„Eu sunt Charlie”?


Până mai ieri săptămânalul Charlie Hebdo era o publicație obscură. Conform datelor furnizate de ziarul Liberation, apărea într-un tiraj modest de 60.000 de exemplare. Datorită mediatizării evenimetului regretabil petrecut la Paris, în scurt timp a ajuns să fie tipărit în 3 milioane de exemplare; și să beneficieze de donații bănești, pe care jurnaliștii săi caricaturiști nici nu au visat vreodată să le obțină. (Talentul la făcut caricaturi, nu pare să-i chinuie în mod deosebit.)

Prin satirizarea simbolurilor sacre ale omenirii, jurnaliștii de la publicația Charlie Hebdo au comis și comit în continuare, atentate împotriva libertății religioase a omului. Dacă punem în cumpănă cele două libertăți – libertatea jurnalistică de exprimare prin satirizarea credințelor umane și libertatea omului de a crede în ceea ce consideră el de cuviință, balanța va trage categoric înspre partea libertății religioase.   

În speță, libertatea presei a fost dusă până la paroxism, în dauna libertății intime a ființei umane. Cred că șefii de stat și de guverne s-au cam grăbit să dea curs invitației președintelui vremelnic al Franței, François Hollande, de a participa la marșul “Eu sunt Charlie”. Mai ales că pentru prinderea celor doi teroriști islamici, care au săvârșit masacrul de la Charlie Hebdo, au fost mobilizați peste 90.000 de polițiști și cadre ale jandarmeriei + tehnica de luptă aferentă, cărora le-au trebuit câteva zile să dea de urma fugarilor, în situația în care erau în posesia cărții de identitate a unuia dintre ei, scăpată din neglijență într-un automobil!

În acest context, apare prematură concluzia președintelui francez, potrivit căreia este mândru de eficacitatea forțelor sale armate, care au  fost antrenate în capturarea celor doi teroriști. Păstrând proporțiile de rigoare, mă întreb dacă s-ar fi produs simultan 100 de atacuri, (fără carte de identitate scăpată în automobil), de unde scotea François Hollande 90.000 x 100 = 9.000.000 de polițiști și jandarmi, dotați cu tehnica de luptă corespunzătoare, pe care să-i lanseze pe urmele fugarilor? Cred că în privința deducției sale, François Hollande, președintele Franței, ar cam trebui să pună batista pe țambal și să lase evenimentele să decanteze pe cale naturală.  
 

Coperta revistei Charlie Hebdo, ce va apărea mâine (n.r: 14.01.2015)