AGENDA OZN A GUVERNULUI DIN UMBRĂ. PROGRAMUL SECRET REFERITOR LA OZN-URI (5)

[Citește aici toată seria]

Articol apărut în Nexus New Times Magazine
de dr. Steven M. Greer

 

O altă zi

În 1994 am fost invitat la un spectacol televizat cu Larry King. Show-ul era transmis în direct de lângă baza aeriană Nellis, Zona 51. Producătorul de la acea vreme a lui Larry King, un tip pe nume Farmer mi-a spus că a fost show-ul cel mai vizionat pe care l-au făcut vreodată.

A existat un moment în timpul interviului când Larry s-a întors către mine şi m-a întrebat, „Ce credeţi că ştie Preşedintele despre acest lucru?” După cum ştiţi acum, am predat documente pentru informarea Preşedintelui şi a dr. Jack Gibbons, consilierul prezidenţial pe probleme ştiinţifice şi m-am întâlnit cu directorul CIA în luna decembrie a anului precedent.

Aşadar, i-am răspuns: „Cred că ar trebui să puneţi această întrebare Preşedintelui”. Şi îmi amintesc că unii dintre invitaţi şi Larry King au spus în acelaşi timp, „Ce vreţi să spuneţi?” Am răspuns: „Cred că ar fi mai bine dacă i-aţi pune Preşedintelui această întrebare.” Am fost foarte criptic.

Ulterior, în timpul genericului de încheiere, eu şi Larry King am avut o discuţie privată, deoarece el ştia că nu am spus totul. El m-a întrebat ce am vrut să spun atunci şi i-am povestit neoficial despre contactele mele cu Preşedintele şi despre faptul că deja l-am informat pe directorul CIA.

El m-a întrebat: „Doamne, de ce nu ai spus asta în direct? Asta ar fi fost o ştire de prim rang!” I-am răspuns: „Deoarece încă mai lucrez cu aceşti oameni.” Oficial nu am spus nimănui despre întâlnirea cu directorul CIA decât după ce acesta a părăsit funcţia, în ’95 sau ’96.

„Doamne, aceste lucruri sunt într-adevăr reale?” a întrebatLarry.

„Bineînţeles”, i-am răspuns, după care a urmat o conversaţie foarte interesantă.

Mai târziu, i-am spus, „Larry, de ce CNN şi alte surse de ştiri vorbesc despre procesul lui OJ Simpson şi alte nimicuri aşa cum fac ziarele de scandal, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână? Nu cunosc pe nimeni care sa fie interesat nici măcar pe departe de acest lucru. Toţi s-au săturat să mai audă despre el”. „Ei bine, trebuie”, a răspuns el.

„Ce vrei să spui prin trebuie? Eşti jurnalist, de ce nu relatezi despre ştirile tari de actualitate? Aceasta este cea mai tare ştire a secolului!” am exclamat eu.

„Ei  bine,  conducerea  îmi spune că pentru a păstra ratingurile ridicate şi a concura cu celelalte reţele trebuie să transmitem şi acest tip de murdării, iar ei mă plătesc foarte bine. Totul e legat de rating, iar ratingul aduce dolari pentru reclamă, iar aceşti dolari îmi plătesc salariul meu cel mare.” Aici a fost foarte direct.

I-am  spus:  „Da,  însă  cum rămâne cu integritatea jurnalistică şi cu discreţia editorială cu privire la ceea ce este important, la ceea ce merită a fi difuzat ca ştire?” „Fii serios”, mi-a spus. „Asta e la suprafaţă şi aşa este de ani de zile. Totul se rezumă la bani şi ratinguri.” Nu poţi să crezi cât de jos se pot coborî trusturile de presă. Este cu adevărat o cursă în a te coborî cât mai jos cu putinţă, şi reuşesc să facă din ce în ce mai mult acest lucru, în fiecare an. Există de asemenea filtre ale organismelor de securitate naţională care cenzurează ştirile sensibile pentru securitatea naţională. Corupţia din mass-media este motivul central pentru care secretul poate fi menţinut.

În 1995 am organizat prima întrunire a martorilor. Erau circa 18 colonei şi oameni din aviaţie şi de pe tot cuprinsul Statelor Unite şi Rusiei. Ne-am adunat la Asilomar, un loc situat în Pacific Grove, California, în apropiere de Monterey. Laurance Rockfeller a susţinut foarte mult această întrunire şi erau acolo şi oamenii săi, precum şi unii din martorii iniţiali, cum ar fi generalul de brigadă Stephen Lovekin. Totul a fost înregistrat video şi audio, însă oamenii cărora le-am încredinţat această sarcină au luat toate casetele şi le- au vândut pe ascuns grupului Rockefeller.

Aşadar, nu mai avem nici un fel de înregistrări ale acelor mărturii. Şi nici până astăzi nu le-am recuperat. Uneori oamenii mă vor vedea ca fiind foarte fioros şi atent cu oamenii şi organizaţiile; există un motiv foarte bun pentru asta: acest tip de furt şi trădare s-a produs în mod repetat.

Către sfârşitul lui 1996/începutul lui 1997 am hotărât că este necesar să realizăm o informare de rutină în Washington DC la care să invităm toţi informatorii guvernului, membri ai Congresului şi alţi oameni politici cu influenţă cu care am avut contacte.

Înainte de această informare, Shari Adamiak, Neil Cunningham, editor de imagine pentru BBC Londra şi cu mine am fost la un laborator din Phoenix controlat de serviciile secrete. Unul  din  conducătorii operativi a  spus „Puteţi folosi laboratoarele noastre digitale pentru a compila materialele video necesare pentru această întâlnire”.

Am strâns imagini video şi fotografice ale OZN-urilor de pe tot cuprinsul lumii. Neil Cunningham urma să ne ajute să punem laolaltă cele  mai  bune  imagini pe  care  le  aveam pentru a le arăta Congresului. Desigur, ştiam cine era acest om.

Am zburat către Phoenix cu un zbor al US Airways şi la aterizare am pus în aplicare protocoalele CE-5. Am intrat într-o  stare  de  conştiinţă  expansionată  şi  am  început  să Direcţionez aparatele extraterestre către zona Phoenix. Le-am spus extratereştrilor: „Ar fi minunat dacă aţi putea face ceva de netăgăduit câtă vreme suntem aici pentru a arăta  materialul filmat Congresului, unde vom ţine o informare peste câteva săptămâni.” Acest lucru avea loc pe data de 13 martie 1997, iar informarea congresului a avut  loc  la  începutul  lunii aprilie.

Laboratorul se găseşte în Tempe, Arizona, şi în timp ce lucram acolo cineva a intrat foarte agitat spunând: „Pe cer, deasupra Phoenix-ului, sunt OZN-uri enorme şi sunt filmate!” Era vorba de „Luminile din Phoenix”! Acest eveniment a fost de categorie CE-5 (întâlnire apropiată de gradul 5).

Am aterizat în jurul orei 5,30 p.m., iar aceste evenimente au apărut în jurul orei 8,30. Unul dintre obiectele care s-au văzut cel mai mult timp era practic deasupra laboratorului! În acea noapte la ştirile locale am văzut materialul filmat pe care îl puteam încorpora în filmul rezumat pe care apoi l-am dat spre vizionare Congresului!

Într-o seară, pe când eram în laborator, lucrând până târziu la aceste imagini digitale, şi-a făcut apariţia un general pensionat. Fusese pilot pe o linie aeriană particulară care desfăşura operaţiuni secrete şi care transporta droguri pentru aceste proiecte din umbră. Acest general era terminat – era absolut ieşit din minţi din cauza drogurilor. Intrând, a văzut o parte a materialului filmat despre OZN-uri pe care l-am primit dintr-o sursă militară. S-a uitat la mine şi m-a întrebat:

„Cum naiba ai obţinut asta? Este strict secret.” M-am uitat la el şi i-am răspuns „Şi crezi că am să-ţi spun?” „Cine naiba eşti?”, m-a întrebat. I-am răspuns, „Sunt dr. Greer.” Mi-a răspuns: „Da, ştiu cine eşti.” Am fost în acest laborator zile întregi până târziu după miezul nopţii. Personajele care s-au perindat pe acolo erau incredibile: agenţi drogaţi, foşti oameni din forţele aeriene şi spionaj, oameni din cadrul operaţiunilor „negre”, dependenţi de droguri, oameni din domeniul  înaltei  tehnologii,  întreaga  gamă  de  personaje, toate acţionând având ca bază acest laborator obscur din Tempe...

Un domn care m-a abordat la o conferinţă din Tennessee a spus că nu ştia de ce nu eram mort şi că eram urmărit în tot ceea ce făceam. Era un om care a fost implicat personal şi care a văzut lansarea unei arme care a ţintit şi distrus vehicule extraterestre utilizând sisteme electronice avansate.

Desigur, acoperirea pentru „Războiul Stelelor” sau Iniţiativa de Apărare Strategică (SDI) este că există nişte particule radiante – cum sunt cele utilizate în programul SDI pentru a intercepta rachetele şi lucrurile de acest tip. În realitate, acţiunea reală a fost dintotdeauna în domeniul sistemelor de arme electromagnetice, a armelor cu impuls electromagnetic (EMP) şi a armelor cu unde scalare. Atunci când o navă extraterestră se materializează în spaţiu-timpul nostru, ea este vulnerabilă faţă de aceste arme electromagnetice avansate.

Avem   martori   la   nivele ultrasecrete care au fost prezenţi imediat după aceste evenimente în care au văzut sau au recuperat  nave prăbuşite. Unul din martori, Jonathan Weygandt, se afla la graniţa dintre Bolivia şi Peru când clica secretă a doborât una din aceste nave extraterestre la începutul anilor 1990. Avem oameni  care au participat la întâlniri în care se plănuia doborârea navelor spaţiale extraterestre. Avem şi oameni care au participat la dezvoltarea acestor arme.

În 1997, la o întâlnire din Washington DC, a venit un martor   pentru   membrii   Congresului,   Casa   Albă   şi funcţionarii de la Pentagon, pe care l-am găzduit. Printre oamenii  cheie  prezenţi  la  acest  eveniment  se  afla  şi Congresmanul Dan Burton, care a fost preşedintele Casei Guvernamentale  pentru  Reformă  şi  a  Comitetului  de Supraveghere. Unii dintre oamenii care au decis să  rupă tăcerea urmau să spună lucruri mult dincolo de siguranţa celui mai „prietenos” dintre membrii acestui grup de control. Acest martor special, G.A., a avut informaţii specifice şi detaliate despre planurile ascunse ale Războiului Stelelor.

El a participat la întâlniri comune cu NSA, CIA, NRO şi unele programe corporaţioniste unde a văzut aceste planuri, începând cu anii ’70. A spus că acestea erau complet operaţionale: există capacitatea secretă nu numai de a ţinti şi ataca vehicule extraterestre, ci, de asemenea, de a înscena un atac fals asupra Pământului, utilizând reproduceri ale vehiculelor extraterestre realizate de către om şi alte arme ultrasecrete. Intenţia era  de  a  utiliza aparate de  figuraţie pentru a înscena un atac extraterestru astfel încât omenirea să se unească în jurul „Fratelui mai mare” şi al unei grupări corporaţioniste militare. Operaţiunile ar fi precum cele din Războiul Lumilor. Şi acest lucru va lua prin surprindere Centrul Naţional Militar de Comandă, CIA-ul, Casa Albă şi Congresul, ca să nu mai vorbim de mase şi de organele de informare. Aşa cum masele credule au înghiţit poveştile cu răpiri şi mutilări ca dovadă a extratereştrilor răi, vor muşca din nou această momeală a „Războiului Stelelor”. Am intervievat numeroşi oameni care au luat parte la proiecte secrete şi care au participat la brigăzile ce realizau aceste răpiri, înscenând răpiri şi mutilări.

G.A. era foarte nervos când era vorba de a dezvălui lucrurile în care a fost implicat. El a avut încredere în mine pentru că a fost abordat de oameni cu care lucrase înainte: erau tovarăşi care fuseseră în operaţiuni cu adevărat speciale, iar unii din ei, în diverse situaţii, salvaseră vieţile altora. Asemenea grupuri constituie o adevărată frăţie.

Ei nu au putut comunica între ei o lungă perioadă de timp însă ştiau ce se făcea în cadrul proiectului Disclosure. Cu siguranţă suprvegheau interacţiunea sa cu mine.

Ei l-au implorat pe G.A. să se întâlnească cu ei înainte de a spune ce avea de spus în faţa oamenilor din Congres şi de la Casa Albă. La această întâlnire era un bun prieten al lui Al Gore şi Bill Clinton şi ştiau că acolo urmau să fie congresmeni puternici. Aşadar a fost de acord să se întâlnească cu ei. În dimineaţa evenimentului, în aprilie 1997, ne-am adunat pentru  o  întâlnire  privată  a tuturor martorilor strict secreţi. Era  de  asemenea  acolo  şi astronautul Ed Mitchell. Chiar când  eram  gata  de  a  obţine mărturia lui G.A. am făcut o pauză. El a venit la mine şi mi- a spus că trebuie să se întâlnească cu membri celulei din care a făcut parte – că ei au apărut şi insistau să se întâlnească. Se simţea destul de loial faţă de ei şi a fost de acord. Ei l-au dus într-un loc secret din Virginia şi l-au ţinut acolo până după miezul nopţii, când întâlnirea noastră cu Congresul a luat sfârşit. Apoi l-au readus în Westin, iar el i-a strecurat un bilet sub uşă lui Shari Adamiak care era asistentul meu principal. În acest bilet scria: „Nu pot să vorbesc despre asta acum. Ei mă roagă să nu spun nimic despre lucrurile astea până când nu vor pune lucrurile sub control. Vor lucra la asta şi au nevoie de timp.” G.A. mi-a spus că, din cauza proiectului Disclosure, starea de spirit din cadrul grupului secret era foarte proastă.

El a expus membri ai acestui grup secret care s-au ocupat de falsificarea unui atac extraterestru asupra Pământului şi toţi erau panicaţi. Singura putere reală pe care o au ei derivă din secretitudine, elementul surpriză şi ignoranţa celorlalţi – iar noi am modificat această dinamică a lucrurilor prin revelarea planurilor lor.

Numeroşi oameni din interiorul acestor operaţiuni, incluzând oameni din conducerea SAIC şi un bărbat care a lucrat ani de zile cu toate companiile aerospaţiale importante, mi-au comunicat că ceea ce făceam noi a aruncat în haos întregul aşa-numit grup de control MJ-12. Ofeream informaţii majore oamenilor puternici din DC, precum şi publicului. Au apărut astfel defecţiuni şi o mulţime de controverse, iar acest grup, care nu fost niciodată omogen, devenea din ce în ce mai divizat datorită muncii noastre.

Oamenii din umbră i-au spus lui G.A.: „Dă-ne timp pentru a aduce sub control acest lucru şi dacă nu reuşim, atunci poţi să vorbeşti despre el.” Într-un anumit sens sunt încurajat să cred că ei nu au jucat încă această carte, însă nu sunt convins că nu va fi jucată.

Pericolul constă în faptul că va fi păcălită aproape întreaga lume, inclusiv majoritatea oamenilor care cred că ştiu ce se întâmplă cu OZN-urile şi programele secrete. Acest tip de efort  este  denumit  „indiciu  şi  avertisment  înşelător”  sau „I&A fals”, prin care înscenezi ceva ce pare a fi un atac din partea inamicului însă nu este.

Este un eveniment înscenat, destinat să îndeplinească anumite obiective strategice, precum incidentul din Golful Tonkin. Pentru a extinde războiul din Vietnam şi a mări fondurile şi trupele am orchestrat ceea ce a părut a fi un atac asupra  bunurilor  noastre.  Astfel  eu  numesc  intenţia  lor „Planul Golfului Tonkin Cosmic”. Ar lua prin surprindere pe întreaga lume.

Acum, singurul mod prin care oamenii nu ar mai fi luaţi prin surprindere este ca ei să cunoască

adevărul. Iată de ce am simţit că era atât de important pentru G.A. şi pentru oameni ca el să iasă

din anonimat, să spună cum stau lucrurile,  să  dea  nume  şi  să v  rbească despre acest plan.

Wernher von Braun i-a spus lui Carol Rosin, când se afla aproape pe patul de moarte, că aceste programe secrete vor încerca să plaseze arme în spaţiu şi că vor falsifica evenimente extraterestre şi vor înscena un atac. A prevenit-o că va fi un mare pericol pentru lume. A mai spus însă un lucru pe care eu l-am rugat pe Carol să nu-l dezvăluie în timpul evenimentelor proiectului Disclosure: von Braun a afirmat că există arme electronice care au capacitatea de a afecta comportamentul şi deciziile. Aceste aşa-numite arme psihotronice reprezintă cea mai mare ameninţare.

Aproximativ în această perioadă am avut o întrunire în Colorado. A fost prezentă o femeie care a lucrat într-o companie care se ocupa cu aceste tehnologii şi a fost de faţă atunci când au fost utilizate. Operatorul acţiona un buton şi făcea, de exemplu, ca membrii unui consiliu director să ajungă la un acord în câteva minute sau, rotind butonul în cealaltă parte, putea determina certuri şi ostilităţi care se terminau într-un haos total.

Cunoşteam şi alţi oameni care au lucrat cu E-Systems, Raytheon, SAIC şi EG&G care se ocupau cu asemenea dispozitive electronice sofisticate şi au văzut la rândul lor versiuni ale acestor dispozitive de manipulare.

Uneori mă uit la lume şi la unii oameni cu care trebuie să lucrez şi sunt convins de faptul că au fost transformaţi în nişte marionete deoarece este ilogic ca oamenii să se comporte în anumite moduri; aparent ca după un scenariu prestabilit.

Unii oameni de ştiinţă care dispun de tehnologii free- energy au fost ţinta unor sisteme de credinţe şi tipare comportamentale prestabilite care i-au împiedicat să facă publice aceste dispozitive. Toţi par să aibă aceleaşi probleme de personalitate şi comportamente cu oscilaţii instabile între speranţă şi paranoia.

Aşadar tehnologiile vor rămâne întotdeauna ascunse – sau n   vor fi niciodată terminate.

Vom vedea acest lucru repetându-se din nou şi din nou...

 

(Va urma)

[Citește aici toată seria]