Cazul Vasile Rudan. Autor: DAN D. FARCAS

Versiunea românească a fost realizată de autor, după originalul în limba engleză UFOs over Romania, Flying Disk Press, 2016. Este doar un capitol din cartea apărută în Anglia, care s-a bucurat de succes mediatic intens. Cartea a fost tradusă în limba română, cu titlul OZN-uri deasupra României. După opinia lui Nick Pope, șeful proiectului OZN al Ministerului Apărării din Regatul Unit (1991-1994), ”este o carte extraordinară, conținând o multitudine de detalii fascinante asupra unui mare număr de cazuri, de la observații făcute de piloți, până la întâlniri cu entități extraterestre. Bogăția detaliilor o face valoroasă pentru oricine e interesat de acest domeniu.”
Cunoscutul ufolog, Dan D. Farcas

La fel ca în SUA, Rusia, etc., și în România au existat proiecte militare implicând clarvăzători, proiecte care au avut legături marginale și cu fenomenul OZN. Un protagonist al acestor experimente este Vasile Rudan. El s-a născut în 1934, într-un sat din Bucovina de Nord, care pe atunci era în România, dar azi e în Ucraina. Mama lui era o clarvăzătoare nativă. Așa cum spune Rudan, în acea zonă, comunicarea telepatica și localizarea extrasenzorială a resurselor subterane de apă se transmiteau de la o generație la alta, fiind considerate însușiri firești.

Începând cu anul 1965, Rudan a participat, inițial ca subiect uman iar ulterior ca instructor, la cercetări experimentale făcute la cererea și sub controlul M.Ap.N., având ca obiect comunicațiile telepatice și detecția extrasenzorială a țintelor strategice subterane. A fost considerat cel mai avansat cercetător din acest domeniu de frontiera din România.

Rudan a activat ca specialist guvernamental în verificarea pe teren a raportărilor făcute de arheologi, în urma sondajelor efectuate în unele situri din tară, atât înainte cât si după 1989. El a colaborat timp de mai mulți ani cu generalul de divizie Vasile Dragomir, fost șef al Direcției Topografice Militare din cadrul M.Ap.N. Au localizat, prin teledetecție extrasenzorială, zeci de kilometri de rețele antice de alimentare cu apă, ziduri străvechi, diverse cavități antropice subterane, etc. În urma analizării rezultatelor, generalul Vasile Dragomir a inclus acest procedeu în rândul metodelor de localizare a țintelor strategice militare. Rudan a efectuat misiuni punctuale și la ordinele generalului Ilie Ceaușescu, ca și ale Elenei Ceaușescu, de pildă  localizând focare geopatogene.

Aptitudini extrasenzoriale

În anii ’80, Vasile Rudan a coordonat un grup de copii cărora le testa aptitudinile extrasenzoriale. Aceștia nu conștientizau puterile lor deosebite, participând la teste ca și când ar fi fost jocuri. Ei erau împărțiți pe grupe, așezate în locuri aflate la distantă, și li se spunea să transmită, prin puterea gândului, de la o grupa la alta, diferite informații. Experimentele au avut loc în comuna Bozioru, din nordul județului Buzău, în zona satului Fișici, a cătunului Nucu, până dincolo de Lacul Goteș.

Regiunea este plină de vestigii umane din cele mai vechi timpuri, inclusiv peșteri ale unor pustnici, unele dintre ele databile dinainte de apariția creștinismului. Din cauza acestor pustnici, locul este numit de unii „Athos-ul românesc”.

Un alt nume popular al locului este „Țara Luanei”. Într-o peștera numita „Peștera” exista incizii ciudate, datate din epoca bronzului. Inciziile au sugerat unora vehicule ale unor presupuși extratereștri antici.

Legendele locului vorbesc despre porți care se deschid uneori către „celălalt tărâm” și care, îi pot „absorbi” pe nenorocoșii aflați în preajmă. Relatări din presa vorbesc despre persoane care ar fi dispărut și nu au mai reapărut, ca și despre altele care au dispărut dintr-un loc și au apărut în altul, după o perioada de timp, fără sa-și aducă aminte ce li s-a întâmplat. Aceste istorii nu au fost niciodată investigate în mod serios.

Transmisiile telepatice efectuate de copii aveau o mare acuratețe când temperatura straturilor înalte ale cerului ajungea la valoarea maximă. În cadrul unei demonstrații experimentale, doi copii telepați au reușit, de trei ori consecutiv, sa transmită și să recepționeze mesaje complexe cu incredibila acuratețe de 100%. Cu o alta ocazie participanții au indicat cu precizie, prin percepție extrasenzoriala, locurile unde se aflau vestigii antice, fapt care i-a uimit pe arheologii chemați sa asiste la experiment. Într-o etapa ulterioara, pregătirea copiilor urma să fie orientata și către alte domenii de frontiera, inaccesibile investigării prin mijloacele tehnice actuale.

Rapoartele, fotografiile si negativele, precum si filmele erau predate sistematic unității militare care coordona cercetările respective. Rudan nu a avut voie să oprească pentru sine nimic. Ulterior pregătirea copiilor a fost sistată, „printr-un ordin venit de sus” (de la familia Ceaușescu), pe motivul ca astfel s-ar pregăti spioni care „vor scotoci cu puterea gândului subsolul patriei și vor vinde secretele noastre geologice unor agenturi străine!”, inclusiv vor găsi vestigii arheologice îngropate. După evenimentele din decembrie 1989, grupul de cercetări experimentale extrasenzoriale s-a dizolvat. După anul 2000 Rudan a predat cursuri pentru activarea energiilor paranormale, ca și de protecție și autoapărare extrasenzoriala.

Vasile Rudan a avut și câteva întâlniri OZN, pe care mi le-a relatat și personal. În noaptea de 22 spre 23 august 1980, el era cazat la o cabana din satul Fișici, împreuna cu o parte dintre părinți. Copiii dormeau într-o alta clădire, situata la o distanta de aproximativ 30 de metri. O fata, care s-a trezit la 01,30, privind pe fereastra, a văzut un OZN de forma lenticulara.

Ea a sculat imediat celelalte fete, ieșind cu toate afara. Aici au văzut că pe cerul senin mai era și un alt OZN, mai mare. Ele au dat atunci alarma în hotel si l-au trezit și pe Rudan, aruncând cu pietricele în fereastra sa și strigând „OZN-uri!” Acesta a ieșit din hotel, împreuna cu aproximativ 20 de persoane cazate acolo. Obiectul cel mare era portocaliu, în forma de trunchi de con, cu baza mare în sus. În jurul sau gravitau mai multe luminițe, scânteind în verde si roșu. Obiectul părea să „asiste” un alt aparat de zbor, lenticular, tot portocaliu, aflat deasupra unui deal, la circa 2 kilometri. Acest al doilea OZN era aparent în dificultate. Cădea în zbor planat, ca o frunză, timp în care lumina de care era înconjurat pălea. Dar când toți credeau că o să se prăbușească, reușea sa se ridice, lumina sa devenind foarte puternică.

După circa 40 de minute de observație, copiii au fost trimiși la culcare. Observația s-a prelungit până spre ora 04,45 dimineața, când obiectul lenticular s-a redresat complet și amândouă aparatele au „demarat” cu o viteza extraordinara. Interesant este că Rudan, deși avea în cabană un aparat de filmat și unul foto cu stativ, nu s-a gândit să le folosească.

Dintre localnici, un sătean în vârsta de la Scăieni, aflat la câțiva kilometri distanta, a declarat unui jurnalist, câțiva ani mai târziu, că a văzut OZN-urile, dar niște oficiali i-au spus că era doar o operațiune militară implicând elicoptere.

A doua zi, o echipa condusa de Vasile Rudan s-a deplasat în zona deasupra căreia OZN-ul avusese probleme, pe dealul numit „La pini”. Erau dotați cu aparate de filmat și de fotografiat, fără să știe exact ce caută.

O sfera argintie

Rudan povestea: „Am văzut, rostogolindu-se în iarbă, o sfera argintie, puțin mai mica decât o minge de tenis. Când am vrut sa o filmez, obiectul mi-a atins piciorul stâng. A declanșat o flamă și am simțit un soc electric în mâna stângă, cu care țineam camera. În același timp, s-a stârnit un vârtej de vânt care ne-a aruncat la pământ. Pantalonii s-au rupt la cusături din cauza presiunii interioare a aerului.

”Fotografie realizată de un coleg, în clipa prăbușirii noastre la pământ. Cureaua acumulatorului a fost secționată, prin ardere, iar acumulatorul a căzut de pe umărul stâng. Se vede un fragment de curea la interiorul  genunchiului stâng. Garantez că nu este un trucaj fotografic. Păstrez negativul imaginii.’’ (Nota editorului.)


Colegul meu mi-a făcut o fotografie chiar înainte de a cădea la pământ. Bratul meu stâng, devenise străveziu, de parca ar fi fost radiografiat și nu s-a vindecat complet nici până azi”. Ce a fost sfera argintie? O forma necunoscută de fulger globular? Sau un obiect căzut din OZN-ul lenticular?

Către prânz, a sosit de la București un „tovarăș”. El a cerut ca Rudan să-i informeze pe toți cei care au văzut OZN-urile că au fost de fapt elicoptere militare, dar el a refuzat. Oficialul a cerut, de asemenea, să-i predea toate filmele sau imaginile fotografice, cu negative cu tot.

Rudan mi-a mai spus că el a avut, de asemenea, „o întâlnire apropiată cu un echipaj umanoid”, dar nu mi-a dat alte detalii decât că la aceasta întâlnire a fost prezent și generalul Vasile Dragomir.

În noaptea din 10 iunie 1983, Vasile Rudan se afla tot în satul Fișici, însoțit de un grup care includea un pilot și instructor de zbor, atunci când cineva a exclamat: „Uitați-va ce apariție”. Pe cerul senin al nopții, la o altitudine imposibil de stabilit, o „minge” luminoasa efectua zigzag-uri pe cer.

Apoi, o alta „minge”, mult mai mare, înconjurata de trei sfere luminoase, a traversat cerul în același „stil” zigzagat. „Uitați-va la ăștia! Arată ca un fel de escortă pentru un șef galactic!”, a glumit Rudan.

(Sursa: Revista Magazin.)