Ce ne ascund guvernele despre telefonia mobilă (1 din 4)

Cu câțiva ani în urmă, în timpul unei emisiuni tv despre nocivitatea microundelor generate de reele de telefonie mobilă față de sănătatea umană și animală, un domn deputat cu nume armenesc -  observ că la noi s-a făcut prea rapid pasul de la tovarăș” la „domn” -, dându-se rotund în materie de biofizică, m-a apostrofat în direct că, microundele nu au nici un efect negativ asupra organismelor vii. Fără să aducă în sprijinul afirmațiilor dsale nici un argument, cât de cât plauzibil. A vorbit din burtă, cu emfază, ca în parlament. Și asta în pofida faptului demonstrat de oameni de știință responsabili, că microundele au efecte distrugătoare în plan biologic. Dar să-i lăsăm pe aleșii neamului” să își apere scaunul de sub șezut și privilegiile aferente titlului de parlamentar, deținute în contradicție cu interesele celor ce i-au trimis să-i reprezinte în forul legislativ. Să vedem ce spun oamenii de știință onești, despre efectul microundelor asupra organismelor biologice.

Spicuim din articolul, bine documentat, despre Efectele radiațiilor emise de pilonii și antenele de telefonie mobilă, de Andrei Drăgulinescu. Sursa: Sinaxa medicală. Preambul la articol, prescurtările și sublinierile în text aparțin redacției JP.

 

Latura întunecată a tehnologiei cu microunde

 [...] Doctorul belgian, Jean Pilette, oferă numeroase cazuri de pacienţi care se îmbolnăviseră de când fuseseră instalaţi piloni de telefonie mobilă în vecinătatea locuinţelor acestora, sau antene pe blocul în care locuiau. În mod progresiv se instalează diferite simptome: oboseală, pal­pitaţii, hipertensiune, proastă digestie.

Iată ce declară D‑l G: “La aproximativ 2 ani de la instalarea acestor antene, în mai multe rânduri am căzut la pământ în casa noastră. Căderi bruşte, inexplicabile, ale amândurora: şi eu, şi soţia mea. Fiind de fiecare dată transportaţi la spital, nu ni s‑a găsit nimic. Medicii ne‑au spus că erau accidente vasculare, „mici tromboze”. Trebuia să luăm nişte medicamente anticoagulante. Nu mai puteam dormi bine în nicio noapte. Ne trezeam tot timpul şi ne simţeam rău. Pentru a ne putea reface puţin, am fost foarte adesea obligaţi să mergem să dormim în altă parte, la cumnata mea sau în incinta unei şcoli neocupate. Însă, o dată ce ne întorceam acasă, problemele re­încep: senzaţii de înţepături la ochi, zgomote în urechi, furnicături ale pielii, nopţi nedormite. Aceste antene ne otrăvesc viaţa. Ne‑am pierdut memoria, însă ceea ce n‑am putut încă uita a fost pierderea câinelui nostru. La câţiva ani după punerea în funcţiune a acelor antene de telefonie mobilă, a trebuit să‑l operăm de o tumoare cancerigenă la testicule. A murit la scurtă vreme după operaţie. Am chemat experţi ca să efectueze măsurători, însă valorile măsurate sunt mult sub cele admise de normele în vigoare în Belgia, după cum ni s‑a spus.” […]

Altă declarație:

 „Între timp, la şase luni după ce fusese instalat pilonul de telefonie celulară, părinţii au observat schimbări la copiii lor. Aceştia au început să aibă urticarii – „pete roşii” neobişnuite; de asemenea, începuseră să aibă repetate infecţii la rinichi. Cei doi copii mai mici au devenit îngrijorător de hiperactivi, iar cei doi copii mai mari au început să se plângă de tulburări de memorie şi de concentrare. Apoi au apărut şi tulburări ale somnului.”

Alt caz:

„Simptomele tuturor se înrăutăţeau şi mai mult în zilele ceţoase sau ploioase. De atunci am aflat că explicaţia este aceea că umiditatea duce la creşterea conductivităţii electrice. Câteodată copilul meu preşcolar pur şi simplu simţea nevoia să se învârtească mereu în cerc.” Într‑o zi, ea a aflat că pilonul din vecinătatea lor de­venise staţia de bază pentru întreg statul. „În acea iarnă am în­gro­pat mai multe vaci”, îşi aminteşte ea.

Între sfatul dat de un politician și sfatul dat de un cetățean

Căutând soluţii şi variante, ei au întâlnit un cercetător ştiinţific de la Agenţia de Protecţie a Mediului Înconjurător, care a fost prima per­soană de la care au primit un sfat util. El le‑a spus că, în calitate de persoană oficială, ca membru în guvern, ar trebui să-i asigure că sunt în siguranţă. Însă în calitate de cetăţean, le-a dat sfatul că ar trebui să se mute numaidecât.

Pilonii de telefonie mobilă se ivesc pretutindeni, precum ciupercile după ploaie. Îi vedem plasaţi neadecvat în vecinătăţi rezidenţiale, pe terenurile şcolilor, de‑a lungul frumoaselor drumuri de ţară şi al şoselelor pi­toreşti – de obicei în pofida obiecţiilor vehemente ale celor din ve­ci­nătate, ale părinţilor şi ale ecologiştilor. Pilonii sunt adesea plasaţi în acele locuri chiar de acei oameni pe care noi i‑am ales să ne protejeze comunităţile.

Mulţi dintre agenţii americani municipali au fost intimidaţi de o prevedere oneroasă dintr‑o lege federală – numită secţiunea 704 a Actului Telecomunicaţiilor din 1996, precum şi de o agresivă industrie a telecomunicaţiilor care ameninţă cu darea în judecată. Cei din oraş, temându‑se de nişte reclamaţii judecătoreşti, au ajuns să aibă impresia că au mâinile legate şi că siguranţa unei părţi din populaţie, situată în vecinătatea acestor piloni, trebuie sacrificată de dragul comunităţii mai mari. Iar în condiţiile apariţiei atâtor arii de antene necesare pentru a susţine tot mai multe structuri wireless, acum aproape toată lumea trebuie să se supună acestui „sacrificiu”. Nicio regiune, nicio privelişte pitorească sau construcţie istorică nu este exclusă de la amplasarea în vecinătate a acestor piloni.

Agenţii municipali se simt extrem de frustraţi şi neputincioşi în faţa unei industrii de multe miliarde de dolari care se pare că are de partea ei Congresul. E ca şi cum am fi devenit lumânări în furtuna wireless, deşi continuă să existe o serioasă incertitudine ştiinţifică asupra si­gu­ranţei acestei tehnologii.

Nu există nicio comunitate care să nu fie afectată astăzi de pilonii de telefonie mobilă. Amplasarea lor este una dintre cele mai litigioase puncte din legea utilizării terenurilor, atât în America, cât şi în multe ţări europene unde au fost stabilite standarde de expunere mult mai stricte pentru radiaţiile din domeniul radiofrecvenţelor – domeniul din spectrul electromagnetic folosit pentru această tehnologie wireless.

Antenele de telefonie mobilă şi efectele nocive pe care le provoacă

Multe persoane sunt îngrijorate deoarece locuiesc la ultimele etaje ale unor blocuri pe terasa cărora administratorii acestora au permis unor firme de telefonie mobilă amplasarea de antene pentru recepţia (și amplificarea)  semnalului. Legea prevede ca hotărârea de a amplasa o astfel de antenă pe un bloc nu poate fi luată decât prin votul asociaţiei de proprietari a imobilului respectiv, luat cu cvorumul prevăzut în actele constitutive ale asociaţiei (act constitutiv şi statut) şi atunci când şedinţa respectivă a fost convocată legal, prin afişare la avizier, astfel încât toţi locatarii imobilului să fie anunţaţi pentru a participa şi a‑şi exercita dreptul de a decide în această problemă.

Adeseori, firmele de telefonie mobilă care instalează antene pe blocuri se obligă prin con­tract cu asociaţia la repararea acoperişului sau la alte cheltuieli legate de repararea unei părţi din spaţiile comune ale blocului, fapt care îi face pe cei mai mulţi locatari, care altfel ar fi fost obligaţi la acele cheltuieli, să accepte contractul cu firma de telefonie mobilă, fără a se mai preocupa prea mult de efectele posibile pe termen lung ale emi­siilor de radiaţii din domeniul microundelor produse de antena de te­lefonie mobilă amplasată pe imobilul lor. Totuşi aceasta este o pro­blemă reală, iar fiecare persoană are dreptul de a se opune unei decizii care ar putea să‑i afecteze sănătatea. În ţările civilizate această pro­blemă este de multă vreme reglementată prin legi specifice şi res­trictive care, dincolo de marile interese financiare ale companiilor de telefonie mobilă, acordă prioritate protecţiei cetăţenilor şi eliminării ori­­căror potenţiale riscuri.

Reacţii ale populaţiei împotriva pilonilor de telefonie mobilă

În dimineaţa zilei de 14 iulie 2007, un australian în vârstă de 45 de ani, pe nume John Patterson, s‑a urcat într‑un tanc şi l‑a condus pe străzile din Sydney, dărâmând în drumul său şase piloni de telefonie celulară şi o substaţie electrică. Patterson, fost lucrător în tele­co­mu­nicaţii, localizase pe o hartă pilonii care, susţinea el, erau vătămători pentru sănătate.

În ultimii ani, protestatarii din Anglia şi din Irlanda de Nord au doborât mai mulţi piloni de telefonie celulară, tăindu‑i cu ferăstrăul, scoţându‑le şuruburile sau trăgându‑i cu ajutorul unor camioane‑remorcă şi cu funii. Într‑unul dintre aceste cazuri, localnicii au cumpărat struc­tura doborâtă şi au vândut bucăţi din ea ca suveniruri, pentru a strânge fonduri pentru viitoarele proteste.

Au început să se audă din ce în ce mai multe proteste în cadrul întâlnirilor din consiliile orăşeneşti, din comisiile de planificare şi din alte corpuri guvernamentale. De asemenea, în Statele Unite au avut loc eforturi ale cetăţenilor de a bloca instalarea de noi piloni de telefonie celulară în California, New Jersey, Maryland, Illinois, Dakota de Nord, precum şi în regiunile canadiene Ontario şi British Columbia. În nu­me­roase districte este interzisă amplasarea de antene de telefonie mo­bilă pe acoperişul şcolilor.

De asemenea, de multă vreme, în Marea Britanie pilonii de te­le­fonie mobilă sunt încă şi mai puţin bineveniţi şi s‑au înregistrat dispute de‑a lungul întregii ţări.

Majoritatea oponenţilor citează nu doar argumente legate de es­te­tică, ci în special îngrijorările legate de efectele asupra sănătăţii pro­duse de câmpurile electromagnetice generate de aceşti piloni. Odi­ni­oa­ră ridiculizaţi, oponenţii încep acum să fie sprijiniţi de studiile co­mu­ni­tă­ţii ştiinţifice.

Oamenii de ştiinţă şi mai multe grupuri îngrijorate cu privire la standardele stabilite pentru câmpurile electromagnetice au criticat Or­ganizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi alte organizaţii pentru faptul că minimalizează riscurile. Mai multe voci au evidenţiat interesele fi­nanciare imense implicate în legătură cu o industrie de comunicaţii globale despre care se aşteaptă că va vinde până în 2011 telefoane mobile şi alte dispozitive wireless în valoare de aproximativ 250 de miliarde de dolari. Microwave News au citat nişte rapoarte belgiene apărute spre sfârşitul anului 2006 care arătau că două grupuri in­dustriale – Asociaţia GSM şi Forumul Fabricanţilor de Telefoane Mobile – au furnizat mai mult de 40 % din bugetul pentru proiectul de studiu OMS al câmpurilor electromagnetice din anii 2005‑2006. […]

Autorii unui articol publicat în ianuarie 2007 în revista Environmental Health Perspectives au descoperit că, atunci când studiile erau fi­nan­ţate de cei din industria telefoniei mobile, acestea nu au găsit o relaţie semnificativă între utilizarea telefoanelor celulare şi problemele de sănătate, iar atunci când studiile erau independente, acestea au găsit în marea majoritate o astfel de legătură.

În Noua Zeelandă, pilonii de telefonie mobilă sunt interzişi pe pro­prietăţile şcolilor din cauza posibilelor efecte dăunătoare sănătăţii. Dar reglementările în vigoare în multe state, ca de exemplu cele ale aso­ci­aţiei Health Canada, ignoră pericolele ascunse ale telefoanelor ce­lu­lare, care emit semnale ce vibrează prin cutia craniană într‑un mod pe care un expert îl aseamănă cu lovituri de ciocan în creier. „Codul de siguranţă 6” ia în considerare doar microundele care ard pielea. „În esenţă, Health Canada pretinde că dacă nu te prăjesc, înseamnă că nu‑ţi fac rău”, spune Walter McGinnis. „Este ca şi cum ai spune că ţi­gările nu sunt periculoase dacă nu te ard.”

(Va urma)