Ce ne ascund guvernele despre telefonia mobilă (3 din 4)

Continuare din articolul "Efectele radiațiilor emise de pilonii și antenele de telefonie mobilă", de Andrei Drăgulinescu. Sursa: Sinaxa medicală

Agenţia France Presse anunţa că „Parisul şi alte oraşe din Franţa urmăresc reducerea numărului de antene ale telefoniei mobile”. An­tenele folosite de companiile de telefonie mobilă, în număr de 30.000 în Franţa, sunt contestate de mai multe asociaţii şi primării, printre care şi cea din Paris, care cer reducerea emisiilor de unde elec­tro­mag­netice, suspectate că ar fi periculoase pentru sănătate.

Atentat la sănătate

Este evident şi de bun‑simţ pentru oricine a făcut puţină fizică în şcoală că orice depăşire a nivelului natural al radiaţiilor îţi va afecta să­nătatea. Toţi angajaţii firmelor de telecomunicaţii care lucrează în me­diu încărcat electromagnetic au, prin contractul colectiv de muncă, alocate sporuri de tot felul – inclusiv cei din vechile centrale e­lec­tro­magnetice, staţii de frecvenţă şi radiorelee.

Cei din Ministerul Apărării care lucrează cu echipamentele de transmisiuni au spor de toxicitate şi concediu suplimentar; cei care întreţin releul de pe Coştila îşi bazează alimentaţia foarte mult pe lapte şi brânzeturi şi nu urcă la antene decât dacă sunt oprite. Am un prieten care a muncit în New York ca alpinist utilitar şi care monta antene pe zgârie‑nori unde existau deja alte echipamente GSM, care nu erau o­prite când el executa lucrări. Un coleg de‑al lui american (care a lucrat o perioadă mai lungă în acel serviciu) a făcut o formă rară de cancer bucal şi la ora asta este mort; un altul are o problemă cu ficatul; chiar şi prietenul de care spuneam se simţea slăbit şi fără vlagă şi s‑a întors în România să facă altceva decât acolo. Dacă l‑aţi vedea cum arată acum, v‑aţi schimba opinia despre ce vă spun eu; este îmbătrânit şi foar­te obosit, arată de 35 ani, când el are în jur de 26.

La Tâncăbeşti se află staţia de emisie a Radiodifuziunii Române, care emite cu 750 KW, putere măsurată la antenă. Locuitorii de acolo nu mai fac copii, mai fac în schimb câte un cancer, iar neoanele la ei în casă nu se pot stinge din cauza radiaţiilor. Dacă aveţi o vilă la ţară, lân­gă care este un stâlp de telecomunicaţii, e timpul să părăsiţi casa sau… să mutaţi stâlpul împreună cu vecinii dumneavoastră.

La Păltiniş în judeţul Sibiu şi la Dumbrăviţa de Codru în judeţul Bihor sunt montate relee ale TVR care emit la peste 700 KW. Telemobil are montate pe aceleaşi relee antenele pentru NMT/Suntel, care emit de asemeni la o putere incredibilă (650 KW) pentru a acoperi cu un singur echipament întreaga zonă a munţilor Retezat, respectiv Apuseni!

Mai nou, pe lângă antenele NMT, Telemobil montează acum şi an­tene CDMA la frecvenţa de 450 MHz pentru Zapp. Închipuiţi‑vă ce se va alege din Păltiniş şi Dumbrăviţa de Codru… Vor deveni, din staţiuni turistice, staţiuni de îmbătrânire rapidă.

Gândiţi‑vă, vreţi 600‑800 $ acum, sau să prindeţi a doua jumătate a vieţii? De fapt, cât costă viaţa noastră? Asta e întrebarea la care trebuie să răspundem atunci când Connex, Orange, Zapp sau Cosmorom vin cu “oferta” lor.”12

 

Operatorii de telefonie mobilă din România

În prezent, în România există patru operatori publici de telefonie mobilă:

• Vodafone – operator GSM şi 3G‑UMTS în bandă de frecvenţe de 900 MHz şi 2 GHz;

• Orange – operator GSM 900 MHZ şi 3G‑EDGE în bandă de frecvenţe de 900MHz şi 2GHz;

• Telemobil (Zapp) – operator CDMA şi EV‑DO în bandă de frecvenţe de 450MHz;

• Cosmote – operator DCS în bandă de frecvenţe de 1800MHz.

Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România a solicitat în mod oficial celor patru companii de telefonie mobilă informaţii despre puterea de emisie a unui transceiver şi în baza căror re­gle­men­tări sunt instalate astfel de echipamente pe miile de blocuri şi clădiri din România, precum şi dacă s‑au făcut studii privind radiaţia şi dacă locatarii au fost atentionaţi asupra pericolelor la care se expun.

După zece zile de aşteptare, Vodafone nu a vrut să ofere date teh­nice despre echipamentele pe care le montează pe clădiri. La fel a pro­cedat şi firma Cosmote. Singura firmă care a răspuns cât de cât, ofe­rind unele date despre puterea transceiverelor, dar total neconcludente, a fost Orange. De la compania care operează reţeaua ZAPP nu a venit niciun răspuns.

În România instituţiile autorizate de lege să facă măsurători şi să dea explicaţii referitoare la limitele care implică sau nu riscuri asupra sănătăţii sunt Direcţia de Sănătate Publică, Direcţiile Judeţene de Să­nătate şi Direcţia de Sănătate din Ministerul Apărării şi Direcţia de Sănătate din Ministerul Transporturilor.

Chiar dacă oficial nimeni nu recunoaşte că aceste BS‑uri sunt per­iculoase, personalul din unele instituţii publice ale statului a început să primească “spor de antenă”. Angajaţii Direcţiei Generale de E­vi­denţă a Persoanelor (DGEP) din Municipiul Bucureşti vor beneficia de un spor salarial de 10% şi trei zile suplimentare de concediu pentru condiţii vătămătoare de muncă.

Pe clădirea din Bulevardul Dimitrie Cantemir din Bucureşti, unde se află sediul DGEP, se găsesc mai multe antene de tip satelit şi antene aparţinând unei firme de telecomunicaţii. Directorii de la evidenţa persoanelor au făcut o cerere, solicitând măsurători specifice. În urma măsurării câmpurilor electromagnetice s‑a constatat că personalul este radiat. Direcţia de Sănătate Publică din Bucureşti a eliberat un act prin care se arată că sănătatea angajaţilor de la evidenţa persoanelor este pusă în pericol de câmpurile magnetice. De asemenea, mai multe cadre medicale care lucrează în Spitalul Judeţean din Zalău, mai ales cele de la etajele superioare, au sesizat conducerea unităţii în privinţa dis­con­fortului şi chiar a unor stări de rău care ar fi cauzate de radiaţiile antenelor de telefonie mobilă amplasate pe clădire.

O privire de la înălţime arată că Bucureştiul este împânzit de astfel de antene GSM. Însă multe dintre ele au fost instalate fără acordul tuturor proprietarilor, firmele respective profitând de naivitatea şi ne­cunoştinta oamenilor, sau de multe ori fiind mai degrabă nişte afaceri ale administratorilor de bloc. Şi asta deoarece firmele plătesc o chirie lunară asociaţiei.

Legislaţia ce reglementează vânzarea telefoanelor mobile, montarea staţiilor de bază pentru acestea a apărut un pic mai târziu. Mai exact, este vorba de Ordinul Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei nr.125, care respectă recomandarea Comunităţii Europene 519/1999 cu privire la anumite măsuri privind comercializarea telefoanelor mobile. Un al doilea Ordin, cu privire la limita de expunere a populaţiei la radiaţiile electromagnetice, a intrat în vigoare în 2003.

Principiul precauţiei, înscris în Tratatul de la Maastricht, semnat de Statele Membre ale Uniunii Europene, este prevăzut şi în Re­co­man­darea Comisiei Europene (CE) 519/1999. Conform principiului, atunci când există elemente ştiinţifice suficiente, chiar în absenţa unor cer­titudini sau probe absolute, dar ţinând cont de cunoştinţele ştiinţifice şi tehnice ale momentului, autorităţile trebuie să protejeze, înainte de toate, cetăţenii, contra riscului şi prejudiciilor cauzate de expunerea la câmpurile electromagnetice. Normele UE prevăd limitarea expunerii publicului la câmpurile electromagnetice şi protejarea de efectele no­cive ale acestora.

Radiaţiile de tip ELF (de la celulare şi emiţătoare ale telefoniei mobile) sunt considerate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) ca potenţial periculoase pentru om, respectiv “pot fi cancerigene pen­tru om” (conform unei Circulare a OMS). Nocivitatea potenţială este, aşadar, oficial recunoscută şi, ca urmare, ar trebui aplicat nu principiul precauţiei, ci principiul prevenţiei. Conform tratatului, Statele Membre au posibilitatea de a prevedea un nivel de protecţie superior celui prevăzut prin recomandarea CE. În România, nivelul este mult peste cel admis în state dezvoltate din UE.

Frecvenţele la care operează telefonia mobilă în România sunt 450, 900 şi 1800 MHz.

Se recomandă adoptarea principiului precauţiei (deja adoptat în Italia, Franţa, Belgia), care presupune reconsiderarea limitelor propuse de ICNIRP pentru anumite frecvenţe, precum şi măsuri administrative, de exemplu, amplasarea antenelor de telefonie mobilă la distanţă de zonele în care se desfăşoară activităţi cu copii sau persoane bolnave, interzicerea utilizării telefoanelor mobile de către copii cu vârsta mai mică de 16 ani, informarea şi formarea populaţiei, şi nu în ultimul rând susţinere din partea factorilor de decizie privind dezvoltarea unei lo­gistici adecvate de monitorizare a câmpurilor şi a efectelor, gestionată de Institutul de Sănătate Publică Bucureşti din structura Ministerului de Sănătate13.

 

Efecte asupra sănătăţii ale radiaţiilor emise de pilonii de telefonie mobilă

Siguranţa prezentată de pilonii de telefonie mobilă este subiectul unor dezbateri ştiinţifice extinse. Există un corp în creştere de dovezi ştiinţifice că radiaţiile electromagnetice pe care acestea le emit, chiar şi la nivele joase, sunt periculoase pentru sănătatea oamenilor.

Industria telefoniei celulare se extinde rapid, cu o rată de creştere a numărului de piloni de telefonie mobilă de zece ori în numai cinci ani. Industria a setat ceea ce ei numesc a fi „nivelele de siguranţă” ale ex­­punerii la radiaţii, însă un număr tot mai mare de doctori, oameni de ştiinţă şi oficiali din domeniul sănătăţii publice le dezaprobă ferm şi prevăd o criză a sănătăţii publice.

Aceşti piloni emit pe o distanţă de până la 4‑5 km. Radiaţiile au în esenţă aceeaşi frecvenţă ca şi microundele dintr‑un cuptor cu mi­crounde.

Studiile au arătat că şi la nivele reduse ale acestei radiaţii există do­vezi de deteriorări ale ţesutului celular şi ADN‑ului, şi aceste radiaţii au fost puse în legătură cu tumorile cerebrale, cancere, suprimarea funcţiilor imunitare, depresii, avorturi spontane, boala lui Alzheimer şi cu numeroase alte afecţiuni grave.

Copiii sunt supuşi unui risc încă şi mai mare, din cauza craniului lor mai subţire şi a ratei rapide de creştere. De asemenea, la un risc spo­rit sunt supuse şi persoanele mai în vârstă, cele cu o constituţie mai fragilă, precum şi femeile însărcinate. Medicii din Marea Britanie au emis avertizări, îndemnându‑i pe copiii sub 16 ani să nu utilizeze te­le­foanele celulare, pentru a reduce expunerea lor la radiaţii.

Peste 100 de medici şi de oameni de ştiinţă de la Şcolile de Sănă­tate Publică din cadrul Universităţilor Harvard şi Boston au numit pi­lonii de telefonie mobilă „un risc pentru sănătate”, iar 33 de medici delegaţi din 7 ţări au declarat că pilonii de telefonie celulară sunt „o urgenţă pentru sănătatea publică”.

Comisia FCC (Federal Communications Commission) a Statelor Unite are sarcina de a seta standardele de expunere a publicului şi pre­tinde că, pe baza studiilor ştiinţifice, nivelele curente prezintă sigu­ranţă. Însă FCC nu este o agenţie de sănătate publică, şi a fost criticată ca fiind „o prelungire a braţului industriei”. Mulţi dintre cei care lu­crează pentru FCC sunt foşti, actuali sau viitori angajaţi chiar ai in­dus­triei de telefonie mobilă a cărei activitate ar trebui să o supună re­glementărilor. Fiind în joc o industrie extrem de bănoasă ce aduce pes­te 40 de miliarde de dolari pe an, criticii au afirmat că „poţi pune pariu că studiile lor vor arăta orice vor ei să arate”.

„Guvernul nostru federal ne‑a spus de asemenea, mai demult, că azbestul, ţigările, talidomida14 şi altele nu ar prezenta vreun pericol, însă mai târziu s‑a dovedit că acestea sunt vătămătoare”, a afirmat Cathy Bergman‑Veniza, în cadrul Conferinţei Centrului de Drept al Mediului Înconjurător ţinute în 1996 la Şcoala de Drept din Vermont.

Standardul american actual pentru expunerea la radiaţiile expuse de pilonii de telefonie mobilă este de 580‑1000 mW/cm2, printre cele mai puţin protectoare din lume pentru sănătatea populaţiei. Multe ţări eu­ropene progresiste au setat standarde de 100 sau chiar de 1000 de ori mai reduse decât cele din Statele Unite. Să comparăm cu Australia, cu 200 mW/cm2, cu Rusia, Italia şi regiunea Toronto din Canada, cu 10 mW/cm2­ , China cu ­6 mW/cm2 şi Elveţia cu 4 mW/cm2. În Salzburg, Austria, nivelul este de 1 mW/cm2­­, de 1000 de ori mai mic decât în SUA. Noua Zeelandă a propus nivele încă şi mai stricte, la 0,02 mW/cm2, de 50 000 de ori mai protectoare pentru sănătatea populaţiei decât standardul american.

Contrar faţă de ce susţin cei din industria telecomunicaţiilor, există numeroase dovezi ştiinţifice, epidemiologice şi medicale care con­fir­mă faptul că expunerea la radiaţii din domeniul RF şi al microun­delor emise de pilonii de telefonie mobilă, chiar şi la nivele reduse, poate avea efecte adverse semnificative asupra sistemelor biologice.

Oamenii de ştiinţă afirmă că standardele actuale de „securitate” ale FCC se bazează pe cercetările de până în anul 1985, şi nu iau în consi­derare studiile ştiinţifice mai recente care au descoperit efecte precum: cancere cerebrale, tulburări de memorie, ruperi ale lanţului ADN şi probleme neurologice în urma expunerii la radiaţii de nivele mult mai joase decât nivelul limită al standardului de siguranţă oficial. Studiile mai vechi luau în considerare doar efectele „termice” sau cele de în­călzire produse de aceste radiaţii – cu alte cuvinte, nivelul la care radi­aţiile vor încălzi ţesuturile sau „vor coace” o persoană, exact în acelaşi mod în care funcţionează un cuptor cu microunde. Nivelele FCC ne pot asigura că ţesuturile noastre „nu ni se coc”, însă ele eşuează în încercarea lor de a evita efectele adverse ale expunerii cronice pe termen lung la nivele reduse ale radiaţiilor, numite de obicei efecte „non‑termice”.

Doctorii spun că radiaţiile RF deteriorează funcţiile biologice nor­male ale celulelor. „RF alterează fiziologia ţesuturilor”, afirmă Dr.George Carlo, care a descoperit deteriorări genetice în cadrul unui program de cercetare de 28 de milioane de dolari, finanţat de industria telefoniei mobile. Acum el luptă pentru coborârea nivelului maxim de iradiere con­­siderat sigur de standarde.

În 1998, Rezoluţia de la Viena, semnată de 16 dintre cei mai pro­eminenţi cercetători din domeniul bioelectromagnetismului, arăta că există un acord ştiinţific asupra faptului că există efecte biologice în urma expunerii la nivele de joasă intensitate ale radiaţiilor RF. Aceeaşi rezoluţie afirma insuficienţa cunoştinţelor ştiinţifice de până atunci (1998) pentru a putea stabili standarde de expunere care să prezinte siguranţă.

Rezoluţia de la Salzburg, adoptată în 2000 la Conferinţa Internaţio­nală despre amplasarea pilonilor de telefonie mobilă, interzicea orică­rui site celular să emită mai mult de 1 mW/cm2 – un standard de 1000 de ori mai strict decât actualul standard american. Această limită ia în considerare dovezile tot mai multe ale bioefectelor radiaţiilor RF non‑termice.

Pilonii de telefonie celulară expun publicul la radiaţii RF involun­tare, cronice şi cumulative. S‑a arătat că inclusiv nivele reduse de radi­aţii au fost asociate unor modificări ale proliferării celulelor şi deterio­rării ADN‑ului. Alte studii ştiinţifice au arătat efecte adverse asupra sănătăţii raportate pentru domeniul situat între 0,01 şi 100 mW/cm2, deci la nivele de sute sau chiar mii de ori sub limita minimă stabilită de standardul american oficial. Aceste radiaţii de nivele joase pot ajunge până la o milă distanţă de pilonul de telefonie mobilă. Proble­mele de sănătate raportate includ dureri de cap, tulburări de somn, de memorie, hemoragii nazale, probleme ale barierei sânge‑creier, viteze crescute ale bătăilor inimii, micşorarea numărului celulelor spermatice şi tulburări ale sistemului nervos. Expunerea cumulată pe termen lung la radiaţiile emise de pilonii de telefonie celulară nu are niciun prece­dent în istorie. Nu există nici un studiu concludent asupra siguranţei unor astfel de expuneri, iar numărul în creştere de studii ştiinţifice ara­tă că astfel de efecte adverse asupra sănătăţii sunt foarte răspândite.

Dr. Neil Cherry, biofizician din Noua Zeelandă, raportează că: „Nu există nici un nivel de siguranţă al expunerii la radiaţiile electro­mag­netice”. El a afirmat că standardele sunt bazate pe efectele termice, însă au loc şi efecte non‑termice importante precum moartea celulelor şi ruperea lanţului ADN. Dr. Cherry a elaborat o trecere în revistă, în 120 de pagini, a 188 de studii ştiinţifice. „Radiaţia elec­tromagnetică produce o modificare a celulelor într‑un mod care le face producătoare de cancer”. De asemenea, a afirmat că riscul de cancer creşte de 2 până la 5 ori. „În faţa unui corp de dovezi atât de mare nu mai poţi pretinde că nu există vreun efect advers al pilonilor de telefo­nie mobilă”, scrie Dr. Cherry. De asemenea, Agenţia de Protecţie a Mediului (EPA – Environmental Protection Agency) nu este de acord cu standardele FCC, iar analiştii au recomandat ca radiaţiile elec­tromagnetice să fie clasificate ca „probabil cancerigene pentru om”.

Directorul Departamentului de Sănătate şi Servicii Umane, Elisabeth Jacobsen, a afirmat că siguranţa radiaţiilor „nu a putut fi sta­bilită, nici cercetările ştiinţifice nu au putut‑o testa”, şi citează riscurile de cancer cerebral, de tumori şi de ruperi ale lanţului ADN. Comisia de Servicii Publice din California i‑a îndemnat pe cei din industria producătoare de telefoane mobile să nu‑şi amplaseze pilonii în apropi­erea şcolilor sau a spitalelor.

„Corpul nostru este extrem de sensibil la undele electromag­netice, şi noi depindem de micile impulsuri electrice care dirijează pro­cesele complexe ale vieţii”, spunea reputatul Dr. Robert Becker, autorul cărţilor The Body Electric şi Cross Currents, The Perils of Electropollution. El afirma că „în prezent, elementul cel mai poluant al mediului înconjurător este constituit de proliferarea acestor câmpuri electro‑magnetice”. Dr. Becker adăuga că radiaţiile despre care odi­ni­oa­ră se credea că prezintă siguranţă sunt astăzi corelate cu creşterea nu­mărului de malformaţii la nou‑născuţi, depresii, boala lui Alzheimer, dizabilităţi de învăţare, sindromul de oboseală cronică şi cancer.

Incidenţa cancerului cerebral a crescut cu 25% din 1973, iar în 2002, 185 000 de persoane fuseseră diagnosticate cu cancer cerebral numai în SUA. Tumorile cerebrale reprezintă cea de‑a doua cauză de deces în urma cancerului la copii şi tineri.

Unele efecte adverse ale radiaţiilor se manifestă imediat, însă altele apar numai după mulţi ani de expunere – spre exemplu, între 3 şi 10 ani în cazul cancerului. Numeroşi cercetători, oficialităţi din domeniul sănătăţii publice şi cetăţeni cred că utilizatorii de telefoane mobile nu ar trebui forţaţi să joace în următorii 20 de ani rolul de cobai într‑un experiment care să demonstreze efectele radiaţiilor asupra sănătăţii.

Dr. Gerard Hyland, fizician, afirmă că liniile directoare de securi­tate pentru pilonii de telefonie celulară sunt complet inadecvate, de­oarece se concentrează doar pe efectele termice ale acestei expuneri. Hyland, care a fost de 2 ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Me­dicină, spune că liniile directoare de securitate existente „nu oferă nici o protecţie în faţa influenţelor non‑termice”. „În mod destul de justifi­cat – continuă Hyland – publicul rămâne sceptic la încercările guver­nelor şi ale industriei de telefonie mobilă de a‑i asigura că totul este în regulă, având în vedere în special modul non‑etic în care [guvernul şi industria] colaborează adeseori astfel încât să‑şi poată realiza intere­sele lor ascunse.”

În 1996, industria de telefonie mobilă a făcut lobby cu 39 de mi­lioane de dolari la Congresul American pentru a‑i convinge să voteze o lege care în esenţă urma să le dea dreptul de a‑şi plasa aceşti piloni de telefonie în vecinătatea noastră şi pentru ca mai apoi să fie aproape imposibil să te mai opui lor cu argumente ce vizează efectele adverse ale radiaţiilor asupra sănătăţii. Nu este nici o coincidenţă că, în acelaşi an 1996, organizaţiei EPA (Agenţia de Protecţie a Mediului Înconju­rător) i s‑au tăiat fondurile alocate pentru studiul efectelor radiaţiilor electromagnetice asupra sănătăţii. Numeroase comunităţi au protestat împotriva obligaţiei expunerii involuntare, 24 de ore din 24, la radiaţii din domeniul microundelor, fără nivele de siguranţă dovedite. După cum a afirmat, „nu mai ai nici un loc unde să scapi”.

De asemenea, o dată ce este construit un pilon de telefonie celulară, s‑a dovedit că este foarte dificil să verifici dacă radiaţiile emise se încadrează măcar în limitele legale. Nu s‑au luat nici un fel de măsuri pentru a ne asigura că pilonii nu emit la nivele de radiaţii mai mari decât cele permise de lege. În Statele Unite un cetăţean frustrat a chel­tuit 7000 de dolari ca să‑şi cumpere propriul echipament pentru a testa pilonul de telefonie celulară ce fusese amplasat chiar lângă locu­inţa lui, şi a descoperit că emitea radiaţii la nivele cu 250% mai mari decât limita legală. S‑a observat şi că preţurile proprietăţilor lângă care s‑au construit piloni de telefonie celulară au scăzut brusc din cauza riscului perceput al efectelor negative asupra sănătăţii.

Avocatul Mark Berthiaume din Massachusetts, opunându‑se am­pla­sării pilonilor de telefonie celulară, a spus: „Municipalităţile (…) sunt în fiecare zi terorizate de furnizorii de servicii de telefonie wireless, care folosesc banii şi legea pentru a intimida comunităţile astfel încât să le forţeze să accepte amplasarea de piloni mari de te­lefonie mobilă în locaţii necorespunzătoare”.