Coșmar

Şedinţă de bilanţ, într-o comună nevoiaşă din judeţul Gorj. Sala Căminului cultural e ticsită de amărăşteni zdrenţăroşi, nebărbieriţi, cu feţe supte. Două mese şchioape puse cap la cap, acoperite cu pânză roşie cârpită pe alocuri, formează „masa prezidiului”. Dintr-un tablou oficial, terciuit cu excremente lăsate de batalioane de muşte, pândeşte chipul energic al „celui mai iubit fiu al poporului”. În încăpere - fum de tutun de proastă calitate şi miros acru de sudoare dospită.

E trecut de miezul nopţii. Preşedintele Consiliului Popular – scund, gros, rumen la înfăţişare şi înţolit cum se cuvine în dubla sa postură de primar şi secretar local al partidului comunist, citește un impresionant pomelnic cu „realizări” din întrecerea socialistă.

─ ... iar producţia de ouă a sporit cu 1,5 procente faţă de anu’ trecut. Producţia de lapte pe cap de vacă furajată a crescut cu mai bine de 0,4%, tovarăşi! Contractările de animale către fondu’ de stat...

Aici oratorul fuse întrerupt de scârţâitul uşii din fundul sălii. Toată suflarea întoarse capetele într-acolo şi desluşi, prin norii groşi de mahorcă, chipul inconfundabil al medicului comunal. Acesta se strecură timid în încăpere şi se aşeză abătut pe un capăt de laviţă. Tărtăcuţele sătenilor se rotiră – ca la comandă – către tovarăşii din prezidiu.

─ ... către fondu’ de stat, au sărit de două procente – reluă citania mai-marele obştei. Recolta de prune...

Indispus, primarul întrerupse lectura „realizărilor” şi aţinti o privire inchizitorială asupra medicului. Scăfârliile asistenţei se suciră iarăşi în direcţia slujitorului lui Esculap. Stânjenit, acesta coborî privirile-n pământ.

─ ... de prune, continuă preşedintele – tigvele auditorului se-nturnară spre orator – a sărit binişor de 30%. Avem realizări importante şi la contribuţia sătenilor cu muncă „voluntară” la repararea drumului din jurul Consiliului Popular şi la consolidarea podeţului din faţa crâşmei.

─ Bine că fuse dres podeţu-n dreptu’ birtului – se iţi un lungan costeliv, cu nas roşu, acvilin. Antărţ, Mărin a lu’ Zăpăcitu’ se prăvăli cu capu-n şanţ şi prăpădi clondiru’ cu zaibăr, luat pentru pomana porcului!

Murmure aprobatoare se făcură auzite în sânul masei colectiviste.

Satisfăcut de intervenţia lunganului, primarul făcu un gest larg cu mâna în sensul „Quad erat demonstrandum”, după care continuă abureala succeselor socialiste.

─ În sectoru’ comercial, situaţia se prezintă astfel, tovarăşi: Cooperativa de consum a depăşit planu’ cu 1,7%, iar crâşma cu 411,5 procente. Frizeria a sporit şi ea randamentu’, deşi e loc pentru mai bine. Una peste alta, e mai acătării ca anu’ trecut. Numai punctu’ farmaceutic, tovarăşi, ridică glasul starostele amărăştenilor gorjeni, rămâne şi anu’ ăsta la coadă; ca şi anu’ trecut, ca şi cu doi ani în urmă, ca şi acu trei ani. De trei ani punctu’ farmaceutic nu-şi face planu’ la vânzări. De ce tovarăşe farmacist?!

Struniţi de brigadier, pălmaşii gliei puseră colimatorul pe căpăţâna spiţerului, aşteptând semnalul cuvenit pentru aplauze sau huiduieli – potrivit intereselor de partid. Acesta se ridică ciufut, tuşi-n palmă şi zise:

─ De ce? Parcă nu ştiţi, de ce! Pen’că nu mai vine nimeni să cumpere medicamente – de aia! De trei ani de când se pripăşi doctoru’ ăsta acilea, ne dădu planu’ peste cap. Îi înzdrăveni pe toţi, de nu mai calcă unu pragu’ „farmaciei”. Ştiţi câte medicamente vândui anu’  trecut? De patru lei aspirină! O luă baba Safta pentru raţe, că nu ştiu ce boleşniţă dăduse-n ele. Şi pe baba Safta, ce fuse clienta noastră statornică, tot el a pus-o pe catalige. Doctoru’ ăsta e o pacoste pe capu’ nostru. De mai stă un an-doi p-acilea, dăm faliment şi pierdem dracu’ întrecerea cu ăi din comuna învecinată!

─ Ruşine, doctore! îl apostrofă cu gravitate preşedintele Consiliului Popular. Cât mai ai de gând să ne sabotezi planu’? Poftim, vino-n faţa oamenilor muncii şi fă-ţi autocritica!

- Ruşine, ruşine! se auziră glasuri răguşite prin sală.

Medicul se ridică fâstăcit şi porni cu paşi şovăielnici către masa prezidiului.

─ Ruşine! îi zbieră-n ureche un slăbănog cocârjat, repezindu-i un ghiont ascuţit în coaste.

Ceilalţi săteni, cu ochii înceţoşaţi de băutură, prinseră să-l zgâlţâie şi ei, care pe unde apuca.

─ ...Scoală, Heracle, n-auzi?! continuă să-l scuture nevastă-sa. Scoală, omule, că întârzii la şedinţa de bilanţ! E şapte jumate deja.

─ Ai? se zgâi buimac medicul, schiţând un gest de evitare a unei scatoalce imaginare.

─ Scoală că-i târziu! Ţi-am pregătit şi nechezolul.

Omul se ridică anevoie în capu’ oaselor, căscă zgomotos, se scărpină îndelung pe spinare şi lăsă bărbia-n piept, cât pe ce să aţipească iarăşi. Tresări, deschise ochii împăienjeniţi de oboseală şi începu să-şi caute pe dibuite papucii.

Dinspre poartă se auzi glasul de guşter al felcerului comunal. În urma recomandării primarului, fuse avansat la rangul de farmacist, iar farmacistului de drept i se puse sula-n coaste să-şi ia tălpăşiţa, pe motiv că nu se dovedise vrednic în relaţia sa cu securistul, ce răspundea de cele 1800 de suflete ale comunei gorjene.

─ Dom’ doctor, nu veniţi? Tovarăşu’ primar e furios,  pen’că n-am predat situaţia la zi cu îndeplinirea planului la vânzarea medicamentelor. De cât punem că am vândut, că medicamente... n-am mai văzut din cincinalu’ trecut!