Crimă de proporții planetare

 

         Nu am fost şi nu cred să devin vreodată adeptul controversatului domeniu al speculaţiilor numerologice. Pe de altă parte, nici nu mă încumet să exclud în totalitate posibile semnificaţii ale unor coincidenţe de acest gen, ce par să prefigureze evenimente apocaliptice la orizontul actualei civilizaţii tehnologice terestre. O scrisoare deschisă semnată de Pauline Rigby, cercetătoare în sectorul impactului industriei nucleare asupra comunităţilor umane, publicată în Nexus New Times Magazine, mă determină să abordez câteva aspecte colaterale ale poluării radioactive a planetei noastre. În cele ce urmează, pun la îndemâna cititorilor date mai puţin vehiculate în mass-media, ce fac parte îndeobşte din segmentul ştirilor cenzurate.

         Oameni de ştiinţă de pe toate continentele planetei, avertizează că omenirea trebuie să se confrunte cu un viitor din ce în ce mai poluat radioactiv – deci mai cancerigen –, în pofida asigurărilor (false) date de guverne, potrivit cărora nivelul radioactivităţii mediului înconjurător s-ar menţine în limite „normale”. Înainte de a ne axa pe concluzii de ultimă oră,  elaborate de cercetători în legătură cu distrugerea vieţii terestre în beneficiul industriilor exploatării zăcămintelor de uraniu, producerii de energie termică şi electrică prin fisiune nucleară şi uzinării armelor de distrugere în masă, să reţinem câteva observaţii de ansamblu asupra radioactivităţii Pământului.

         După cum este ştiut, Terra este unica planetă a sistemului nostru solar prevăzută în interior cu un gigantic reactor nuclear natural, ce asigură condiţiile – cu două tăişuri! – necesare desfăşurării şi perpetuării proceselor biologice ale organismelor vii. Fatalmente, sub picioarele noastre se află la diferite adâncimi numeroase zăcăminte de uraniu şi alte elemente radioactive, ce contaminează constant viaţa de zi cu zi a omenirii.

         Radioactivitatea naturală este una dintre componentele de bază ale mediului înconjurător terestru. Potrivit concluziilor oamenilor de ştiinţă, nivelul radioactivităţii naturale este determinat de prezenţa elementelor radioactive din sol, din vegetaţie, din ape subterane şi de suprafaţă, din aer, din organisme umane, animale şi vegetale; la care se adaugă radiaţia cosmică de care au parte îndeosebi cosmonauţii, personalul navigant aerian şi călătorii ce folosesc mijloacele aeriene de transport.

          La radioactivitatea naturală se adaugă radioactivitatea artificială,   cauzată de activităţi umane conştiente şi incoştiente, cum ar fi mineritul, stocarea rocilor combustibile la suprafaţa solului, cenuşile şi zgurile zburătoare din preajma termocentralelor electrice, scăpări de particule nucleare (iod radioactiv, plutoniu, cesiu) în preajma centralelor atomoelectrice, miile de tone de deşeuri nucleare stocate în diverse zone ale planetei (deşeurile râmăn active între 10.000 şi 20.000 de ani), experimente cu arme nucleare, etc.

         Potrivit unor estimări făcute de Comitetul ştiinţific al Naţiunilor Unite privind efectele radiaţiilor atomice (UNSCEAR), concentraţiile elementelor radioactive din subsol, la suprafaţa solului şi în atmosfera terestră cauzate de activităţi umane depăşesc nivelul radioactivităţii naturale. Cu alte cuvinte, trăim într-un mediu distrugător prin nivelul radiaţiilor însumate. Materialele din care e construit apartamentul nostru sunt radioactive, apa pe care o bem – asemenea, gazul metan pe care îl ardem în bucătărie sau cărbunii din sobă sunt radioactivi, alimentele din farfurie şi hainele de pe noi aşijderea, musafirul ce intră în locuinţa noastră aduce cu el un spor de nocivitate radioactivă spaţiului nostru locuibil.

         Sintetizând lucrurile, dr. John Gofman, cunoscut specialist în domeniu, a declarat că industria nucleară duce un război împotriva umanităţii; iar dr. Leuren Moret atrage atenţia asupra faptului că, în urma celor peste 1200 teste cu arme atomice efectuate înte anii 1958-1963 în deşertul Nevada (SUA), a fost sacrificată o generaţie de copii americani prin contaminare radioactivă. Totodată, fosta URSS a întreprins numeroase teste nucleare ale căror cenuşi radioactive au infestat atmosfera terestră, afectând populaţii umane şi animale până în Australia, de pildă.      

         Potrivit unor date ştiinţifice pertinente, creşte îngrijorător numărul îmbolnăvirilor şi deceselor prin contaminare radioactivă, în arii geografice în care există centrale electrice nucleare. În acest sens, secretarul Comisiei Europene de Risc Radioactiv, dr. Chris Busby, a făcut o dezvăluire cutremurătoare. În Marea Britanie, de exemplu, prezenţa plutoniului a fost descoperită în mostre biologice prelevate în urma autopsiilor facute pe o rază de 200 km în jurul centralelor nucleare. În ce priveşte contaminarea radioactivă a apelor subterane, situaţia e şi mai alarmantă. În urma deversării apelor reziduale din centrale electrice nucleare în râuri, fluvii, mări şi oceane, contaminarea radioactivă acoperă zone de zeci de mii de kilometri pătraţi.      

         În cazul unor accidente la centrale atomoelectrice, comparabile cu explozia de la Cernobâl din Ucraina şi Fukushima din Japonia, căderile radioactive se pot extinde pe întreaga suprafaţă terestră, determinând creşteri masive ale cazurilor de leucemie şi a diferitelor forme de cancer. Totodată, disfuncţiile genetice se amplifică de şapte-opt ori, comparativ cu cele induse de radioactivitatea naturală.

         În urma procesului tehnologic de îmbogăţire a uraniului pentru centrale nucleare, rezultă mii de tone de aşa-zis uraniu „sărăcit” U-238, extrem de toxic pentru organismele vii şi foarte dificil de depozitat; iar începând de aici, putem vorbi deja de o apocalipsă nucleară terestră.

         Perioada de înjumătăţire a uraniului „sărăcit” este de 4,5 miliarde de ani, egală cu intervalul de timp prognozat de savanţi până la finalizarea transformării pe cale naturală a Pământului într-un corp cosmic lipsit de viaţă. Interesant este faptul că tot 4,5 miliarde de ani (estimativi) sunt de la apariţia Terrei în sistemul nostru Solar. Efectele catastrofale ale uraniului „sărăcit” se vor menţine până la „necrozarea” planetei noastre. Prin inhalare, particule de U-238 provoacă leucemii, cancere, malformaţii congenitale.

         Pentru a „scăpa” temporar de această pacoste, puterile militare nucleare au decis să împrăştie U-238 sub formă de proiectile prin curţile altora, în zone geografice mai îndepărtate; care „alţii”, nefiind nici ei fraieri, îl vor trimite cu siguranţă retur tot sub formă de proiectile. Diferenţa va consta doar în modalitatea în care vor fi înscripţionate obuzele. Până la ora actuală au fost contaminate cu uraniu „sărăcit” vaste zone din Afganistan şi Irak în urma bombardamentelor efectuate de SUA şi regiuni din Balcani, prin aportul forţelor militare ale NATO. Drept urmare, particule radioactive au fost dispersate de factori meteorologici şi în arii geografice situate în afara zonelor de conflict militar.

         Ca exerciţiu tactic, SUA au bombardat cu uraniu „sărăcit” timp de 60 de ani insula Vieques aparţinând Puerto Rico, transformând-o într-un iad nuclear; iar cu cinci ani în urmă au început aceeaşi operaţie şi în Australia, în regiunile Lancelin din Australia de vest, Shoalwater Bay din Queensland şi în zonele de antrenament Delmere şi Bradshaw din Teritoriul Nordic, bineînţeles cu permisiunea guvernului australian. De unde se vede că între expresiile „cap de politician” şi „crimă împotriva umanităţii” nu este mare diferenţă. (A se vedea în acest sens şi Prolog la manualul de supravieţuire, paragraful referitor la patriarhat, publicat în Jurnal paranormal.)

         Între atâtea veşti proaste, se conturează şi una ceva mai „optimistă”. În urma unor studii ştiinţifice relativ recente, la care au participat savanţi din mai multe ţări, a reieşit că reactorul nuclear natural din interiorul Pământului care  întreţine viaţa organismelor vii, se va stinge în maximum 1200 de ani. Prin urmare, omenirea are „şansa” să sucombe cu mult timp înainte de termenul înjumătăţirii diabolicului U-238.

Comentarii

truth_seeker's picture

Dom'le baietii astia cu tunurile mari din USA au descoperit un adevar fundamental: ei stau pe un continent si noi pe altul, asa ca daca ei au sentimentul ca locuiesc pe protavionul nescufundabil USA pot sa le dea celorlalti in cap cu orice le trece lor prin scafarlie. Partea proasta este ca au reusit sa imputa si propriul lor teritoriu. Ar trebui interzisa urgent prin ceva gen Conventia de la Geneva munitia care foloseste uraniu saracit inainte ca sa ne otravim toti definitiv.

Ideea de a se interzice prin Conventia de la Geneva , mi se pare salutara. Dar altceva ma framanta: de ce nu s-a facut nimic pana acum , desi este arhicunoscuta problema? Oare acest Consiliu de la Geneva nu cumva este patronat din umbra de forte obcure? Si nu cumva , doar de suprafata mai fac si ei cate ceva?!?...Nu-mi trebuie "busola" ca sa simt de unde bate vantul!