Enigma monumentului de la Adamclisi (3)

(partea 3 din 4) - citește toata seria
 

Deși la prima verdere pare paradoxal, războiul pornit de romani asupra Daciei continuă și în zilele noastre. Mizele disputelor sunt limba română și Monumentul colosal de la Adamclisi. În privința limbii române a se citi și declarația unui fost oficial al Vaticanului, publicată Jurnal Paranormal. În ce privește Monumentul de la Adamclisi, amplasat pe o colină la marginea localității dobrogene cu același nume, istorici mai puțin informați l-au inclus, împotriva oricăror evidențe, în patrimoniul roman    decretându-l drept triumfal, închinat împăratului Traian. Am argumentat în cele două episoade precedente că nu există nicio sursă documentară istorică de epocă, în care să fie menționată ridicarea și destinația monumentul de la Adamclisi. Mai mult, cetățenii romani nu au ridicat Columna de la Roma pentru a preamări faptele de vitejie ale lui Traian în războiul cu dacii.  Textul pus pe soclul Columnei este edificator:

 

         SENATUS.POPVLVSQVE.ROMANVS

         IMP.CAESARI.DIVI.NERVAE.F.NERVAE

         TRAIANO.AVG.GERM.DACICO.PONTIF

         MAXIMO.TRIB.POT.XVII.IMP.VI.COS.VI.P.P.

         AD.DECLARANDVM.QVANTAE.ALTITVDINIS

         MONS.ET.LOCUS.TANTIS.OFERIBUS.SIT.EGESTVS

        

         În traducere,

         SENATUL ŞI POPORUL ROMAN

         ÎMPĂRATULUI CEZAR, FIUL LUI

         NERVA CEL TRECUT ÎNTRE ZEI

         NERVA TRAIAN AUGUSTUL, ÎNVINGĂTORUL

         GERMANILOR, ÎNVINGĂTORUL DACILOR,

         MARE PONTIF, INVESTIT PENTRU A XVII-A

         OARĂ CU PUTEREA DE TRIBUN, ACLAMAT

         DE VI ORI CA IMPERATOR, CONSUL PENTRU

         A VI-A OARĂ, PĂRINTE AL PATRIEI,

         PENTRU A SE ARĂTA CÂT DE ÎNALT

         ERA MUNTELE ŞI LOCUL SĂPAT CU

         EFORTURI ATÂT DE MARI.

Foto 1
Foto 2
Foto 3
Foto 4
Foto 5
Foto 6
Foto 7

Forma criptică în care este redată inscripția este cauzată de faptul că o parte din textul original a dispărut, fiind înlocuit cu numele lui Traian și cu titlurile sale. Dar spre cinstea sa, nu a îndrăzit să spună în textul adăugat că acea coloana ar fi fost ridicată de dânsul.

Prin urmare, Columna de la Roma era un reper topometric și nimic mai mult. Surse documentare istorice menționează că reperul topometric,  sub forma unei coloane realizată în stilul doric, a fost împodobit ulterior cu scene din campaniile lui Traian împotriva dacilor.

În privința Monumentului de la Adamclisi - în absența oricăror surse documentare de epocă în care să fie consemnată originea și destinația sa -  este riscant să atribuim acest monument, unicat în arhitectura monumentală antică, patrimoniului roman și pretindem că este “triumfal” și că ar fi fost ridicat la fruntariile de răsărit ale imperiului roman, pentru a slăvi victoria împăratului Traian asupra geților. Istoricii mai puțin documentați aduc în sprijinul ipotezei romane a monumentului de la Adamclisi, o placă de piatră pe care au fost săpate numele și titlurile lui Traian. Dar omit cu bună știință că din text lipsește verbul prin care Traian să afime că monumentul a fost înălțat de către dânsul. După cum scriam în primul episod al acestui articol, bazat pe dovezi ducumentare, fiul lui Nerva și-a scris numele și titlurile și pe alte monumente, pe care nu le-a ridicat el. Pentru acest obicei detestabil s-a ales cu porecla herba parietaria (iarba zidurilor, iederă), dată de împăratul Contantin cel Mare. Dar să continuăm cu prezentarea inadvertențelor între ipoteza originii romane a Monumentului colosal de la Adamclisi și o serie de observații făcute la fața locului.

Bărbații, femeile şi copiii figuraţi pe metope (foto 1) nu au aspectul unor captivi. Dimpotrivă, personajele sunt redate în poziţii ralaxate vădind încredere şi demnitate.

Simbolurile funerare aparținând monumentului de la Adamclisi,  gorgonele și leii funerari (foto 2, 3) atestă fără dubii că monumentul este tip mausoleu, adică funerar şi nicidecum triumfal. În episodul 2 relatam că prin detecţie s-a revelat existenţa a două camere suprapuse în nucleul original al monumentului de la Adamclisi și o cameră amplasată sub baza nucleului monumentului. Camere similare există şi la mausoleul la Halicarnas (anul 335 î.Ch.).

Pe friza superioară a monumentului de la Adamclisi sunt simboluri necunoscute, unicat în  arhitecura monumentală antică. Romburi preistorice (ce îşi au originea în epipalelotic, conform dicţionaruluiDicţionarului esoterismului elaborat de Pierre Riffard, lucrare de referinţă în domeniu), octogoni şi alte figuri geometrice ce se înlănţuiesc într-o ordine prestabilită, pe care nimeni nu a reuşit să le descifreze până în prezent (foto 4).

Există o metopă în incinta muzeului (foto 5), care nu a intrat în vederile restauratorilor. Este vorba de roata cu opt spiţe. În absența oricăror surse documentare privind originea și destinația monumentul de la Adamclisi, se cuvine să nu omitem informații colaterale ce ne pot ajuta să deslușim informațiile iconografice de pe basoreliefurile componentelor monumentului. Potrivit dicționarului citat, roata cu opt spițe simbolizează Rota mundi (Roata universală). Roata universală reprezintă devenirea lumii în ordinea sa. În budism, roata cu opt spiţe simbolizează Roata legii (Dharmacakra, în limba sanscrită). „Preafericitul Buddha a pus în mişcare roata legii, a cărei mişcare nimeni de aici de jos nu o poate inversa”. (Citat din L’Enseignement du Bouddha, de W.Rahula). Se găsesc metope cu roți cu opt spițe și pe temple budiste. Este posibil să existe o legătură între roata figurată pe metopa de la Adamclisi și roata universală din credințele străvechi.

Atrag atenţia şi asupra unei alte metope apartinând monumentului de la Adamclisi, pe care istoricii români au interpretat-o ca reprezentând bogăţia locală (foto 6). Se poate observa similitudinea dintre animalele figurate pe metopă şi viziunea biblică a lui Daniel, care a văzut pe greci în formă de ţapi iar pe perşi sub formă de berbeci. Datorită acestui fapt, în antichitate triburile greceşti erau cunoscute prin expresia „ţapi”, iar perşii prin expresia „berbeci”. Aceste denumiri au fost menționate şi în unele cronici referitoare la bătălia de la Marathon (490 î.e.n.) între greci şi perşi. Din acest punct de vedere, o posibilă interpretare a mesajul iconografic de pe metopă, ar putea fi: În timp ce grecii (țapii) se luptau între ei, perșii (berbecii) au trecut nestigeriți pe lângă ei. De reținut că zona Adamclisi a făcut parte din Imperiul Persan. (A se vedea în acest sens și foto 7,  configurația Imperiului Persan în anul  500 î.Hr.).

Monumentul de la Adamclisi nu este o construcție singulară pe colina pe care a fost amplasat. În zona monumentului se detectează vestigii de ziduri, sanctuare și vestigiile unor clădiri publice. În jurul așezării am localizat prin detecție vestigiile a două ziduri de apărare, dispuse relativ concentric. Baza zidurilor de apărare a fost reperată în taluzul canalului de irigații din apropiere, iar blocurile de piatră au fost extrase și cărate cu basculante într-o direcție necunoscută, potrivit mărturiei a doi muncitori localnici ce au lucrat la canalul de irigații.

Altarul roman pe care au fost incinerați circa 3800 de legionari romani, care “au pierit de moarte năprazică” după cum glăsuiește inscripția dăltuită în piatră, a fost amplasat între cele două ziduri de apărare ale aşezării. Naște întrebarea, prin ce mijloace de luptă au fost eliminați legionarii romani menționați, de „au pierit de moarte năpraznică”. Despre ce „moarte năpraznică” vorbeşte inscripţia, ştiindu-se că în epoca antică un ostaş putea să piară pe câmpul de luptă fie străpuns cu sabia, cu lancea, sau săgeata, sau să fie altoit în cap cu măciuca? Atari decese erau normale în timpul luptelor. Prin „moarte năpraznică” inscripţia se referă la o moarte neprevăzută, fulgerătoare, prin utilizarea de către inamic a unor mijloace de luptă neobişnuite pentru acea epocă? Vrând-nevrând, trebuie să luăm în calcul și ipoteza folosirii de către asediaţi a unor arme ce nu își aveau corespondent în epoca respectivă. Și care a fost rezultatul bătăliei pe care au purtat legionarii romani, de n-au îndrăznit să construiască altarul pe care au incinerat pe luptătorii lor decât între zidurile de apărare ale așezării, din preajma enigmaticului monument?

Despre poziția unui istoric de la Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța referitoare la Monumentul de la Adamclisi, publicată în ziarul Ziua de Constanța, potrivit căreia monumentul este roman și triumfal pe deasupra, numai de bine. Fiecare este liber să creadă ce dorește, în special dacă și-a luat doctoratul eventual cu teza originii romane a monumentului. Iar “metopa” lipsă din muzeu la care face referire era o placă de marmură albă cu basorelief, ce a fost expusă la etaj, protejată de un geam de sticlă. Țin bine minte locul în care a fost expusă, am fotografiat-o și păstrez negativele imaginii acesteia. Pentru împrospătarea memoriei istoricului tomitan, public încă odată imaginea artefactului așa cum a fost fotografiată în anul 1980. Mai ales că celebrul explorator Rob Ballard, care a emis ipoteza situării raiului biblic în bazinul Mării Negre, caută în zonă o placă din piatră pe care să fie figurată creația omului de către divinitate.

Placa de marmură cu basorelief, dispărută din Muzeul de la Adamclisi.

(Va urma)

Comentarii

pretorianu's picture

Cu respect. Cum se face ca o multime de lucrui dispar ,din un muzeu sau altul si nu se face nimic ? Am comvingerea ca multi din cei de la (putere) nu sunt straini de asta.Multumesc pentru imformatii.