Enigma monumentului de la Adamclisi - partea a 2-a

(partea 2 din 4) - citeste toata seria
 

    Pentru a risipi îndoiala asupra faptului că Institutul de studii istorice şi social-politice pe lângă C.C. al PCR fost implicat în probleme profund româneşti - institut la care autorul a colaborat în calitate de expert privind verificarea în teren a raportărilor făcute de către arheologi, semnalez că în clădirea acestei instituţii se afla afişată la vedere o hartă mare a României, pe care figurau Bucovina de Nord, Ţinul Herţa, Basarabia şi Cadrilaterul cu menţiunea scrisă cu litere mari „Teritorii româneşti aflate sub administraţie străină”. Astflel se explică şi interesul manifestat de către istorici din institut, faţă de monumentul de la Adamclisi.

    Poporul român are, din păcate, vocaţia de a se lăuda cu origini impuse de cei ce l-au atacat, jefuit şi prigonit. Iar adularea agresorului se regăseşte şi în textul imnului naţional actual, spre ruşinea înaintaşilor noştri. Poporul român are origini în preistorie, înainte de a fi fondată Roma. Potrivit concluziilor recente ale unor istorici occidentali, războiul purtat de romani împotriva dacilor era un război de exterminare a locuitorilor Daciei. Romanii au distrus cea mai importantă stavilă interpusă în calea tăvălugului naţiilor migratoare din străfundurile Asiei,  asupra  Europei.

    Monumentul colosal de la Adamclisi a fost reconstituit lăutăreşte, în absenţa oricăror izvoare documentare de epocă sau dintr-o perioadă mai târzie, în care să fie menţionată originea şi destinaţia acestui edificiu enigmatic al antichităţii. Anul 109 hotărât de câţiva istorici români şi străini ca fiind data înălţării monumentului „triumfal de la Adamclisi de  către împăratul Traian pentru a celebra victoria romanilor asupra dacilor”, a fost scos din burtă în urma unor falsuri grosolane comise asupra componentelor originale ale monumentului. 

    Pe monumentul reconsituit din replici în jurul nucleului original,  dacii - cei mai drepti şi mai viteji dintre traci, după cum îi descria Herodot în antichitate - au fost puşi în lanţuri la comandă sovietică, potrivit informaţiilor deţinute de istoricul dr. Nicolae Copoiu. Pe componentele originale ale monumentului, păstrate la muzeul „Tropaeum Traiani” din Adamclisi (foto 1, 2 și 3, realizate de autor în anul 1981), se vede limpede că bărbatul şi cele două femei puse la picioarele statuii „trofelului” nu au fost la origine cu mâinile legate la spate, după cum a fost redaţi pe monumentul reconsituit după un plan controversat, la care şi-au adus obolul istorici români şcoliţi în fosta U.R.S.S. 

foto 1foto 2foto 3
 

    Pe componentele originale ale monumentului de la Adamclisi se disting două şcoli diferite de sculptură monumentală, din care reiese faptul că monumentul a fost reconstruit în antichitate, într-o epoca anterioară războaielor daco-romane. De exemplu, gorgonele figurate pe componentele originale prezintă două şcoli de sculptură monumentală  diferite ca epocă (foto 4, 5, 6, 7). Acelaşi lucru se poate observa şi la metopa cu număr de invetar 10 (foto 8), care a fost realizată într-o epocă anterioră celei în care a fost creată dublura acestei metope cu număr de invetar 32, pe care a fost redat acelaşi grup de personaje (foto 9). Pe site-ul Muzeului de arheologie de la Adamclisi au fost postate alte numere de inventar ale componentelor monumentului, nu cele care au existat în anul 1981. (Să fie vorba de împuţinarea metopelor originale ale monumentului?)

foto 4foto 5foto 6

 

  
foto 7foto 8foto 9
    Pe metopa intitulată de un istoric român „Soldat roman la vănătoare de daci căţăraţi în copac” (foto 10), este redat în fapt mitul arhaic al amazonelor de la Dunărea de Jos. Silueta din copac este a unei femei, ce luptă cu arcul cu un oştean îmbrăcat în zale. A se vedea şi foto 11, intitulată „Lupta grecilor cu amazoane” existentă la British Museum, provenită din Mausoleul de la Halicarnas (335 î.e.n.). După toate evindenţele, cele două cu metope cu tematică comună au fost relizate în epoci istorice diferite.   Argumentul adus de istorici că ar putea fi vorba de o şcoală sculpturală monumentală nepretenţioasă de la periferia imperiului roman, nu stă în picioare. „Trofeul” (foto 12) a fost realizat conform regulilor şcolii sculpturale clasice, înlocuind cu probabilitate o statuie sculptată cu aceeaşi temă într-o epocă anterioară. În foto 5 şi 6 se pot observa scutul şi pulparele primei variante a „Trofeului”.
foto 10

foto 11

foto 12

    Pe aceeaşi metopă de la Adamclisi (foto 10), în primul plan se vede un personaj uriaş cu capul tăiat. Personaje uriaşe au fost redate şi pe alte metope (foto 13). Or, nicio cronică a războaielor purtate de împăratul roman Traian cu dacii nu menţioneză că acesta ar fi luptat şi cu uriaşi, sau că a avut asemenea luptători în legiunile sale.

foto 13

    Armele de pe metopele de la Adamclisi sunt specifice epocii brozului.

    Pe friza inferioară a monumentului este figurat un cap de lup stilizat,  pornind din lujeri de acant, cu păsări dintr-o specie necunoscută. Un monument roman nu trebuia să aibă friză cu asemenea simboluri.

    Istorici români şi străini au decis, împotriva tuturor evindenţelor, că monumentul de la Adamclisi este triumfal fără să ţină cont de simbolurile funerare existente, gorgonele, leii funerari.

    Despre vegetaţia cu specific subtropical figurată pe metope şi creneluri, istorici români a găsit o explicaţie cel puţin ciudată. După părerea lor este semnătura realizatorului monumentului, care provenea dintr-o zonă geografică cu climă subtropicală!  

    Şi acum ajungem la „prizonierii daci” figuraţi pe creneluri, despre care istorici români pretind că ar fi cu mâinile legate la spate, înlăţuiţi de copaci. În realitate nu se vede nici urmă de lanţuri, frânghii sau sfori. Luptătorii de pe creneluri stau în poziţie de repaus, cu braţele la spate şi picioarele depărtate (foto 14).

foto 14

    În privinţa vegetaţiei subtropicale şi a faptului că sunt redaţi pe metope  luptători îmbrăcaţi sumar, unii dintre aceştia sunt goi până la brâu şi desculţi (potrivit unor izvoare documentare, bătălia dintre romani şi daci în Moesia s-a dat în iarna anilor 101 - 102 e.n.) ar putea exista o explicaţie rezonabilă. Cu vreo 5000 de ani în urmă, în zona menţionată era o climă subtropicală. În acea perioadă  în Anglia se coceau două recolte de cereale pe an. Existenţa pitonilor vii de cavernă în zona monumentului, ar pleda pentru această ipoteză. Autorul şi echipa lui au văzut un piton viu ce a ieşit din subteran în luna aprilie 1981, având o lungime de aproximativ 4,5 metri şi cu circumferinţa corpului în partea mai groasă de aproximativ 47-48 cm. Şi caruselul inadvertenţelor de la Adamclisi ar putea continua, fără să schimbe datele reale ale problemei.

    Este cunoscut faptul că ahelogii români au găsit 56 dintre metopele monumentului de la Adamclisi. În anul 1981 erau doar 48. O metopă a ajuns la muzeul din Istambul din neglijenţa unui arhelog român, iar 7 metope au fost scăpate în Dunăre cu prilejul încărcării pieselor originale ale monumentului într-o barjă, spre a fi duse la Bucureşti. Intresant e faptul că după ce a fost scăpată în Dunăre o metopă, au fost scăpate şi celelalte 6. Ce reprezentau acele metope care zac în Dunăre? Şi de ce n-au fost scoase până acuma, că doar au fost scăpate în apropiere de malul Dunării iar locaţia metopelor este cunoscută?

    În interiorul nucleului original se detecteză două camere suprapuse şi o cameră mortuară sub nivelul solului. Prin detecţie extrasenzorială au fost localizate ziduri ce pornesc radial de la nucleul monumetului, temple şi alte vestigii de clădiri. Aşezarea de tip protourban din jurul monumentului a fost fortificată cu două ziduri relativ concentrice. Zidul de apărare exterior traversează canalul de irigaţii din apropire. Muncitorii locali care au participat la construcţia canalului, au spus că întradevăr a fost găsit un zid masiv la baza canalului în locul indicat de mine, iar  blocurile de piatră fasonată au fost încărcate cu o macara în basculante şi  duse într-o direcţie necunoscută.

    Altarul roman, unde au fost încineraţi aproape 3800 legionari romani ce „au pierit de moarte năpasnică” după cum ne spune  inscripţia de pe placa de piatră a altarului, este amplasat între cele două ziduri de apărare ale aşezării fortificate. Despre ce „moarte năprasnică” vorbeşte inscripţia, ştiindu-se că în epoca respectivă un ostaş putea să moară pe câmpul de luptă fie străpuns cu sabia, cu lacea, sau săgeta, fie altoit în cap cu măciuca? Atari decese erau normale în timpul luptelor. Prin „moarte năprasnică” inscripţia se referă la moarte neprevăzută, fulgerătoare, prin utilizarea de către inamic a unor mijloace de luptă neobişnuite pentru acea epocă?

    Proiectata reabilitare a monumentului de Adamclisi în anul 2012 din fonduri europene, va merge pe aceeaşi cale cu ipoteza Tocilescu- Benndorf din anul 1882, potrivit căreia acest enigmatic edificiu al antichităţii este un monument triumfal roman? Şi statuia „trofeului” va fi reabilitată în forma în care a fost executată la reconstrucţia monumentului în anul 1977, adică în interpretarea fantezistă a artistului conteporan care nu a ţinut cont de statuia originală aflată în muzeul de la Adamclisi?

    Aşa cum am promis în episodul 1 al acestui material, ofer cititorilor fotografia piesei din marmură ce înfăţişeză, cu probabilitate, actul creaţiei omului de către divinitate (foto15) - dispărută din muzeul de la Adamclisi după ce a fost fotografiată de autor. Personalul muzeului nu îşi aminteşte să fi existat o asemenea piesă în evidenţele muzeului.

foto 15

    Pe placa de mamură este figurat un personaj în armură, cu cască semisferică, fără faţă (Biblia ne spune că era interzis muritorilor să privească faţa lui Dumnezeu), cu două scuturi în loc de braţe. În zona mediană a personajului este un cap de adolescent.

    Este placa de marmură pe care o caută celebrul explorator Rob Ballard, pentru fundamentarea ipotezei situării raiului biblic în bazinul Mării Negre? Ipoteza Edenului în Marea Neagră pare şocantă la prima vedere, dar se sprijină de dovezi materiale şi documentare serioase. Vom vedea în continuare despre ce este vorba.                                          

(Va urma)

Comentarii

Astept cu nerabdare si celelalte parti ale materialului.Trebuie cumva ca lumea sa afle adevarul.
Multumesc domnule Rudan pentru aceste informatii care, ma fac sa ma simt mandra de stramosii mei. Am vizitat Roma si Muzeul de la Vatican si acolo mi-am pus mereu intrebarea de ce nu ne cinstim si noi trecutul, asa cum merita.

Imaginea de pe piesa lipsa apare stilizata pe coperta carti,, Zeita fara chip"(pe fundal se vede monumentul de la Adamclisi) .Povestiri frumoase sau amintirile cuiva aruncate intr-o doara pe hartie .
Sa fie prea mult pentru un OM sa pastreze doar pentru el .
Avem oare aici ,cerul,luna,soarele,pamantul,femeiesc,barbatesc... apartenenta(obligatia) la....prin... copii sau noi suntem...

incognito

Este cumva monumentul asezat (sau a fost el initial asezat) pe un focar geopatogen?