Istoria secretă a omenirii

Pietrele gravate din Inca (Peru) stau mărturie că istoria omenirii a fost falsificată.

Din cauza orgoliului de “cuceritori” ai planetei Pământ, omenirea refuză să admită că au mai existat pe Terra civilizații comparabile cu civilizația tehnologică actuală. În fapt este vorba de o alternare a civilizațiilor  tehnologice terestre. Legea nescrisă a vieții pe Pământ – și pe alte planete din Univers – presupune acumulări progresive de cunoștințe științifice și tehnice, după care urmează autodistrugerea civilizației tehnologice prin ea însăși. Nu trebuie să ne mire că au mai existat în vremi îndepărtate avioane, elicoptere, nave sofisticate și alte mijloace de transport și de luptă. Nu ar trebui să ne surprindă nici faptul, că  produsele tehnologice ale speciei umane din toate timpurile seamănă între ele. Programul cerebral al omenirii a rămas același; invențiile tehnologice își urmează calea, potrivit programului existent pe “hard disk-ul” cerebral al omului.

Oamenii de știință se referă numai la un ciclu al civilizațiilor ce s-au succedat pe Pământ – și la modul superficial -, de la era “primitivă” până la apogeul tehnologic din zilele noastre, fără să se întrebe cum a ajuns omenirea în era “primitivă”. Restul dovezilor istorice existente le ignoră cu desăvârșire, trecându-le la capitolul ciudățeniilor. De pildă, elicoptere, avioane, nave maritime comparabile cu cele existente în zilele noastre  incizate în temple din vechime, sunt persiflate de către arheologi pentru că, după opinia lor “așa ceva nu putea să exista la vremea respectivă”. (A se consulta în cest sens și articolul din Jurnal Paranormal, intitulat Enigme ale preistoriei. Relicve aeronautice și astronautice.)

Frapantă este similitudinea dintre elicopterul figurat pe pereții templelor lui Seti I din Abydos și lui Amon Ra din Karnak (Egipt), cu elicopterele din zilele noastre, utilizate la ridicarea şi transportarea unor obiecte grele (foto 1). 

Foto 1


Pe același perete din templul lui Seti I, la înălțimea de 10 m, există și alte vehicule tehnice redate deasupra unor hieroglife indescifrabile (foto 2).

Foto 2

 

Foto 3

Cât despre ipoteza lansată de arheologi, cum că ar fi vorba de reprezentările unor albine, pentru că faraonul Seti I ar fi fost poreclit la vremea sa „albină” datorită hărniciei sale, iată cum arăta o albină ce există pe același perete (foto 3) .

Arheologii nu își pun nici întrebarea, cum de au lucrat vechii egipteni în interiorul piramidelor, făurind în piatră texte și imagini, fără să lase nici o urmă de fum din “făcliile” folosite pentru iluminarea încăperilor.

În privința vechimii omului pe Pământ, lucrurile sunt și mai încurcate. Savanții au stabilit, în baza teoriei evoluțiilor speciilor elaborată de Charles Darwin (teorie expirată în prezent) și a unor fosile cu valoare documentară îndoielnică, că vechimea omului pe Terra este de aproximativ 200.000 de ani. Drept care, artefactele preistorice care vin în contradicție cu această ipoteză sunt, ca să folosim un eufemism, ignorate. În realitate sunt distruse sau în cel mai fericit caz sunt ascunse de ochii celorlalți semeni, în depozite secrete. Așa s-a întâmplat și cu pietrele gravate de la Inca (Peru), de importanță majoră pentru istoria omenirii.

Foto 4. Savantul peruan Javier Cabrera, care a ascuns artefactele de la Inca.

În anii ’70 ai secolului trecut, în urma secării râului Inca din Peru, a fost descoperită o așezare umană ce prezenta un înalt nivel de cultură, cu  vechimea estimată la peste 65.000.000 de ani! Cele aproximativ 10.000 de artefacte prelevate din așezare au fost luate în păstrare de un arheolog renumit din Peru, dr. Javier Cabrera, și închise într-o încăpere ascunsă. Pentru că, după cum afirma savantul peruan, "Nu suntem pregătiți pentru astfel de secrete". Este vorba de o civilizație necunoscută, dificil de încadrat din punct de vedere istoric, ale cărei artefacte depășesc imaginația arheologilor. Înainte de a muri în anul 2001, Javier Cabrera s-a destăinuit unor oameni de știință europeni, că a ținut într-o camera secretă aflată la subsolul muzeului, "obiecte cu totul speciale, a căror semnificație este imposibil de deslușit prin cunoștințele actuale".

Să vedem despre ce este vorba. Cele peste  10.000  de pietre de diferite dimensiuni descoperite la Inca au suprafața neagră și fină, pe care sunt gravate diferite imagini. Pietrele au greutate mai mare decât rocile actuale, având același volum.

Pe suprafața pietrei din foto 5 este incizat globul pământesc, probabil așa cum era cu aproximativ 65.000.000 de ani în urmă. De reținut că între cele două Americi și continentul Africa, oceanul Atlantic a fost redat sub forma unei fășii înguste (geologic vorbind), reprezentând perioada geologică când începuse deriva continentelor. Pe rocă este înfățișat conturul continentului Africa, desprins din America de Sud. În interiorul continentelor, printre meridiane și paralele, se văd imagini ce reprezintă figuri umane, locuințe și edificii publice, dinozauri și  alte animale de epocă.

Foto 5. Globul pământesc, așa cum arăta cu aproximativ 65 milioane de ani în urmă. 
 

Foto 6. Figuri umane: unele sunt îmbrăcate cu decență, altele sunt îmbrăcate sumar, la fel ca în zilele noastre pe diferite meridiane ale globului. 
 

Foto 7.  Dinozaurii, animale dispărute cu aproximativ 65 milioane de ani în urmă, incizate pe suprafața pietrelor de la Inca.
 

Foto 8. Canguri de acum 65 milioane de ani, figurați pe pietrele de la Inca, identici cu cei vii din zilele noastre.
 

Foto 9, 10. Lupta oamenilor cu dinozauri.
 

Foto 11. Ființă umană călare pe un  dinozaur erbivor (domesticit?).
 

Foto 12. Intervenții medicale umane.
 

Foto 13. Intervenții medicale umane.
 

Foto 14. Simbolul medicinii, cu șarpele încolăcit pe piciorul cupei cu venin, incizat pe rocile de la Inca. Veninul de șarpe se folosește și în zilele noastre în tratamente medicale.
 

Foto 15. Astronom studiind bolta cerului, incizat pe pietrele de la Inca.
 

Foto 16. Viața spirituală a omului de acum circa 65 milioane de ani. Incizie pe rocile din Inca. 
 

Figuri similare existente pe petroglifele de la Inca și geoglifele  din deșertul Nazca, din Peru.

Unele dintre petroglife (desene incizate pe roci) de la Inca prezintă similitudini cu geoglife (figurile uriașe trasate pe sol, vizibile îndeobște din aer) descoperite în deșertul Nazca (Peru). Ceea ce ar permite o estimare a vechimii desenelor de la Nazca la circa 65 milioane de ani. În continuare, prezentăm câteva exemple în acest sens. Maimuțele, păsările colibri, tarantulele figurate pe solul de la Nazca, sunt similare cu petroglifele de la Inca; și sunt identice cu cele ce trăiesc în zilele noastre. 

Foto 17. Figuri de animale și siluete umane, incizate pe petroglifele de la Inca.
 

Foto 18. Maimuță incizată pe pietrele descoperite la Inca.
 

Foto 19. Aceeași figură de maimuță existentă în deșertul Nazca.
 

Foto 20. Pasărea colibri incizată pe pietrele de la Inca.
 

Foto 21. Aceeași pasăre colibri realizată în deșertul Nazca.
 

Foto 22. Pietrele din Inca. În stânga imaginii și în colțurile de jos, în dreapta și stânga, se văd incizate tarantule.
 

Foto 23. Tarantulă similară, realizată în deșertul Nazca.
 

Foto 24. Zid preincaș din pietre, fără mortar, în rosturile căruia nu se poate strecura nici o lamă de cuțit. Este practic indestructibil. Prin ce mijloace tehnice a fost realizat?
 

Istoria speciei umane așa cum a fost concepută după teoria darwinistă, reprezintă un fals monumental. La ora actuală, darwinismul fost redus la o simplă ipoteză; și ca toate prezumțiile, nu mai este obligatoriu a se preda în școli. Printr-un nefericit concurs de împrejurări, Darwin a stabilit filiația omului din maimuță. Cu teoria darwinistă și-au luat doctorate zeci de mii de oameni de știință, care i-au ținut isonul “părintelui” teoriei evoluționiste. De pildă, omul de știință român, prof. univ. dr. Marcian David Bleahu, declara în cartea sa căpătâi, întitulată Omul și peștera, apărută în anul 1978, că dânsul este mândru că se trage din maimuță (!)

Ce fac oamenii de știință nu este întotdeauna știință. Toată viața lor se canonesc să-și apere titlurile științifice, luate nu rareori pe ipoteze care se dovedesc ulterior a fi false. La rândul lor, ei conduc doctorate cu teze care au ca obiect aceleași teorii fără acoperire științifică, școlind discipoli care să le ducă pe mai departe “învățăturile”, în pofida progresului științific. De exemplu, cu teoria evoluției speciilor elaborată de Charles Darwin, savanții au ținut în loc omenirea peste un secol; și nu au de gând să renunțe. Reputația și remunerația lor fiind în funcție de cât vor reuși să-i păcălească pe semeni. La care se adaugă curente religioase, ce mențin de secole omenirea în cel mai crunt obscurantism medieval.

Gestul făcut de dr. Javier Cabrera cu cele peste 10.000 de artefacte de importanță excepțională pentru omenire, se încadrează în procedeele nefaste pe care le fac uneori oamenii de știință, pentru a își păstra intactă reputația. Probabil și titlul de doctor în științe pe care a avut Javier Cabrera, s-a bazat tot pe o teză darwinistă. Dar inciziile de pe pietrele din Inca, prin animale pe care le au figurate – căprioare, canguri, girafe, păsări colibri, etc., contrazic teoria evoluționistă a lui Darwin. La care se adaugă implacabil albine, libelule, țânțari, pești, ornitorinci, crocodili, rechini, crabi-potcoavă, etc., găsiți fosilizați de sute de milioane de ani și care mai trăiesc, bine-mersi, și în zilele noastre.

La finalul acestui articol, merită reținută concluzia academicianului român, Radu Vulpe, exprimată la încheierea unei discuții cu autorul acestor rânduri: “Este greu pentru un om de știință când își dă seama, la sfârșitul carierei sale științifice, că a mers pe un drum greșit. Însă un om de știință adevărat, ar trebui să recunoască greșeala pe care a făcut. Dar câți au puterea să o facă?” – s-a întrebat, meditativ, octogenarul istoric.

Prin urmare, ce este de făcut într-o atare situație? Să defilăm în continuare în sens giratoriu – via Papua Nova Guinee –, sau să apucăm taurul de coarne și să trezim pe săpătorii istoriei omenirii din letargia suficienței? 

Comentarii

Aceste pietre par vesnice iar prezentul lor este nealterat in timp ce noi , oamenii, disparem din acest prezent asa cum scanteile unui foc se pierd in noapte. Fata de prezentul acestor pietre prezentul nostru nici nu exista, decat putin pe durata existentei noastre. Noi nu traim in timp ci intr-o lume de prezenturi individuale, ale fiintelor, obiectelor, constructiilor.. Prezentul nimanui nu trece peste durata existentei sale. Cine spune ca piramidele sunt ,, vestigii ale trecutului,, se inseala amarnic deoarece ele sunt mai prezente decat orice fiinta umana si vor fi inca multa vreme dupa ce prezenta sau existenta acesteia va fi sfarsita. Cine spune ca aceasta clipa reprezinta prezentul se inseala la fel de mult deoarece exista si acest minut sau aceasta ora sau aceasta saptamana sau chiar acest secol si niciunul nu reprezinta prezentul deoarece acesta este reprezentat numai de existenta fiecarui lucru sau fenomen sau obiect sau fiinta. De aceea prezentul unui traznet este diferit de prezentul unei piramide si acest prezent are ca durata numai existenta a orice. Nimic nu mai are prezent dupa ce dispare din aceasta lume caci prezentul nu este o durata ci o STARE, adica starea de a exista si nimeni nu poate fi prezent in afara acestei stari. prezentul meu este toata viata mea si include si trecutul deoarece niciodata nu ma voi putea desaprtii de mine cel care am avut 5 ani, 12 ani sau 45. Eu ma includ pe mine in toate fazele mele si cu toate prezenturile trecute . La fel eu am in mine si viitorul pentru ca nimic din mine nu exista in afara mea asa cum pitrele Inca au in ele trecutul, prezentul si viitorul lor si nimic din ceea ce reprezinta nu exista in afara lor. Nu ma surprinde de loc ca, cu cat mergem inapoi in timp , intalnim din ce in ce mai multa civilizatie si inteligenta si ca maimutele de azi nu se mai tranforma niciuna in Brigite Bardot.

Dandu Briel

inorog's picture

Ce este amuzant si nu voi intelege usor sau accepta firesc, este faptul ca omenirea inca asteapta confirmarea oficiala a acestor descoperiri, prin acesti ,,deontologi'' cu doctorate expirate! Si este cu atat mai penibil aspectul cu cat suntem milioane de cetateni ai acestei planete cu acces la internet, cu creier si putere de selectie corecta a informatiei, cu scoli probabil mai performante decat cele absolvite de acesti ,,dinozauri'' expirati in materie de informatii actuale, cu putere de sinteza, etc. Le urez celor care inca stau cu mainile impreunate uitandu-se cu spaima la drobul de sare de pe soba ce va zdrobi copilul vulnerabil, din celebra poveste romaneasca...somn usor in continuare si odihna placuta!