Localizarea ţintelor strategice prin teledetecţie extrasenzorială

Să ne imaginăm următorul scenariu, ce va deveni certitudine în viitorul apropiat potrivit prognozelor elaborate de oameni de ştiinţă. Din cauza unor factori de natură geomagnetică, cosmică sau în urma exploziilor unor proiectile generatoare de câmpuri electromagnetice de înaltă intensitate, nu va mai fi posibilă urmărirea ţintelor inamice prin intermediul mijloacelor tehnice actuale. Condiţiile geomagnetice, în măsură să perturbe funcţionarea sistemelor electromagnetice utilizate în teatre de operaţiuni militare sunt în curs de structurare pe cale naturală, iar armele pentru neutralizarea circuitelor electronice destinate urmăririi ţintelor terestre, aeriene şi a celor ce vor fi amplasate în spaţiul cosmic, se află într-un stadiu avansat de perfecţionare. Nu mai constituie un secret nici faptul că, actualul proces de inversare a polarităţii magnetice a planetei noastre se desfăşoară într-un ritm accelerat şi ireversibil pe termen lung şi va bulversa cu siguranţă magnetosfera terestră şi implicit funcţionarea componentelor tehnice bazate pe principii electromagnetice. Pământul se află la a 171-a inversare a polarităţii sale magnetice, fenomen ce se repetă la fiecare 780.000 de ani.

Un alt factor de risc pentru actuala civilizaţie a omenirii, cu urmări distructive incalculabile în plan biologic şi tehnologic, rezidă din circulaţia haotică în spaţiul cosmic apropiat a celor 2050 de asteroizi ţinuţi sub observaţie – dintre care 1200 cu diametre de peste 1 km – ce pot lovi oricând suprafaţa Terrei, începând chiar din clipele următoare.

În acest nebulos context, atenţia marilor puteri militare se îndreaptă către sectoarele investigării unor potenţiale metode biologice, în măsură să compenseze inerentele deficienţe tehnice care vor apărea pe câmpurile de luptă în viitorul apropiat; iar din acest punct de vedere, teledetecţia extrasenzorială tinde să devină o opţiune general acceptată.

După mai bine de trei decenii de cercetare experimentală a detecţiei şi teledetecţiei extrasenzoriale, efectuată la cererea şi sub controlul Armatei, cred că sunt în măsură să furnizez câteva date tranşante referitoare la acestă aparent stranie abilitate a speciei umane. Surprinzătoare nu sunt performanţele de-a dreptul fenomenale ce pot fi atinse în domeniul detecţiei şi localizării pe căi extrasenzoriale a ţintelor strategice disimulate în subsol, la suprafaţa solului sau în spaţiul cosmic, cât faptul că această formidabilă însuşire subconştientă a psihicului uman continuă să fie ignorată şi persiflată de covârşitoarea majoritate a comunităţii ştiinţifice „civile”. Cred că principala stavilă pusă în calea cercetării aplicaţiilor civile ale detecţiei şi teledetecţiei extrasenzoriale e structurată, îndeosebi, pe date bibliografice „de specialitate” cu valoare ştiinţifică îndoielnică, extrase fără discernământ de pe internet, cu care diverşi autori îşi împănează lucrările destinate a împlini setea de cunoştere a cititorilor mai puţin avizaţi. Din păcate, asemenea lucrări sunt folosite uneori şi  la elaborarea unor teze necesare dobândirii  gradelor ştiinţifice în domenii mai puţin expuse controlului ştiinţelor tradiţionale.

Pe de altă parte, prejudecăţile noastre privitoare la noţiunile normal şi paranormal  ne determină să privim lumea înconjurătoare printr-un filtru mental distorsionant, ce ne îndepărtează de realitatea cotidiană. Se consideră – în mod eronat – că fenomenele care pot fi explicate prin legile fizicii actuale ar fi normale, iar ceea ce depăşeşte sfera înţelegerii noastre ţine de controversatul domeniu paranormal, cu care nici un om de ştiinţă ce se respectă nu doreşte să aibă de-a face. În consecinţă, date „neortodoxe” prelevate pe căi experimentale sunt expediate în cel mai bun caz în cotloanele mai puţin explorate ale fizicii cuantice, sub formă de paradoxuri. Omitem însă faptul inexorabil,  după cum observă pe bună dreptate şi Dan D.Farcaş în lucrarea  Supercivilizaţii în cosmos, că, aşa cum a existat o ştiinţă a secolului al XV-lea ce ne face să zâmbim uneori cu îngăduinţă, vor exista şi  ştiinţe ale secolului XXII, ale secolului XXIII şi aşa mai departe, substanţial diferite de cunoştinţele noastre actuale.

Dacă vom reuşi să ne debarasăm  de  prejudecăţi şi vom privi cu ceva mai multă atenţie Universul în care trăim, vom constata că acesta e constituit dintr-o mixtură de fenomene situate dincolo de limitele cunoaşterii, adică paranormale. Începând cu microcosmosul, în care au loc nenumărate procese fizico-chimice subtile pe care ne străduim fără succes să le elucidăm, până la macrocosmos - totul tinde a se încadra în tiparul fenomenologiilor ce depăşesc puterea noastră de înţelegere. De pildă, nici la ora actuală  nu ştim ce este electricitatea, magnetismul sau gravitaţia, dar le utilizăm sub diverse forme aplicative, nu ştim ce forţe colosale de natură necunoscută menţin în spaţiul cosmic corpurile astrale, sau până unde se extinde nemărginirea universului. Noi înşine suntem  un fenomen eminamente paranormal, rezultat din combinarea a două vietăţi microscopice distincte – ovul şi spermatozoid – care conţin informaţii genetice miraculoase ce ne „clădesc” structural şi psihic, determinându-ne destinul. Până şi  Dumnezeu e o entitate sută la sută paranormală. Din punct de vedere fizic este intangibil, există în acelaşi timp pretutindeni, e veşnic şi deţine puteri divine situate dincolo de pragul raţiunii umane.

Energiile extrasenzoriale ale omului nu sunt în contradicţie cu alte fenomenologii  ce evolează  în jurul nostru, nu contravin legilor fizicii cuantice şi nici teoriilor  creaţionistă şi evoluţionistă. Dacă omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, după cum ne spune Biblia, cu siguranţă a moştenit de la creatorul său şi unele abilităţi extrasenzoriale comparabile cu cele divine,  pe care le-a folosit  în vremi îndepărtate pentru a supravieţui pe o  planetă ostilă, supusă unor permanente frământări tectonice şi de altă natură, cum era Pământul la începuturile sale.

Dacă, dimpotrivă, fiinţa umană este un produs aleatoriu al evoluţei biologice, trebuie să deţină obligatoriu în subconştientul său în stare latentă şi abilităţi  asemănătoare celor observate la  animale. Omul, prin complexitatea constituţiei sale genetice se situează aproximativ la mijlocul scării evolutive şi nicidecum deasupra tuturor speciilor, după cum ne place să ne imaginăm în nemăsuratul nostru orgoliu de dominatori ai planetei Pământ. În acest sens, stă mărturie şi structura ADN-ului uman, comparativ cu al altor vieţuitoare din regnurile animal şi vegetal. ADN-ul unei bacterii, de pildă, conţine aproximativ 3.000 de gene, al viermilor 19.000, al omului 25.000, în timp ce plopul deţine 48.000 de gene iar orezul 50.000! Totodată - vă asigur în cunoştinţă de cauză – unele fiinţe din  regnul vegetal sunt înzestrate şi cu un psihism  mai elaborat, fiind capabile de trăiri, sentimente şi mijloace de comunicare mai subtile decât cele ale speciei noastre.

Înainte de a ne referi la abilităţile extrasenzoriale latente reale ale omului, ar fi cu folos să aruncăm şi o privire asupra câtorva însuşiri  neortodoxe şi supersimţuri din lumea animală. Din această perspectivă, se pare că hidra se situează în fruntea campionilor ce sfidează raţiunea umană. În cazul în care se detaşează capul acestei vietăţi, creşte altul la loc, cu aceleaşi funcţii pe care le avea capul anterior. Când este secţionat transversal corpul hidrei, la unul dintre segmente se regenerează capul, iar la celălalt partea posterioară a corpului, rezultând în final două animale cu funcţii biologice asemănătoare; iar dacă partea superioară este secţionată longitudinal, se regenerează un animal cu două capete identic funcţionale. Sigur că sub raport organic, fenomenul poate avea o explicaţie ştiinţifică mulţumitoare, întrucât animalul având abilitatea de a produce în permanenţă celule stem, îşi poate regenera ţesuturile lezate. Nu se cunoaşte însă mecanismul biologic subtil prin care această enigmatică vieţuitoare recreează funcţiile fiziologice ale capului, de pildă.

În privinţa supersimţurilor manifestate de numeroase specii animale, până în prezent  nu a fost elaborată nici o explicaţie ştiinţifică satisfăcătoare. De exemplu, fluturii-monarh din pădurile de pin ale Mexiccului migrează în fiecare primăvară către sud-estul Canadei, străbătând în zbor o distanţă de aproximativ 3.600 km. Ajunşi la destinaţie după patru generaţii,  se reproduc  după care mor. La sfârşitul verii urmaşii acestora refac drumul în sens invers numai pe parcusul unei supergeneraţii, urmând cu rigurozitate acelaşi itinerar sinuos şi se opresc în pădurile de pin din Mexic, roind pe aceiaşi arbori pe care au stat predecesorii lor.

Biologii consideră că modul de orientare al fluturilor-monarh este unul normal pentru regnul animal, întrucât şi anghilele, precum şi alte vietăţi sunt capabile de performanţe asemănătoare. De pildă, porumbelul poate să  localizeze de la mii de kilometri distanţa cuibul şi partenerul pereche, inclusiv în situaţii în care este transportat la locul eliberării într-o cuşcă lipsită de vizibilitate asupra mediului înconjurător. Această zburătoare inteligentă percepe totodată, vibraţii electromagnetice cu frecvenţe de 200 de ori mai joase comparativ cu omul, având capacitatea să detecteze furtuni şi seisme aflate în curs de formare la distanţe considerabile. De reţinut şi faptul că, în urmă cu 6000 de ani, chinezii foloseau animale drept bioindicatori pentru determinarea factorilor geodinamici precursori unor seisme devastatoare.

Şi la nivelul fitosferei au loc fenomene energetice exotice, în măsură să furnizeze informaţii referitoare la modificări ale mediului ambiant, determinate de factori chimici, biologici, electromagnetici sau în urma unor interferenţe directe sau indirecte intre energiile subtile ale omului şi cele ale plantelor. În sensul menţionat, plantele au rolulul unor biosenzori în măsură să releve cu fidelitate până şi modificări aparent neperceptibile intervenite în echilibrul energetic al mediului proximal sau îndepărtat. Pe de altă parte, se ştie deja cu siguranţă că plantele sunt dotate şi cu o memorie excelentă, fac schimburi de informaţii între indivizi răspândiţi pe arii geografice extinse, dar încă nu a fost descoperită nici măcar purtătoarea electromagnetică a mesajelor informaţionale vehiculate în cadrul populaţiilor vegetale.

Potrivit unor cercetări experimentale făcute de oameni de ştiinţă din mai multe ţări, memoria vegetală reţine şi informaţii referitoare la agresiuni intenţionate sau involuntare săvârşite asupra plantelor, emiţând totodată mesaje de alarmă către ceilalţi indivizi vegetali existenţi într-un areal dat. De pildă, pe parcursul unor experimente efectuate într-o zonă montană asupra unui stejar în vârstă de 17 ani, am constatat că în urma tăierii unei ramuri de aproximativ 20 cm, semnalul său de alarmă /durere a fost receptat şi de arbori răspândiţi la sute de metri depărtare, inclusiv de cei aflaţi în spatele unor forme de relief ce obturau vizibilitatea către subiectul experimentelor. Mai mult, zile în şir arborii reacţionau asemănător şi la simpla prezenţă a persoanei care agresase fizic stejarul. S-a revelat totodată, că arborii emiteau semnale de alarmă şi în urma intenţiei mentale de a rupe ramuri ale unor indivizi din acel areal, cele mai intense reacţii fiind înregistrate la puieţi şi la arborii tineri.

Sub raportul aplicaţiilor militare ale fenomenului, se conturează perspectiva decodării corespunzătoare a mesajelor subtile emise de populaţii vegetale, în vederea determinării prezenţei unor potenţiale pericole de natură chimică, microbiologică, electromagnetică sau umană în teatre de operaţiuni militare.

Pe tema supersimţurilor animale şi a celor vegetale există o bogată literatură de specialitate, consistentă şi convingătoare, capabilă să atragă indirect atenţia şi asupra unor abilităţi psihice mai puţin cunoscute, aflate în stare latentă în subconştientul omului. Pe lângă harul comunicaţiei telepatice – verificat şi atestat ca atare prin experimente demonstrative relevante şi repetabile, omul deţine şi abilitatea latentă a detecţiei şi teledetecţiei extrasenzoriale.

Pe parcursul cercetărilor desfăşurate între anii 1995 – 1999  în zona munţilor Orăştiei, judeţul Hunedoara, pentru un studiu multidisciplinar comandat de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, colaborând în echipă cu generalul de divizie Vasile Dragomir, fost şef al Direcţiei Topografice Militare, am localizat în subsol, prin teledetecţie extrasenzorială, zeci de kilometri de conducte antice de alimentare cu apă a unor aşezări fortificate necunoscute, de tip protourban. Conductele reperate în subsol, cu diametre de până la aproximativ 80 cm, sunt realizate din materiale ceramice de foarte bună calitate, fiind constituite din segmente tipizat, cu urme vizibile de fabricare la utilaje industriale, nu la roata olarului. Analiza C14  indică o vechime de aproximativ 7.200 de ani. În imagine, se observă şi stratul de calcar depus pe parcursul mileniilor pe suprafaţa conductei. Precizia de localizare extrasenzorială: 10 mm.Simţul detecţiei extrasenzoriale era cunoscut din timpuri străvechi. Se pare că în urma evoluţiei civilizaţiei tehnologice, această abilitate psihofiziologică s-a atenuat treptat şi s-a pierdut undeva în labirintul necunoscut al subconştientului uman. Cercetări experimentale convingătoare efectuate în Rusia, în România, Bulgaria, Cehoslovacia şi SUA, relevă faptul că abilitatea biodetecţiei extrasenzoriale mai poate fi activată şi folosită cu succes pentru localizarea unor repere ascunse, aflate la distanţe considerabile faţă de operatorii extrasenzitivi. Precizia localizării ţintelor, precum şi selectivitatea de-a dreptul uimitoare a sistemului psihofiziologic de teledetecţie extrasenzorială sunt comparabile cu unele supersimţuri din lumea animală.

Definiţia detecţiei extrasenzoriale (biodetecţiei) a fost elaborată de cercetătorul român, prof.univ.dr.Alexandru Măruţă. Potrivit concluziilor la care a ajuns reputatul om de ştiinţă, biodetecţia este ansamblul operaţiilor efectuate cu mijloace şi procedee specifice biosinergeticii, cu implicarea directă a biocâmpurilor vieţuitoarelor (vegetale, animale, umane) în scopul obţinerii de informaţii funcţionale, spaţiale şi/sau temporale asupra unui fenomen fizic, chimic, biologic, social.

Mecanismul biologic al detecţiei extrasenzoriale poate fi activat, sensibilizat şi cultivat prin antrenamente specifice, pentru aplicaţii în diverse domenii  ale activităţilor umane. Sub raportul procesării subconştiente a datelor şi a vitezei de propagare a impulsului telepatic, biodetecţia poate fi inclusă în aria paradoxurilor fizicii cuantice, având enunţ contradictoriu dar demonstrabil totodată. Un operator psi corespunzător antrenat poate detecta cvasi-instantaneu şi ţinte din spaţiul cosmic, aflate la milioane de kilometri depărtare. În actul detecţiei extrasenzoriale, subconştientul operatorului extrasenzitiv este capabil să efectueze într-o fracţiune de secundă mii de operaţii comparative necesare decelării ţintei căutate, dintr-un număr practic nelimitat de forme,  structuri fizice şi compoziţii chimice ale materiei. Formidabila  capacitate a subconştientului uman de procesare a datelor este dealtfel cunoscută de către psihologi, biologi, neuropsihiatri. S-a demonstrat, pe calea investigaţiilor experimentale, că în mod conştient creierul omului poate prelucra până la 30-32 unităţi de informaţie pe secundă (biţi), în timp ce la nivel subconştient randamentul creşte – în funcţie de particularităţi individuale – până la 2-3 milioane de unităţi de informaţie în aceeaşi unitate de timp.

Existenţa vitezei de propagare „instantanee”, relevată în comunicaţii telepatice şi în teledetecţie extrasenzorială, a fost demonstrată din punct de vedere ştiinţific la începutul anilor '80 de  fizicianul francez Alain Aspect, de la Institutul de Optică al Universităţii d’Orsay din Paris, cu prilejul unor experimente prin care  a dovedit viabilitatea paradoxului E.P.R., enunţat de celebrii fizicieni Einstein, Podolski şi Rosen.

Potrivit legilor fizicii cuantice, un atom excitat energetic revine la starea iniţială, eliberând surplusul de energie sub forma unei perechi de fotoni. Creaţi în urma aceleiaşi coliziuni, proprietăţile fizice ale celor doi fotoni rămân obligatoriu corelate pentru totdeauna, indiferent de distanţa la care se s-ar afla la un moment dat unul faţă de celălalt. Folosind cele mai moderne tehnici de măsurare bazate pe laseri, Alain Aspect a dovedit existenţa acestui fenomen „imposibil”, prin intermediul a doi fotoni-pereche rezultaţi dintr-un atom de calciu. În situaţia în care unuia dintre fotoni i se schimba polaritatea (mărimea spin), instantaneu se modifica şi polaritatea fotonului pereche. Fenomenul se menţine ca atare şi în situaţia în care fotonii „gemeni” se află la distanţe astronomice unul faţă de celălalt.  Cu alte cuvinte, fotonii corelaţi rezultaţi din acelaşi atom comunică între ei „telepatic”, cu viteză superluminică.

S-a descoperit totodată şi faptul că  organismele biologice emit fotoni, posibil şi fotoni corelaţi. În acest sens, sunt revelatoare cercetările echipei conduse de Mitsuo Hiramatsu de la Laboratorul Central de Cercetare din cadrul Hamamatsu Photonics, confirmate şi de Fritz-Albert Popp, expert mondial în fenomene de luminozitate biologică, de la Institutul Internaţional de Biofizică din Germania.

Fotonii emişi de organisme vii sunt totodată purtători de informaţii referitoare la parametri funcţionali ai organismului biologic emiţător. Prin urmare, încet dar sigur principiile biofizice ale detecţiei extrasenzoriale tind a se structura pe un eşafodaj ştiinţific coerent şi demonstrabil din punct de vedere practic.

În sfera aplicaţiilor civile ale detecţiei extrasenzoriale persistă convingerea că operatorii extrasenzitivi pot localiza ţinte exclusiv pe direcţie frontală, operaţie în care elementul determinant ar fi „cel de-al treilea ochi” – noţiune isoterică, a cărdei viabilitate nu a fost dovedită pe cale experimentală. La finele anilor ’60, în timp ce antrenam o grupă de subiecţi umani extrasenzitivi pentru misiuni speciale, am constatat că disponibilităţile extrasenzoriale subconştiente ale omului permit localizarea omnidirecţională a ţintelor materiale sau celor de natură energetică. Posibilitatea practicării detecţiei extrasenzoriale omnidirecţionale ar putea prefigura o ipoteză interesantă în domeniul psihologiei transpersonale, cred eu. Se pare că în timpul detecţiei omnidirecţionale a ţintelor subterane, a celor disimulate la sprafaţa solului sau în spaţiul cosmic, operatorii psi acceseză primul nivel al extracorporalizării, caracterizat îndeosebi prin percepţie vizuală mentală omnidirecţională. Această procedură de localizare este întrucâtva asemănătoare  cu principiul fizic al radiolocaţiei.

Ultimul set de teste experimentale efectuat în ţara noastră, având ca obiect cercetarea preciziei de localizare extrasenzorială a unor ţinte fixe, s-a desfăşurat între anii 1995 – 1998, sub coordonarea generalului de divizie ing. Vasile Dragomir, fost şef al Direcţiei Topografice Militare din cadrul M.Ap.N, cu participarea autorului ca operator extrasenzitiv. Rezultatele testelor au fost edificatoare. De pildă, borne geodezice îngropate sub nivelul solului – în absenţa balizelor şi a altor indicii materiale de suprafaţă – au fost localizate extrasenzorial de la distanţă, cu o precizie efectivă de ± 10 mm, iar la structuri materiale subterane complexe au fost puse în evidenţă şi elemente constitutive, cum ar fi fundaţii, ziduri exterioare, pereţi despărţitori, uşi de acces, etc.

Întrucât mecanismul biofizic al detecţiei extrasenzoriale încă nu a fost elucidat în întregime,  în acest sensibil domeniu de frontieră se înregistrează în mod frecvent atât performanţe excepţionale ce sfidează legile fizicii actuale, cât şi eşecuri răsunătoare, cauzate în primul rând de necunoaşterea de către operatorii extrasenzitivi a factorilor biologici şi de mediu, ce influenţează precizia localizării ţintelor. În acest sens, este relevantă şi influenţa magnetosferei solare asupra „imaginii” energetice a ţintelor subterane, detectabilă la suprafaţa solului. În emisfera nordică,  de exemlpu, în intervalul de 24 de ore „imaginea” energetică generată de ţintele subterane „migrează” în plan orizontal în funcţie de poziţia soarelui pe bolta cerească, descriind un arc de cerc cu extensie către sud. Există şi intervale de timp, binecunoscute de operatorii extrasenzitivi profesionişti, în care ţinta subterană şi „imaginea” sa energetică detectabilă extrasenzorial se află pe aceleaşi coordonate verticale. După un stagiu corespunzător de antrenamente, subconştientul operatorilor psi operează cvasi-instantaneu corecţiile necesare localizării corecte a ţintelor căutate. Din punct de vedere statistic, în biodetecţie se înregistrează aproximativ 20 de factori ce pot influenţa negativ acurateţea determinărilor extrasenzoriale.

În general, oricare individ dezvoltat în parametri psihofiziologici normali poate practica detecţia extrasenzorială, ca mijloc operativ  de localizare a unor ţinte ascunse, îndeosebi în subteran. Asemănător însă altor activităţi umane bazate pe talent şi perseverenţă şi în domeniul teledetecţiei extrasenzoriale vor exista stratificări calitative, în sensul că un număr restrâns de operatori extrasenzitivi va accede către vârful piramidei valorice, în timp ce grosul practicanţilor se va eşalona către baza acesteia. În consecinţă, e natural ca pe lângă performanţe excepţionale, în acest domeniu de frontieră  să se înregistreze uneori şi eşecuri, asumate de operatori extrasenzitivi mai slab dotaţi din punct de vedere nativ  şi cu pregătire de specialitate modestă.

În urma analizării unor date acumulate pe parcursul a peste trei decenii de cercetare experimentală a teledetecţiei extrasenzoriale, cred că acest procedeu biofizic de detecţie şi localizare ar putea fi utilizat cu succes şi în cadrul unui program de căutare a unor civilizaţii extraterestre. Comparativ cu programul SETI (Search for Extraterrestrial Intelligences), bazat pe unde electromagnetice în banda frecvenţelor radio – şi, inevitabil, pe aşteptarea unui ipotetic răspuns extraterestru timp de ani-lumină – scanarea Universului prin teledetecţie extrasenzorială se poate realiza în timp real, cu viteză de propagare superluminică, practic instantanee.

Deocamdată, principalul obstacol interpus în calea demarării unui atare experiment „paranormal”, pare a fi structurat pe noianul de prejudecăţi de care nu se pot debarasa oamenii de ştiinţă din sectoarele civile ale cercetării.  Este semnificativ şi faptul că de 20 ani încerc să-i conving pe scepticii civili, investiţi cu prerogative de decizie, să asiste la câteva demonstraţii practice de teledetecţie extrasenzorială. Am îmbătrânit aşteptându-i să ia o decizie în acest sens.

(După un referat prezentat de autor la Sesiunea de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională a Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, din 12-13 aprilie 2007.)

Explicaţii foto:
foto1: Pe parcursul cercetărilor desfăşurate între anii 1995 – 1999  în zona munţilor Orăştiei, judeţul Hunedoara, pentru un studiu multidisciplinar comandat de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, colaborând în echipă cu generalul de divizie Vasile Dragomir, fost şef al Direcţiei Topografice Militare, am localizat în subsol, prin teledetecţie extrasenzorială, zeci de kilometri de conducte antice de alimentare cu apă a unor aşezări fortificate necunoscute, de tip protourban. Conductele reperate în subsol, cu diametre de până la aproximativ 80 cm, sunt realizate din materiale ceramice de foarte bună calitate, fiind constituite din segmente tipizat, cu urme vizibile de fabricare la utilaje industriale, nu la roata olarului. Analiza C14  indică o vechime de aproximativ 7.200 de ani. În imagine, se observă şi stratul de calcar depus pe parcursul mileniilor pe suprafaţa conductei. Precizia de localizare extrasenzorială: 10 mm.

foto 2: Ceramică datând din epoca bronzului detectată de copii extrasenzitivi într-o zonă din Curbura Buzăului, în care arheologii credeau că nu au existat aşezări umane stravechi.


Articol apărut în Nexus - New Times magazine, ediția în limba română

Comentarii

wolfwie's picture

ROMANIA si AFGANISTAN sunt puteri ale lumii in domeniul unor materiale strategice – WOLFRAM la Rosia montana si URANIU pur in Afganistan ?
AMERICA nu are zacaminte de URANIU. Tot asa cum RUSIA nu detine zacaminte de WOLFRAM. Fara aceste doua elemente, SUA si RUSIA sunt ZERO! Sunt niste neica-nimeni in materie de suprematie MILITARA.
Wolframul, un metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, este foarte necesar in industria militara si spatiala, iar uraniul in industria nucleara.
Primul se afla, in cantitati IMENSE si in starea cea mai pura (nemaifiind necesare procedee industriale costisitoare de decantare a lui) in ROMANIA la ROSIA MONTANA ! Se pare ca DOAR in Romania se gaseste in cantitati asa de mari.
Zbaterea de a pune gheara pe minele de zacamant de la Rosia Montana are acum o miza periculoasa, cu atat mai mult cu cat Exploziv-News si GIS-SSR o dezvaluie in premiera:
Zacaminte de wolfram, neexplorate niciodata, se gasesc insa, in cantitati uriase, si in muntii Retezat (zona Gugu si Sureanu, axa care le uneste trecand prin Varful Peleaga, ca punct de reper. Exact zona in care a cazut, in urma cu cateva luni, aeronava militara israeliana – posibil neintimplator in misiune in acea zona !) si, inainte de 1989, au fost pazite cu strasnicie, de catre DEPARTAMENTUL ZERO.
Cel care le-a detectat, extrasenzorial, era sa plateasca cu viata, in urma unui atentat psihotronic al rusilor, curajul de a dezvalui adevarul, in cadrul unor cursuri speciale, destinate profesionistilor din serviciile secrete militare ale Romaniei. Numele lui este Vasile RUDAN, cel care, dealtminteri, este si parintele legendarului Departament.
In aceeasi zi in care profesorul RUDAN era gasit aproape mort in apartamentul sau din Bucuresti (cu cateva zile inainte, el dezvaluise unor apropiati din SRI si DGIA ca fusese de doua ori amenintat cu moartea de un anume rus FONAREFF, fost ofiter KGB), generalul David H. Petraeus, comandantul fortelor americane din Afganistan, avea aproape aceeasi soarta cu a profesorului roman.
Generalului american i se intimpla asta deoarece, intr-o conferinta de presa, scapase un alt adevar: motivul prezentei NATO in AFGANISTAN nu erau teroristii. Ci uriasele zacaminte de URANIU pur!
In Muntii Khwaja Rawash, situati la nord de Kabul, dar si in Koh Mir Daoud, langa Herat si Kharkiz, in provincia Khandahar, exista cele mai mari zacaminte de uraniu din lume, la fel cum,in materie de wolfram, Romania detine suprematia mondiala.
Sursa :9am.ro

MA GANDEAM DACA PRIN BIODETECTIE SE POT LOCALIZA EXTRATERESTRII SAU FARFURII ZBURATOARE DE ORIGINE REAL EXTRATERESTRA PENTRU CA LA CATE EXPERIENTE AU FACUT PAMANTENII (OAMENI JUMATATE PIESE JUMATATE ORGANE , VORTEZURILE CARE POT ADUCE ORICE DE ORIUNDE ) MA REFER AICI SI LA FARFURIILE ZBURATOARE CARE SE PARE CA AU EXISTAT INAINTE DE COANDA )
DECI
SE POT DETECTA OMULETII SAU FARFURII ZBURATOARE DE ALTA ORIGINE DECAT CELE TERESTRE ? EU ZIC, CA UN EXTRASENZORIAL DE EXCEPTIE O POATE FACE.

Octav's picture

Extrem de interesant articolul.
Cum ati spus si dvs nu cunoastem ce inseamna cu adevarat electricitatea, magnetismul, gravitatia. Folosim efectele acestor concepte energetice dar de inteles cu adevarat inca nu le-am inteles. Bruiajul permanent executat de om si realizarile sale in acest moment ar putea fi una din explicatiile slabelor performante in teledetectie. Ne aducem aminte de "capacitatile" extrasenzoriale ale batranilor nostrii...
Pe de alta parte abordarea "orgolioasa" a realitatii este dupa parerea mea alt defect al umanitatii. Noi oamenii "inteligenti" si restul lumii ... animale, plante, minerale, spatiul cosmic. Poate ca mai buna ar fi abordarea realitatii sub conceptul lui Tesla - traim intr-un ocean de energie (energie a carei natura inca nu o intelegem) si orice variatie a acestui ocean ar trebui sa poata fi detectata de noi (asa cum e detectata si de regnul vegetal sau animal) ... cu conditia sa constientizam ca apartinem acestui intreg, acestui complex sistem energetic.
Atreia greseala ar fi barierele "stiintifice" pe care ni le autoimpunem. Ca si copii nu avem astfel de bariere - ni se pare ca putem zbura, ca vedem "pitici si zane", ca putem face lucrurile din jurul nostru sa se schimbe, sa leviteze etc. Apare "educatia sociala", cutuma si "bariera academica" care impune copilului ce poate si ce nu poate face - conform stiintei actuale. Nu mai gandim liber, ne rupem de universul realitatii si intram intr-o realitate partiala, umana, acceptata de societatea in care traim. Teama de a gandi dincolo de barierele impuse de traditii, cutume, religii si stiinta oficial recunoscuta inhiba pana la disparitie capacitatile extrasenzoriale cu care eventual ne-am nascut. Nimeni nu doreste sa fie un "ciudat" care aude, vede, sau simte altceva decat "majoritatea".
Putini, foarte putini dintre noi mai au sansa ca de-a lungul vietii sa ajunga intr-un cerc de specialisti care sa faca sa renasca aceste capacitati - capacitati folosite apoi de cele mai multe ori impotriva vietii...asa cum subliniati si prin acest articol. Dar timpul pierdut, estomparea sau mutilarea acestor capacitati... nu ti le da nimeni, niciodata inapoi.

Octav's picture

Excelent raspuns - domnule, te contrazici perfect in cele 2 postari. Hiba e alta... observam un fenomen, il studiem si daca nu se incadreaza in nici un model matematic existent la momentul analizei concluzionam ca acel fenomen nu exist, e o iluzie.
Daca ai citit in acest site era o remarca fina a domnului Rudan - fusese trimis de un general sa demonstreze ca poate detecta o moneda de un leu pe o suprafata de un hectar. Dupa ce a facut asta, "maiorul" a decretat - asa ceva nu exista si chiar daca ar exista are o rata de reusita de 50% . E un procedeu ireal si prin urmare inexistent.
Nu ma deranjeaza sa stiu ca exista oameni care stiu totul si nu mai au nici o intrebare fara raspuns asupra realitatii...
Ma bucur sa te cunosc, domnule "maior".

Octav's picture

Felicitari domnule , va inspirati exact din sursele primare si in timp real...
Do we need two theories of relativity?
by Ali R. Hadjesfandiari
Department of Mechanical and Aerospace Engineering
State University of New York at Buffalo
Buffalo, NY 14260 USA
April 5, 2011

Octav's picture

Domnule, sper ca micile remarci acide din timpul conversatiei pe net nu-ti strica apetitul pentru scris ci dimpotriva, te amuza.
Personal am intrat pe acest site pentru a cauta o cale de comunicare pe linia stiintei de frontiera, adica pe disecarea unor fenomene si analizarea lor in vederea descoperirii unor alte puncte de vedere decat cele oficial recunoscute de stiinta academica si enuntate in teorii arhicunoscute. Trebuie sa recunoasteti si dvs ca nu putem incadra realitatea inconjuratoare, mai ales in acest capitol al paranormalului, in dimensiunea destul de ingusta a stiintelor si teoriilor oficiale actuale. Desi avem la dispozitie stiinta medicinii, biologiei, matematicilor speciale, a mecanicii newtoniene si mecanicii cuantice, a diferitelor segmente ale chimiei si fizicii totusi exista 1% din fenomene care nu pot fi explicate abordand strict una din ramurile enuntate mai sus. O abordare complexa, interdisciplinara - in care putem introduce lejer filozofia, istoria si logica - ne pot aduce mai aproape de o explicatie acceptabila. Teledetectia, in care un om reuseste cu un "al saselea simt" (nedefinit biologic ca celelalte - auz, vaz, miros, gust, tactil) sa determine pozitia unei tinte indiferent de structura ei (metal, minereu, lichid, structura organica) este o provocare. O provocare in care putem ajunge la un rezultat acceptabil al explicatiei numai daca lasam intuitia si logica sa combine elemente ale stiintelor deja cunoscute in vederea definirii unui concept care nu a fost inca definit pana acum. Cel putin eu asa vad lucrurile si continuarea discutiei.
Cat despre "sergent major" nu pot decat sa va multumesc pentru avansare. Daca as avea un livret militar probabil ca pe el al scrie "soldat neinstruit, incapatanat si perseverent". Asa ca sunt onorat de avansarea la "sergent major" si astept avansarea la "general", domnule maior.

Octav's picture

In acest subiect - teledetectia/paranormal - vorbim de obicei la persoana a treia : X a facut, Y a gasit...
Cred ca ar fi interesant sa putem asculta si relatarea unui observator intern - in cazul acesta a domnului profesor Rudan.
Ce simte un om instruit sau nascut cu acest simt al teledetectiei. Care sunt primele semne care arata ca ai un astfel de simt nativ existent dar neperfectionat, neantrenat. Unii spun ca simti furnicaturi in palme sau caldura in palme, altii pur si simplu inchid ochii si vad ca un film ceea ce cauta. Pornind de aici putem trage oarece concluzii logic-stiintifice.
Privind insa "din afara" fara sa stim sau sa putem observa care anume este mecanismul ce pune in realitate o asemenea performanta, cred ca e f greu sa ajungem la o concluzie obiectiva. Putem face doar speculatii despre ce simte X sau Y in momentul aplicatiei, putem obtine date statistice (care nu releva de fapt nimic, pt ca studiem un fenomen subiectiv, ce tine de cpacitatile si abilitatile unui subiect, fara sa putem cuantifica cate reusite/nereusite sunt rezultatul unor conditii de moment - oboseala, factori externi, interni - si care sunt rezultatul acestei extraordinare capacitati)... dar cam atat.
Ca sa fiu metaforic as spune ca e ca si cand am vrea sa traducem o discutie intre 2 chinezi, fara sa stim chineza, observand doar gesticulatia celor 2 indivizi.
Personal nu vad ce legatura, ce schimb de informatie ar putea exista intre o bucata de metal (fisa de 1 leu) si om in asa fel incat cel din urma sa spuna - " Aici se afla obiectul cautat". La radar e simplu - lansezi in eter un semnal si primesti "raspunsul" bruiat de prezenta obiectului bombardat de unde. Aici ar trebui sa fie cam la fel - dar ce emite omul si ce (si cu ce) receptioneaza semnalul de raspuns - avand in vedere ca e vb de orice obiect, de orice natura/densitate/compozitie.

Domnule Rudan, spuneti undeva in articol "Totodată - vă asigur în cunoştinţă de cauză – unele fiinţe din regnul vegetal sunt înzestrate şi cu un psihism mai elaborat, fiind capabile de trăiri, sentimente şi mijloace de comunicare mai subtile decât cele ale speciei noastre." Puteti sa le si numiti?

Sunt de acord cu aceasta teorie pana la punctul in care incerci sa pui in practica.Datorita ezoterismului si ,,paranormalului" asociat cu aceste abilitatii, cei relativ initiati in aceste tehnici se feresc sa dezvaluie in concret metode, reguli si tehnici care pot imbunatati (ajuta) un neinitiat in a evolua .Degeaba ajungi la un anumit nivel de perceptie daca, odata ajuns acolo gasesti un infinit de drumurii.Concret, acordarea la frecventa specifica (tintei) se face prin tatonarii care sunt interpretabile, intrebarea este care este formula de test (daca exista) care sa certifice autenticitatea tintei .Perceptia bioritmului unei persoane este de multe ori de foarte scurta durata si este perceputa de subiect( ca nu stie el sa interpreteze, este alta chestie).Amprenta biologica a unei persoane este data de functiile organismului in sine si de starea psihologica de moment, nelamurirea mea este ce caracteristici trebuie sa aiba ,,grila" folosita pentru a ma apropia cat mai mult de subiect si aici revin la prima intrebare... de unde stiu???
Am incercat diferite variante si singurul care poate sa certifice daca am reusit sau nu este dl. Rudan .Dupa nefericitul accident avut de dl. Rudan am incercat un transfer de ....... daca am reusit sau nu doar dl.Rudan poate sti.Important este faptul ca eu CRED si dl.Rudan este bine.

incognito