Mărturii ale unor oameni de știință americani și canadieni despre rase umanoide extraterestre și astronave din alte sisteme solare

În scopul menținerii maselor umane sub oborocul misticismului, Guvernul din umbră (formularea nu este o ficțiune) recurge la elucubrațiile debitate de diverși sceptici” în mass-media internațională, plătiți de guverne, în scopul dezinformării populației în privința existenței vieții în Univers și a astronavelor extraterestre, ce survolează planeta noastră din vremuri ancestrale. În acest sens, acțiunea Guvernului din umbră nu își găsește o explicație rezonabilă. NASA – Agenție guvernamentală de investigații extraterestre aparținând Pentagonului, a stabilit un termen de 20 de ani, până vom intra în contact direct cu viața umanoidă din Univers. De ce peste 20 de ani și nu în prezent? Creierul uman se află deja într-o involuție evidentă din cauza facilităților tehnologice actuale, ale poluării mediului ambiant și a unor fenomene terestre și cosmice de anvergură, ce va face și mai dificilă în viitor trezirea populației din somnul suficienței, indus prin educație școlară și de către mass-media scrisă și audio-vizuală, potrivit cărora suntem singura” civilizație tehnologică în imensitatea Universului.

Planurile unor aparate de zbor cosmic, ce au fost găsite în arhivele secrete ale SS.

După înfrângerea Germaniei naziste în cel de-al doilea război mondial, aliații au găsit în arhivele secrete ale SS, planuri ale unor aparate de zbor cosmic. Redăm mai jos, spre exemplu, unul dintre proiectele descoperite cu acel prilej.

Aparatul de zbor cosmic HAUNEBU III

Diametru: 71 metri.

Acționare: tachionator Thule 70 plus Schumann – Levitator (blindat).

Distribuția: impuls câmp magnetic.

Viteza: 7000 km/h. Max. 40.000 km/h.

Echipaj: 32 oameni.

Capacitate cosmică: 100%.

Capacitate generală de zbor: ziua și noaptea, în orice condiții meteorologice.

Gata de zbor: anul 1945


Planurile pentru astronava ANDROMEDA cu echipaj uman,  prevedeau o viteză de propulsie în spațiul cosmic de 300.000 km/oră,  teoretic viteză nelimitată.

Aparat german de zbor cosmic din clasa HAUNEBU.


Potrivit unei declarații făcută la data de 17 decembrie 1970, savantul român Henri Coandă a experimentat în nordul Africii între anii 1938 – 1939, zborul unor aparate de formă lenticulară  cu masa de 800 – 1200 kg. Savantul nu a spus cine era beneficiarul experimentelor, dar se poate presupune. Se pare că Henri Coandă a lucrat pentru un program cosmic german, având ca obiect proiectarea unor aparate de zbor destinate explorării spațiului extraterestru. Este mai puțin cunoscut faptul, că Henri Coandă a fost judecat în Franța pentru înaltă trădare la terminarea celui de al II-lea război mondial și a fost la un pas de a fi executat prin împușcare.

Astronave extraterestre pilotate de umanoizi din alte sisteme solare.

Foști oficiali americani și canadieni, astronauți și alți oamenii de știință, au depus mărturii privitoare la existența unor rase umanoide extraterestre și a astronavelor pe care le folosesc în călătorii astrale. Din declarațiile făcute de astronauții dr. Brian O’Leary, dr. Edgar Mitchell și dr. Clark C. McClelland, rezultă că au văzut umanoizi extratereștri colaborând cu oameni de știință americani. Dr. Edgar Mitchell și dr. Clark C. McClelland au spus, că în ultimii 60 ani extratereștrii ne vizitează frecvent planeta și colaborează la realizarea unor proiecte secrete comune cu pământenii, dar guvernele ne ascund acest lucru.

Au mai depus mărturii despre existența extratereștrilor și Richard French, fost locotenent-colonel în cadrul Forțelor Aeriene ale USA (USAF), colonelul Dwynne Arneson de la U.S. Air Force – SAC Control Officer,  profesorul dr. Robert Jacobs de la U.S. Air Force – Vandenberg Air Force Base, profesorul emerit dr. Jack Kasher, fizician la Universitatea Nebraska, Chase Brandon - fost agent CIA, Clifford Stone de la U.S. Army – Extraterrestrial Retrieval Team, care afirmă că a participat la o întâlnire cu extratereștri din alt sistem solar, Harry Allen Jordan, de la U.S. Navy, Radar Operator – USS Roosevelt, John Callahan - Senior FAA Official, Accidents Investigations, Paul Hellyer - fost ministru al Apărării din Canada și alți oficiali sau foști oficiali americani și canadieni. (A se vedea și articole publicate în Jurnal Paranormal, intitulate Adevărul despre civilizațiile extraterestre și Lumea în care trăim, nu este așa cum o știm).

Personal, am asistat la patru fenomene OZN și la câteva întâlniri de aproape, cu certitudine extraterestre. La trei observaţii OZN am fost atenţionat de alţi martori oculari. În privinţa acuităţii a memoriei vizuale nu am avut niciodată probleme. Puteam să disting componentele unui stâlp metalic, amplasat la mai mulți kilometri depărtare și să-i rețin detaliile tehnice. Am acuitatea vizuală nealterată și prezent, la vârsta de 81 de ani.

În anul 1970, în jurul orelor 11, în timp ce ieșeam de la o manifestare de protocol ce a avut loc la sediul Uniunii Ziariștilor, situat pe Calea Victoriei din București, am văzut câteva grupuri de oameni, ce priveau cu insistență în sus. Pe cer se afla OZN de formă relativ pentagonală, ce staționa deasupra Capitalei. Am luat ca reper vârful unui stâlp metalic, ce se afla lângă trotuar și am observat că astronava staționa la punct fix. Când am sosit la AGERPRES (pe vremea aceea, AGERPRES era o agenție de presă guvernamentală), am aflat că din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, au fost trimise două avioane militare să intercepteze OZN-ul. Nu au  reușit. Astronava se afla la înălțimea de peste 30 kilometri și avea diametrul estimat de către piloții militari, de circa 800 metri. OZN-ul a dispărut în jurul orelor 14.

În noaptea de 22 spre 23 august 1980, cu aproximație între orele 1,30 şi 4,45, a avut loc în Curbura Buzăului un fenomen OZN mai puțin obișnuit. Evoluția astronavelor extraterestre a fost observată de numeroşi martori oculari. Eram cu un grup de copii antrenaţi într-o misiune specială. Copiii erau cazaţi într-o clădire situată la circa 30 m de hotelul de interes local, în care eram cazat eu. Pe 22 august au sosit şi părinţii copiilor, care s-au cazat la acelaşi hotel.

În jurul orelor 1,30, o fată s-a trezit și privind pe fereastră, a văzut pe cer un OZN lenticular. Le-a trezit şi pe celelalte fete şi au ieşit afară. Au observat că cerul nopții mai era un OZN mai mare, de formă trapezoidală, cu baza mare în sus. Au dat alarma în hotel. M-au trezit aruncând cu pietricele în geam, strigând „OZN-uri!”

Am ajuns afară laolaltă cu vreo 20 de persoane, ce se aflau cazate în același hotel. Pe cer era un OZN mare, portocaliu, sub formă de trunchi de con, cu baza mare în sus. În treimea superioară gravitau de la dreapta spre stânga scântei colorate în roşu şi verde. La dreapta, jos, deasupra unui deal, era un OZN portocaliu de formă lenticulară, ce părea a fi în dificultate tehnică. Cădea spre coama dealului, pendulând ca o frunză ce cade din copac. Când era să se izbească de deal, lumina portocalie devenea brusc mai intensă, se ridica pe verticală, stătea câteva momente la punct fix, după care începea iar să cadă spre muchia dealului. 

Foto 1. Fenomenul OZN din Curbura Buzăului reconstituit.

 

Am privit astronavele timp de vreo douăzeci de minute, după care, obosit fiind, m-am dus la culcare. Am aflat de la câteva persoane care nu dormiseră în noaptea aceea, că fenomenul OZN a durat cu aproximaţie până la ora 4,45. OZN-ul lenticular s-a redresat, a pornit pe diagonală ascendentă spre nava-bază, s-a contopit cu ceasta şi astronava a accelerat dispărând cu viteză în imensitatea spațiului cosmic.

Trebuie să fac câteva precizări asupra observării fenomenului OZN. Nici unul dintre localnici nu a văzut OZN-urile. Ei dormeau duși în acel moment. Un sătean în vârstă din Scăieni, sat situat la câţiva kilometri depărtare, a declarat unui ziarist că a văzut OZN-urile, dar i s-a spus că era o aplicaţie militară cu elicoptere. Deşi aveam aparat de filmat şi aparat de fotografiat profesionale, nu am filmat sau fotografiat fenomenul. Pur şi simplu informaţia cerebrală de a face acest lucru dispăruse. La fel s-a întâmplat şi în celelalte cazuri de evoluţii OZN, la care am asistat. Este posibil ca asta să fie explicaţia penuriei de imagini fotografice şi filmate credibile despre OZN-uri.

Foto 2. Explozia obiectului pe care am vrut să-l filmez.

A două zi am pornit pe la orele 7,30  împreună cu trei colaboratori,   pe dealul deasupra căruia se aflase OZN-ul în dificultate tehnică. După ce am început să urcăm pe culmea dealului, am cerut unui colaborator să fotografieze tot ce se va întâmpla. Curând, am observat rostogolindu-se prin iarbă o sferă argintie, ceva mai mică decât o minge de tenis. Când am vrut să o filmez, obiectul mi-a atins piciorul stâng.  S-a iscat o flamă portocalie şi am simţit un şoc electric la mâna stângă, în care era camera de filmat. Concomitent s-a produs un vârtej de aer, ce ne-a trântit la pământ. Pantalonii mei au plesnit la cusături în urma presiunii interioare cauzate de explozia obiectului. Braţul meu stâng, în care era aparatul de filmat, ce se vede radiografiat” în fotografie, nu s-a vindecat total nici până azi. Ce era acea sferă argintie? O formă necunoscută de fulger globular sau un obiect scăpat de OZN-ul lenticular? (Fotografia a fost făcută de un fost colaborator, chiar în momentul căderii sale la pământ. Este unicul negativ fotografic păstrat de mine, în pofida recomandării beneficiarului temei de cercetare de a preda toate negativele și filmele realizate pe teren.)

Către prânz, a sosit un „tovarăş” de la Bucureşti într-o maşină Aro de teren. A cerut să spun celor care au văzut OZN-urile, că ar fi fost vorba de o aplicaţie militară cu elicoptere. „Dacă dumneata îi crezi idioţi pe toţi martorii oculari, spune-le dumneata acest lucru!” – am replicat eu.

În anul 1983, în seara zilei de 9 iunie, eram cu grup de cercetători pe terasa aceluiași hotel din Curbura Buzăului. În jurul orelor 22,30 o tânără din componența echipei ne-a atras atenția asupra unui OZN, ce se deplasa cu mare viteză, în zigzag, prin Calea Lactee. În urma acestuia, la un interval de circa 15-20 de secunde, a apărut un alt OZN, mai mare, în jurul căruia gravitau scântei colorate, ce a urmat același traseu unghiular. Din grupul nostru făcea parte și un fost aviator, instructor de zbor, un antiozenist convins. L-am întrebat care este părerea sa despre fenomenul văzut. Ne-a răspuns că satelit nu era, pentru că sateliții nu zboară în linie frântă.  Nici avion nu era, pentru că avioanele nu se deplasează cu asemenea viteză și pe traseu unghiular. Era altceva, probabil de origine extraterestră. Evoluția astronavelor ce zburau prin Calea Lactee, era similară cu deplasarea terestră a unor șefi de stat, cu antemergători în fața coloanei oficiale.

Cu prilejul unei prospecții în teren întreprinsă în Munții Orăștiei pentru o temă de cercetare guvernamentală, am fost interceptat în pădure pe o terasă stranie perfect plană, de o navă extraterestră de dimensiuni reduse. Era pilotată de doi umanoizi de o rasă întrucâtva asemănătoare cu rasele umane, cu pielea feței de un portocaliu roșcat. Cel puțin așa se vedea prin parbrizul navei. Și generalul de divizie Vasile Dragomir, fost șef al Direcției Topografice Militare, a spus că și el a fost vizitat” în aceeași zi de doi extratereștri, ce pilotau un  vehicul spațial, când se afla pe o terasă asemănătoare în zona Vârtoape. Generalul era de părere să nu vorbesc cu nimeni despre întâlnirea cu extratereștri, pentru a evita unele riscuri ce pot să apară din partea semenilor noștri.

Întâmplările descrise mai sus sunt senzaționale numai în aparență. În curând vor face parte din viața noastră de zi cu zi. Sper ca acest articol să contribuie la devansarea termenului dat de către NASA, în privința recunoașterii existenței civilizațiilor tehnologice extraterestre.