O divizie paranormală pe teritoriul României?

Deunăzi am prins din nou, la televizor, un fragment dintr-o emisiune  dedicată diviziei paranormale, ce își desfășura activitatea (și probabil încă își mai desfășoară) pe teritoriul României. Vorbesc de “un fragment  de emisiune”,  deoarece ce nu am stat niciodată să urmăresc o emisiune tv până la capăt pe această temă, ce abundă în erori colosale. De obicei, tema pusă în discuție este asociată cu activitatea “diviziei paranormale a lui Ceaușescu”, cu țigănci “vrăjitoare” și cu alți impostori puși pe căpătuială. Ce este adevărat și ce este fals în informațiile despre divizia paranormală? Încerc să limpezesc lucrurile, în limita posibilităților. Mai ales că pe unele canale de informații circulă știrea că eu am avut un cuvânt de spus, în ce privește înființarea diviziei paranormale.

În primul rând, nu am remarcat prezența la emisiuni cu această temă a jurnalistei Adina Mutăr, care prin investigațiile pe care le-a întreprins de-a lungul timpului, s-a apropiat cel mai mult de existența diviziei paranormale. Îmi amintesc că Adina Mutăr a luat un interviu pe această temă și generalului de securitate, Nicolae Pleșiță. Generalul Pleșiță a declarat textual: “Despre paranormalii Armatei am auzit, despre cei de la Securitate nu am auzit”.

Parapsihologul “de serviciu” la emisiunile cu pricină, este profesorul Lucian  Iordănescu. Este tobă de carte în materie de parapsihologie, dar mă îndoiesc că a avut legătură directă cu divizia paranormală mondială. Întrucâtva la fel stă treaba cu generalul Emil Străinu. Este un creator de carte prolific, în special de literatură parapsihologică; dar nu are energia  subconștientă activată, necesară să verifice ceea ce spune în cărțile sale. Prin urmare este nevoit să publice informații și date a căror autenticitate nu poate fi probată. În ce privește afirmația generalului Pleșiță, consemnată de jurnalista de investigații Adina Mutăr, potrivit căreia generalul “a auzit de paranormalii Armatei”, este valabilă și pentru Emil Străinu. Dânsul poate cel mult să țină isonul generalului Nicolae Pleșiță în privința paranormalilor Armatei.

Când se discută despre divizia paranormală este de dorit să nu se amestece activitatea probabilă a acestei divizii, cu activitățile prestate de tot soiul de impostori din aria fonemelor paranormale, dornici de reclamă tv gratuită sau cu aberațiile spuse de indivizii care fac parte din grupul celor 25% cu probleme  psihice, potrivit statisticii realizate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), care trebuie tratați în clinici de specialitate. În rest, jurnaliști care își dau cu părerea pe teme paranormale; și câte un redactor, ce își dă silința să tranșeze problema existenței enigmaticei divizii paranormale a lui Nicolae Ceaușescu.

Din câte știu (s-ar putea să mă înșel), Nicolae Ceaușescu și în special Elena Ceaușescu, au profitat în scop personal de un segment al activității numitei divizii paranormale pe teritoriul României. Nu mă hazardez să precizez care era scopul urmărit de cei doi dictatori, în relația lor cu divizia paranormală. Probabil că era în scop curativ, știut fiind faptul că cei doi Ceaușesti voiau să-și prelungească viața, cât mai mult posibil. Cei doi dictatori erau obsedați și de efectele cancerigene ale focarelor geopatogene. Îmi amintesc că începutul anilor ’70,  Elena Ceaușescu fiind informată că Palatul Cotroceni se află sub incidența a patru focare geopatogene virulente, a dat ordin să fie demolată o clădire situată în partea sudică a platoului Cotroceni, ferită pe atunci de efectul distructiv al focarelor geopatogene, și pe locul respectiv a fost construit al alt palat, identic cu Palatul Cotroceni. Președinții postdecembriștri își desfășoară activitatea cotidiană în noul palat.

De la această stare de fapt, până la afirmarea existentei unei divizii paranormale pusă controlul lui Nicolae Ceaușescu, este cale lungă. Conducătorii de elită de pe mapamond trebuie să se supună unui protocol, ce se află mai sus de vrerea lor. Altfel vor fi izolați pe plan economic, politic și militar, cu consecințe previzibile.

Cât despre indivizii ce își dau cu presupusul pe varii teme, fiind totodată străini de subiectul pus în discuție, numai de bine. Este dreptul lor să emită păreri asupra faptelor pe care nu le cunosc. Sper că din cauza acestui articolaș, în care am exprimat un punct de vedere oarecum în cunoștință de cauză, nu voi stârni reacții furibunde ale unor inși “a-toate-știutori”.