O invenţie diabolică

La finele anilor ’60 a avut loc un experiment militar secret, cu efecte psihologice şi organice devastatoare. Pentru protejarea identităţii celor care au luat parte la testarea invenţiei, voi nota cu „N” numele ofiţerului de la M.Ap.N. şi cu „Experimentator” numele altei persoane implicate. Datele de mai jos sunt autentice, obținute la prima mână.

Pentru desfăşurarea testului în condiţii de confidenţialitate necesare, Experimentatorul a fost detaşat pe un şantier, ce se afla pe un câmp din raza localităţii P., aparținând de fostul raion V. Începând de sâmbătă de la prânz şi până luni după amiază, Experimentatorul rămânea singur pe şantier. Şeful şantierului, inginerul geodez, tehnicienii, maistrul și contabilul  împreună cu muncitorii din satele din împrejurimi, plecau acasă sâmbăta în jurul orei 11 şi se întorceau pe şantier în fiecare luni, începând cu ora 13. Paznicul pleca şi el, cu permisiunea Experimentatorului, să-şi vadă de gospodărie.

Despre invenţia care trebuia testată – un proiectil generator de infrasunete – ştiau puţine persoane din cadrul M.Ap.N. Despre posibile implicaţii în plan psihologic şi biologic ale invenției, nu se cunoştea mai nimic. La construcția prototipului proiectilului, Experimentatorul a colaborat cu maiorul N, ce sosea pe şantier de regulă sâmbăta, după ora 15, cu piesele tehnice necesare.

După mai bine de cinci săptămâni proiectilul era montat, gata să fie detonat. Era într-o duminică, spre seară. Maiorul N se retrase într-o clădire situată la aproximativ 40 de metri de locul în care avea să fie testată arma infrasonoră, iar Experimentatorul după ce a adus două animale ca să le urmărească reacţiile, a declanşat dispozitivul detonator.

S-a iscat brusc un vârtej în aer însoțit de un zgomot atenuat, urmat   de o presiune asupra corpului Experimentatorul, în special în zona pieptului. În secundele următoare, aerul din jurul său căpătase un aspect „peticit”, cu microzone de culoare gri în mişcare. Experimentatorul fuse cuprins subit de o teamă nefirească, ce s-a traformat pe dată în groază. Simţea că toate moleculele din aer reprezentau o primejdie mai mult decât mortală pentru dânsul. În momentele acelea orice fiinţă umană constituia o amenințare paroxistică pentru el. Era în stare să elimine, urlând de groază, pe oricine i-ar fi apărut în cale. Cobaii se încăieraseră între ei, având întipărită pe chip spaima. Apoi se repeziră spre Experimentator. […]

Efectele armei psihotronice au durat între 4 și 20 minute, era dificil de estimat timpul scurs din momentul detonării proiectilului, până la disiparea stării de panică generată de infrasunete. După și-a revenit în urma bulversării funcțiilor sale psihice și organice, Experimentatorul s-a dus la clădirea în care s-a retras maiorul N, înainte de experiment. Acesta l-a privit înspăimântat.     

- Stai acolo, nu te mişca! strigase ofiţerul.

Experimentatorul s-a retras din prag şi a aşteptat până ce s-a calmat militarul. Mai târziu, când a fost chemat, a observat că maiorul N era palid şi îi tremurau mâinile.

- Aţi reţinut ce frecvenţe aveau undele generate de proiectil? întrebă ofiţerul.

- Nu.

- N-aţi măsurat nicio frecvenţă?

- Nu.

- Cu atât mai bine! spuse maiorul N. Apoi ridică ochii către Experimentator şi zise:

- Vă daţi seama ce implicaţii ar putea avea o asemenea armă, dacă ar fi perfecţionată? Un singur proiectil ar fi suficient pentru exterminarea unui batalion, prin uciderea reciprocă a combatanţilor. Demontaţi îndată toată instalaţia şi îngropaţi componentele în locuri diferite, să nu le găseacă nimeni. Voi trece în raport că experimentul a eşuat!       

Iată câteva dintre efectele infrasonice pe care le provoacă această armă. În aer se formează brusc un vârtej ascendent, ce se propagă cvasiinstantaneu în plan orizontal în toate direcțiile. Subiectul uman simte prin toți porii impactul presiunii undelor infrasonore, în special în zona pieptului. În secundele următoare, omul vede aerul din jurul său împânat cu microzone în mişcare, de culoare gri. Este posibil ca vederea microzonelor de culoare gri să fie determinată de bulverarea funcţiilor psihofiziologice ale subiectului uman. În acelaşi timp simte că toate moleculele din aerul adiacent şi toate lucrurile, inclusiv oamenii, devin o ameninţate directă pentru el, mai mult decât mortală. Este de presupus că subiectul uman cupris de groază, va suprima orice semen aflat în preajmă. Mai mult, acesta poate porni la atac urlând de spaimă, să elimine ori ce îi stă în cale.

Rămâne în suspensie întrebarea, dacă a fost dezvoltată ulterior de către o putere militară străină o armă psihotronică, comparabilă cu prototipul experimentat în România în anii ’60. Procedura de realizare a proiectilului infrasonor nu este complicată. Urmările sunt însă catastrofale în plan psihologic şi biologic. Componentele tehnice ale prototipului armei infrasonore românești sunt îngropate pe câmp, în apropierea localității P.

Comentarii

Scrieţi de parcă aţi fi fost acolo în acel moment!...
Cu toate acestea, după 50 de ani, niciun oficial din România nu divulgă nimic în legătură cu experimentul ,,eşuat".
Mulţumim pentru informaţii, Domnule Rudan!

Va multumim pentru artiol domnule Rudan, ne dati un strop de speranta ca cercetarea romaneasca nu a fost atat de neproductiva si stangace precum se vehiculeaza. Evolutia nu vine din acatiste si rutina zilnica ci din initiativa, cunoastere stiintifica si inventica. Am participat la curs si v-am cunoscut personal, domnule Rudan trebuie sa mergeti mai departe si sa continuati cercetarea stiintifica, trebuie sa formati un grup de persoane care au nativ inclinatia spre inovatie si progres. Nu ne-au mai ramas decat cei impodobiti cu titluri academice si fara rezultate utilizabile in plan concret... din pacate. Va urez sanatate multa si forta de munca. Nu trebuie sa va opriti !

Este doar unul din multiplele experimente care s-au facut. Din multe s-au fabricat ulterior super-arme care acum sunt in dotarea tarilor puternice. Din nefericire, dupa '89, au venit americanii si au furat de la noi foarte multe proiecte unice, pe care le-au dezvoltat apoi foarte repede datorita bugetului aproape infinit disponibil.