Perpetuum mobile

Autor:Vasile Rudan

         Sediul gazetei judeţene, Constructorul. Redactorul şef intră  zgribulit în birou, puse paltonul în cuier şi zvârli cu un gest mecanic servieta pe marginea mesei, tixită cu şpalturi şi manuscrise. Îşi trecu mâna-greblă prin chica-i sură şi apăsă butonul soneriei din muchia biroului. În timp ce se aşeza pe scaunul tapisat cu vinilin, aruncă o privire asupra unui şpalt tras proaspăt, pus deasupra mapei sale. Apoi se adresă secretarei în prag de pensie, ce aduse nechezolul de rigoare.   

         - Ce avem azi?

         - Şi bune şi rele – răspunse secretara. Ni s-a acordat cota de hârtie pentru ziar pentru trimestrul următor. Vă aşteaptă însă un tovarăş de la Bucureşti.

         - ???

         - A venit pentru angajare.

         - Angajare? se indispuse redactorul şef, mai să se înece cu nechezolul preparat de  bătrâna secretară. N-avem destui trântori aici?

         - Cică vine din partea tovarăşului...

         - Hm! făcu prudent, radactorul şef. Dacă vine din partea tovarăşului... pofteşte-l aici!

         Se înfăţişă un ins cam la vreo 30 ani, îmbrăcat îngrijit, scund, rotofei, cu mutră adormită. Odraslă tipică crescută la poalele maică-si.

         - Să trăiţi!

         Redactorul şef îl privi curios.

         - Cum te cheamă?

         - Mache.

         - Mache şi mai cum?

         - Ţuţu.

         - Ţuţ...?

         - Adică Mache Surdu. Ţuţu îmi zice mama, că eu...

         - Aha! se dumiri redactorul sef, potrivindu-şi ochelarii pe nas   pentru a-l examina mai atent pe solicitant. Şi cam ce-ai dori matale?

         - Eu ... aş vrea să fiu ziarist – suflă după o clipă de ezitare, tânărul malăieţ. Redactor.

         - Redactor?

         - Sau reporter. Ştiu şi eu? Mama zicea că...

         - Uite care-i treaba, tinere. Redactor, reporter – tot un drac! Înţeleg că vrei să fii jurnalist?

         - Jurnalist, desigur, aşa gândeam şi eu. Mama zicea...

         Redactorul şef rămase o clipă pe gânduri, cu privirile pironite asupra lui Mache.

         - Se poate aranja. Mai ales că reporterii mei după ce s-au întors recent din teren, au devenit indisponibili. Unul a intrat la balamuc, doi s-au mutat la spitalul de neurologie iar unul nu ştiu ce are, de se învârte ca titirezu’!

         - ?!

         - Asta e situaţia - făcu redactorul şef. S-auzim, ce doleanţe ai?

         - Eu aş vrea, dacă se poate, să lucrez pe teren. Că în birou...

         - Desigur pe teren, altfel nici nu se pune problema. Profilul ziarului nostru... în fine, astăzi te angajăm, mâine pleci în deplasare.  Poate răzbești dumneata unde s-au împotmolit jurnaliştii mei. E ceva cu piese de schimb, colaborarea unor întreprinderi - un întreg haloimis.

         - Vă mulţumesc din suflet!

         - Mai bine păstrează sufletu’ pentru dumneata. Vei avea nevoie curând de el!

         Apoi se adresă bătrânei secretare.

         - Îi faci formele de angajare, ordin de serviciu şi îi arăţi cum se completează documentele pentru scos banii din casierie pentru deplasare. După asta îi faci legătura cu Popescu, să-l pună la curent cu tema articolului pe care va trebui să-l scrie pentru ediţia de săptămâna viitoare.

         Ilarion Popescu, un bătrânel uscăţiv cu mutră de şoarece astenic,   cumula funcţiile de secretar de redacţie, tehnoredactor şi contabil. Îl informă pe Mache că trebuie să meargă la Uzinele Mecanice din Timişoara, pentru a se documenta asupra unor piese de schimb,  aşteptate de Fabrica de rulmenţi din Bârlad. Şi să scrie un articol pe această temă pentru gazetă.

         - Din articol să reiasă numai lucruri pozitive, vizavi de industria socialistă multilateral dezvoltată! îl atenţionă bătrânelul cel uscăţiv, cu mutră de şoarece astenic.

         Mache Surdu, zootehnist eşuat la CAP-ul din Popândăi (din cauza lui mierliseră o grămadă de vaci), purcese la drum în noua sa calitate de jurnalist. Ajuns la Timişoara, încercă să-l abordeze pe inginerul şef al uzinei bănăţene. Inginerul şef - fost purtător al cămăşilor brune pe când era elev la şcoala primară din Freidorf - nu-i putea suferi pe ziariştii mălăieţi. Drept care, îl dădu pe Mache pe mâna inginerului de secţie. Inginerul de secţie după ce stătu niţeluş de vorbă cu Mache, îl pasă unui maistru. Maistrul, după ce l-a examinat pe Mache preţ de câteva zeci de secunde, îl trimise la un strungar, ce moțăia pe un taburet aşezat în faţa utilajului oprit.

         Mache îl întrebă pe strungar, ce-i cu piesele de schimb pentru Fabrica de rulmeţi din Bârlad. Omul îi răspunse că nu a primit cota de oţel aliat pe luna în curs, pentru a executa comanda fabricii din Bârlad. I-a sugerat ideea să-l întrebe pe maistru ce se aude cu materia primă,   că el s-a săturat să-l tot descoase în fiece zi pe chestia asta. 

Mache se duse la maistru şi-l întrebă ce se aude cu materia primă,  pentru comanda pieselor cerute de fabrica din Bârlad. Acesta dădu a lehamite din mână şi-l trmise la inginerul de secţie. Inginerul de secţie  îi spuse că mai bine l-ar întreba pe inginerul şef, că el personal nu se bagă în treaba asta. Inginerul şef, care nu-i suferea pe jurnaliştii mălăieţi, îi spuse lui Mache că, dacă vrea să se documenteze asupra cazului în speţă, să se ducă la Combinatul Siderurgic Hunedoara ca să vadă ce e cu oţelul aliat aşteptat de timişoreni.

         Mache Surdu a părăsit Uzinele Mecanice Timişoara, fără să se fi dumirit ce să scrie în articol. 

         La Combinatul Siderurgic Hunedora i se spuse că oţelul aliat va fi expediat la UMT, îndată ce va fi elaborat. Când se va întâmpla minunea asta, rămâne de văzut. Deocamdată Combinatul aşteaptă să-i fie onorată comanda de piese de schimb de la IMG Bucureşti, necesare pentru uzinarea oţelurilor speciale.

         La IMG Bucureşti primi informaţia că întreprinderea aşteaptă cota de rulmenţi de la Bârlad, ca să pornească producţia de piese de schimb pentru Combinatul Siderurgic Hunedoara.

         La Fabrica de rulmenţi din Bârlad află că, îndată ce vor sosi piesele de schimb de la Uzinele Mecanice Timişoara, vor intra în fabricaţie rulmenţii ceruţi de IMG Bucureşti.

         După ce primi răspunsul bârlădenilor, Mache căzu pe gânduri. Ceva nu era în regulă la caruselul ăsta al pieselor de schimb. Dacă Fabrica de rulmenţi Bârlad aşteaptă piese de schimb de la Uzinele  Mecanice Timişoara, iar uzinele din Timişoara aşteaptă oţelul aliat de la Combinatul Siderurgic Hunedoara, care o să-l livreze când primeşte piese de schimb de la IMG Bucureşti, care aşteaptă rulmenţii de la Bârlad ca să fabrice piesele de schimb cerute de Combinatului Siderurgic Hunedoara, care rulmeţi vor fi uzinaţi când vor primi piesele de schimb de la UM Timişoara...

         Nu! făcu Mache cu disperare, pradă unui acces de sminteală. S-o luăm altfel. Care va să zică, dacă Fabrica de rulmenţi Bârlad va primi piesele de schimb de UM Timişoara, iar UM Timişoara va intra în posesia oţelului aliat de la Combinatul Siderurgic Hunedoara, care va fi produs când vor primi de la IMG Bucureşti piesele de schimb, iar IMG Bucureşti...

         Fostul zootehnist nu reuşi să ducă raţionamentul până la capăt. Dintrodată simţi o pleznitură scurtă-n creştet, i se întunecă lumina ochilor, se apucă cu mâinile de cap şi începu să se învârtă în jurul său ca titirezu’. Noroc cu nişte trecători miloşi, ce au chemat ambulanţa. Prospătul jurnalist fuse depus de îndată la clinica de boli nervoase din Bârlad.