PREMONIŢIA EVENIMENTELOR DIN VIITOR. Cazul Claudia Ivănescu

În tragedia provocată de incendiul de la clubul bucureștean Colectiv, din neglijența patronilor au pierit în chinuri cumplite peste 55 de tineri și aproape 200 îndură dureri inimaginabile provocate de arsuri, ce le pun viețile în pericol. Noi nu avem căderea să judecăm opțiunea acelor tineri, de a participa la acel concert blamat de către biserica ortodoxă. Fiecare generație procedează cum îi dictează conștiința, în funcție de experiența acumulată în viață și sub impactul energiilor din mediul în care duce existența. Generația noastră matură” nu poate intui dacă circumstanțe asemănătoare, ar fi procedat altfel. Înainte de a da cu pietre în generația tânără, să reținem că fiecare generație are opțiuni diferite în privința vieții individuale și colective. Să nu uităm totodată, că fiecare dintre noi ne supunem legilor naturii, legi pe care nici un pământean nu le cunoaște în întregime. Oamenii de știință lucizi susțin că trecutul, prezentul și viitorul există în același timp. Dacă au dreptate, recentul accident abominabil de la clubul Colectiv putea fi cu greu evitat. În această idee citiți și articolul care urmează.

Într-o duminică însorită din primăvara anului 1990, am plecat cu soţia şi cei trei copii ai noştri să ne plimbăm în parcul Herăstrău, din Bucureşti. Acolo urma să o cunosc pe Claudia Ivănescu, verişoara soţiei mele, o tânără profesoară de biologie, ce preda la o şcoală rurală din judeţul Argeş.

După prezentările de rigoare, ne-am retras pe o bancă, să stăm de vorbă. Deşi părea cam timidă (veşnicul şi nemeritatul complex al profesorului de la ţară), conversaţia cu verişoara soţiei a decurs agreabil, chiar interesant. Curând, ne-am despărţit. În timp ce se depărta de noi, am avut un presentiment straniu, pe care l-am împărtăşit soţiei mele.

- Această fată va muri, înainte de a se împlini doi ani.

Deşi era obişnuită cu unele manifestări extrasenzoriale ale mele, soţia m-a întrebat cum de am ajuns la asemenea concluzie morbidă, fiind vorba de o persoană tânără, sănătoasă.

I-am răspuns că e dificil să-i explic în cuvinte. Puteam doar să-i spun că am văzut spectrul morţii pe chipul acelei fete.

- Şi de unde ştii că va muri neapărat, înainte de a se împlini doi ani? a insistat soţia.

- Iarăşi nu pot să-ţi explic în cuvinte de unde ştiu asta – am răspuns.

Înainte de a se împlini doi ani de la întâlnirea din parcul Herăstrău, verişoara soţiei a murit de moarte năpraznică. Vrând să prepare ceva de mâncare pe o lampă de gătit cu petrol, într-o clipă de neatenţie atinse cu poala halatului flacăra lămpii de gătit. Întrucât halatul era confecţionat dintr-un material uşor inflamabil (e posibil ca anterior să fi fost îmbibat cu vapori pe petrol), tânăra a început să ardă ca torţă. Nereuşind să scoată halatul de pe dânsa – acesta arzând, i se lipise de piele – sărmana fată abia mai avu puterea să se târască în curte şi să strige după ajutor. Nu o auzi nimeni. A avut parte de o moarte cumplită, agonizantă.

Când văzusem cu mai puţin de doi ani în urmă spectrul morţii pe chipul tinerei profesoare, am interceptat un mesaj din viitor în legătură cu tragicul ei destin. Este posibil, cred eu, ca violenţa morţii acelei fete în viitor să fi determinat acea puternică reacţie extrasenzorială în subconştientul meu. Nu se poate exclude posibilitatea, ca în subconștientul uman să existe un depozit de informaţii transmis pe cale genetică, despre întâmplări petrecute în timpuri îndepărtate, care în anumite circumstanțe psihofiziologice sau de altă natură, ar putea fi „vizualizate” la nivelul percepţiei conştiente. Nu acelaşi lucru se poate spune despre întâmplări din viitor. Evenimentele din viitor nu au cum să se transforme în amintiri stocate în subconștient, pentru că acestea abia urmează să aibă loc într-un timp neprecizat.

De aici se nasc întrebări tulburătoare: trecutul, prezentul şi viitorul coexistă în acelaşi timp, sau evenimentele pe care le-am trăit în trecut şi le vom trăi în viitor fac parte dintr-un program instalat în „hard disk-ul” cerebral al speciei umane? Şi cum pot fi interpretate concluziile la care au ajuns fizicienii, potrivit cărora electronii nu se învârtesc în jurului nucleului atomului, după cum se știa până de curând, ci există în același timp în mai multe locuri din spațiu? Dar enunțul făcut de Albert Einstein, că trecutul, prezentul și viitorul sunt simple iluzii?

Cercetătorii de la Universitatea Northwestern din SUA au ajuns la concluzia că „activităţile anticipatorii anormale” – fenomen cunoscut sub numele de „premoniţie” – există cu adevărat. Este posibil să fie o legătură  între aceste activităţi paranormale ale omului și a altor specii animale, cu  unele descoperiri recente din biologia cuantică.
(Sursa: Frontiers in Perception Science)

Comentarii

Dvs. Va referiti la un caz particular, al unei singure persoane, dar sunt profeti care au prevazut la timpul lor ceea ce sa va intampla in viitor cu o precizie destul de mare. Cel puțin o parte din profețiile acestora s-au adeverit, iar altele urmează să se întample. Aceștia ar fi: Nostradamus, Vanga, Edgar Cayce, Sarah Menet, Pavel Globa, Joy Ayyad, Parintele Arsenie Boca și probabil că ar mai fi și alții.
Atunci când mai mulți profeți prezic același lucru este clar că au avut (au) acces la o sursa de informație care transcede timpul și spațiul. Pe scurt, cum cred eu ca funcționează acest lucru, timpul așa cum îl percepem noi este o dimensiune care se desfășoară liniar, are un început, cuprins și un celălalt capăt unde, bineînțeles că se termină. Dacă se întâmplă ceva în aceasta dimensiune (mai mult sau mai puțin semnificativ) acel ceva se imprimă pe axa timpului, ca și cum o camera video ar înregistra întamplarea respectivă (fenomenul este mult mai complex, dar aici discutăm la nivel de principiu).
Ce îi deosebește pe acești profeți de oamenii obișnuiți? Îi deosebește capacitatea de a accesa această informație. Unii mai bine, alții mai puțin, percepând uneori doar frânturi din “filmul” respectiv. Cu cât capacitatea de acces crește, cu atât profeția este mai precisă, atât ca localizare în timp și spațiu cât și dpdv al faptelor.