Prostituţia politică

Antropoidul cu coarne a ieșit temător din infern, s-a ridicat pe membrele posterioare şi a privit cu atenție-n jur. A observat că o parte dintre pământeni se ghiftuiau cu hălci pantagruelice de carne macră, râgâiau de satisfacție şi între două flexiuni pe vine, improvizau câte un discurs sforăitor pe tema grijii faţă de popor.

„Prin urmare – gândi michiduță –, indivizii ăştia fac politică.”

Alături, alți hominizi se ciomăgeau între ei pentru firimiturile ce cădeau sub masa de ospăţ.

„Şi aceştia fac politică. Deşi au o doctrină cam fistichie, bazată pe comuniunea de limbă, sunt şi ei la guvernare” - cugetă sarsailă.

Ceva mai încolo, câţiva inşi şedeau la pândă şi-n tărtăcuţele lor năzuiau să apuce şi ei niscaiva resturi, de sub tălpile lătăreţe ale ciomăgarilor.

„Care va să zică şi ăia fac politică, dar sunt în opoziție. Adică, momentan nu au acces la haleală” – chibzui îngândurat satana. Văzând că între pământeni începuse să mocnească zâzania, diavolul a spus că politica e bună. Şi i-a lăsat pe oameni în pace.

A două venită pe lume, a fost Prostituția. Cum puse picioarele pe pământ, îşi ridică poalele-n cap şi începu să-i smintească pe oameni. Pământenii începură să privească pofticioși cu un ochi la prostituție şi cu celălalt la tentațiile politicii.

Sarsailă a spus că şi prostituţia e bună. Şi i-a lăsat pe oameni în pace.

Dar iată că hominizii din spaţiul carpato-danubiano-pontic se apucară de combinaţii parşive, amestecând în acelaşi ţucal prostituţia cu politica, moşind împotriva firii prostituţia politică. Ceea ce le-a permis să se perinde într-o veselie prin partide, să schimbe doctrinele politice mai des ca izmenele, potrivit obiceiului neaoş „totu’ e de vânzare, chiar şi conştiinţa cine o mai are!”

Văzând atâta blestemăţie, diavolul s-a declarat depăşit de situaţie şi s-a retras scârbit în fundul iadului, lăsându-i pe oameni să se descurce cum îi va duce capul.

Aţi observat desigur, că nu am pomenit nimic de amărăștenii cei mulţi, supţi de foame şi sleiţi de vlagă, cu privirile împăienjenite către iluzoria luminiţă de la capătul tunelului. Nici nu trebuia să amintesc. Aceşti pribegiţi ai sorţii se hrănesc cu promisiuni electorale şi aşteaptă răbdători următoarea „duminică a orbului”, pentru a se încolona cuminţi în faţa urnelor de votare. Poate doar satana, dezgustat de cele lumeşti, le va plânge de milă din hăul cel fără sfârşit al tartarului. În rest, niciun licăr de speranţă în mai bine.

Morala, dacă mai există aşa ceva în lumea asta strâmbă, e cea rostită la coarnele plugului de tatăl meu, fie-i ţârâna uşoară.

- Băiete, politica e o curvă. Azi se culcă cu unul – mâine cu altul. Să nu faci politică!

Iartă-ne, Doamne, păcatele cele multe şi grele. În marea ta înţelepciune când pedepseşti, întuneci mai întâi minţile oamenilor. Că de bătut se bat ei singuri, sărmanii!