Referitor la epistola trimisă din partea domnului E.S.

Nu m-am aşteptat să reacţionaţi cu atâta violenţă verbală, la nevinovata „completare” din Jurnal paranormal. Daţi dovadă de o nimicnicie omenească greu de înţeles pentru un om obişnuit. Eu sunt bolnav, atacul vascular cerebral mi-a atins centrul vorbirii, am o mână şi un picior paralizate. De ce vă revoltaţi cu atâta înverşunare, vizavi de persoana mea? Ştiţi bine că am spus adevărul, e drept trunchiat, pentru că nu am dorit să spun lucrurilor pe nume. (Începând cu suferinţele din copilăria dvs, care v-au marcat maturitatea şi terminând cu... înţelegeţi la ce mă refer.) Ştiţi foarte bine că ceea ce scriu, sunt lucruri adevărate. Dacă aţi fost anchetator, după cum susţineţi, să vă fie de bine. Nu mulţi se „laudă” cu asemenea îndeletnicire. Iar cu privire la perspicacitatea dvs într-ale psihologiei umane, lăsaţi-o baltă. (Nu mă refer la balta în care, respectabila dvs...., exasperată, v-a făcut vânt pe gheaţă.) Cum rămâne cu refuzul meu de semna alături de dvs o carte, la care mi-aţi dat mână liberă să scriu ce socot de cuviinţă?

Ce s-a întâmplat cu cunoştinţele dvs teoretice din branşa câmpului de luptă mental? Nu aţi reţinut faptul că nu este bine să-ţi provoci oponentul? Iată, vă întind mâna pentru a treia oară (şi ultima) să ne împăcăm, cu condiția să încercaţi, în limitele posibililăţilor, să nu mă mai bălăcăriţi la capitolul cunoştinţelor de specialitate. Dvs sunteţi generalist în domeniu, pe când eu sunt specialist în aplicaţii practice. E greu să fiu învins la acest capitol. (Telefonul meu e acelaşi, puteţi să mă sunaţi.)

Aştept să aflu veşti mai bune despre dvs. Până atunci, citiţi un pasaj din prologul recentei mele cărţi, scris pe patul de spital.

„În zilele şi în nopţile de chin ce au urmat, am ajuns la concluzia sinceră că nimeni, nici cei mai inverşunaţi duşmani ai mei, să nu treacă prin chinurile pe care le aveam eu. Şi atunci mintea mea s-a luminat şi i-am iertat pe toţi care mi-au făcut rău. Pentru mine nu mai există inamici. Toţi sunt oameni. Unii sunt programaţi genetic să facă bine pentru semenii noştri; alţii să facă rău. Nu este vina lor că s-au născut cu un program genetic cerebral negativ. Viaţa lor devine un coşmar, fiind nevoiţi să gândească în permanenţă cum să şicaneze pe semenii lor, în loc să-şi canalizeze energiile pshicice către ceva cu adevărat notabil.

Luminaţii omenirii au ajuns la concluzia că omul e măsura faptelor sale; iar răsplata pentru comportamentul nostru se află mai sus de vrerea noastră.”

P.S. Cer cu umilinţă iertare corespondentului care încearcă un sentiment de tristeţe, văzând disputele anacronice din aria fenomenologiilor de frontieră.

Comentarii

ca domnul in cauza, este, Emil Strainu?!

Domnule Rudan, departe de mine orice gand dojenitor la adresa domniilor voastre( dvs. si dl. Strainu), si cu atat mai mult simt ca nu trebuia sa puneti acel P.S. In primul rand eu am putin peste 20 de ani, astfel incat fie numai ca si varsta, respectiv experienta de viata, nu-mi pot exprima opinia privitor la aceasta "disputa", pe care nu o inteleg, si nici nu vreau sa o inteleg. Trebuie insa avut in vedere ca exista oameni, in special tineri, care sunt interesati de acest domeniu, si isi doresc sa cunoasca mai mult, sa aiba acces la informatii mai filtrate, mai utile, fara insa a intra in slujba unui guvern, serviciu de informatii, sau sa ajunga prin cine stie ce adunatura de mistici slabi de inger care servesc "ceaiuri" calde... Eu imi doresc sa devin mai bun, sa invat mai multe cu privire la acest domeniu "incredibil", si cunt convins ca lucrul asta se va intampla mai devreme sau mai tarziu. Asa cum spuneam, acum cativa ani eram convins ca fenomene de genul telepatiei, telekineziei, calatoriei astrale sunt simple basme, ca sa nu mai vorbesc de cele si mai putin "credibile". Astazi insa, vad lucrurile altfel, desi nu am trait personal nicio astfel de experienta, dar sunt absolut convins ca la momentul potrivit o voi trai. Probabil ca voi mai citi cateva carti, voi vedea cateva documentare, dupa care iar voi "abandona subiectul", pentru a-l relua si mai convins unul sau doi ani mai tarziu. Aici ar trebui sa intervina persoanele ca dvs., persoane ce pot "scurta" foarte mult calea celor ca mine, dar iata ca predarea unor cursuri nu este tocmai "tolerata"(desi chiar nu inteleg pozitia guverelor, dar or sti ele mai bine). Puteti insa scrie o carte d-le Rudan, una de forma unui "ghid de dezvoltare paranormala", axata pe practica, si mai putin pe teorie, pentru ca sunt foarte rare (iar cele care sunt si mai rar au ca autori adevarati practicanti). Desigur, o carte care sa ocoleasca subiectele "sensibile" , oricare ar fi ele. Cat despre aceasta "disputa", nu cred ca vreti ca peste ani sa va amintiti ca v-ati certat pe forumuri cu dl Strainu, sau el cu dvs., in loc sa va "ignorati greselile" si sa contribuiti, separat sau impreuna, la "initierea" catorva tineri romani. In fond, daca nu contribuim fiecare cu ce putem la ridicarea acestei tari, nu vom face altceva decat sa o vedem mai departe distrusa de altii...

sa-l avem iar bine si sanatos pe profesorul Rudan.

wolfwie's picture

.......eu unul, nu am nici o capacitate extrasenzoriala, dar ma gandesc ca nu este prea mare nevoie pt a vedea diferentele dintre Rudan vs Strainu. Singurul meu simt de om normal este ca o liniste ma cuprinde cand privesc pe unul si o nemultumire cand ma uit la celalalt. Ce este atita nevoie de dovezi palpabile pt cei cu mintea in pioneze ca "unu este la pat iar altul bine`mersi, sanatos" !!!!!
Fiecare avem greseli, si cu toate astea " e mai usor sa judeci decat sa intelegi" in afara de asta mai mult ca sigur fiecare a avut momente in viata in care a trebuit sa alega ori de o parte ori de cealalta, binenteles fiecare alege ce este mai bine pt el in acele momente si sa nu uitam ca depinde si de "circumstante" .......sunt sigur ca domnul Rudan nu este un sfant dar mai sunt sigur ca si daca ar fi fost in tabara opusa acum NU ar fi fost.....unde este.

...Nu stiam dece imi era asa de antipatica figura domnului E.S de fiecare data cand se nimerea sa-l vad. Oricum, la emisiunile lui nu ma uitam pentruca simteam ceva neadevarat in ceia ce vorbea , ca un soi de "pacaleala"...

Maria