Supersimţuri

Omul modern tânjeşte în subconştientul său după vremi ancestrale, în care simţurile sale erau mult mai dezvoltate şi specializate decât la ora  actuală. Odată cu evoluţia civilizaţiei tehnologice şi diversificării facilităţilor necesare unei existenţe terestre mai lesnicioase, la care se adaugă fatalmente tarele poluării electromagnetice, chimice şi biologice ale mediului ambiant, o parte însemnată dintre simţurile umane primordiale – printre care abilităţi telepatice, ale premoniţiei, detecţiei şi teledetecţiei extrasenzoriale – s-au pierdut aproape iremediabil, iar conexiunile naturale conştiente şi subconştiente cu energiile subtile din lumea înconjurătoare au suferit deprecieri ireversibile.

<--break->

Catastrofalul cutremur din Asia de sud-est din 26 decembrie 2004, cu magnitudinea de peste 9 grade pe scara Richtter, a determinat formarea unui val seismic care a ucis, potrivit bilanţurilor estimative oficiale, peste 250.000 de oameni. S-a constatat totodată că, datorită unui fenomen aparent inexplicabil, uriaşul val tsunami nu a curmat viaţa nici unui animal. Explicaţia acestui miracol al Naturii a fost găsită ceva mai târziu, în urma investigaţiilor făcute la faţa locului de oameni de  ştiinţă. S-a descoperit astfel că, începând cu aproximativ două săptămâni înainte de declanşarea cutremurului din adâncul Oceanului Pacific, animalele sălbatice au părăsit în grabă zonele joase ale litoralului şi s-au refugiat pe platouri înalte, situate în interiorul continentului, iar cele domestice au făcut acelaşi lucru, cu două-trei zile înainte ca aşezările umane să fie calamitate. Oamenii, autointitulaţi în orgoliul lor drept fiinţe supreme ale Planetei, priveau consternaţi acel masiv exod al populaţiei animale, fără să aibă habar de apocalipticele evenimente pe care le presimţiseră şi le interpretaseră corect şi în timp util necuvântătoarele.

Pentru a ne face o părere asupra abilităţilor conştiente şi subconştiente pierdute ale omului, ar fi necesar să ne reamintim câteva dintre însuşirile senzoriale şi extrasenzoriale ale unor animale. În acest sens, ar trebui să începem cu cel mai credincios şi agreat prieten al omului, câinele. În urma cercetărilor făcute de prestigioase instituţii ştiinţifice din numeroase ţări, s-a constatat că la canide (câini, lupi, coioţi, şacali) simţul mirosului este de aproximativ o mie de ori mai dezvoltat decât  al omului. Câinele domestic de pildă, pe lângă alte performanţe, poate detecta celule canceroase în organismul uman, simte iminenţa crizelor de epilepsie sau cardiace la persoanele de care se ataşează afectiv şi le atenţionează prin mijloacele sale să ia medicamentele necesare prevenirii sau atenuării crizelor patologice.

Pe de altă parte, s-a stabilit cu certitudine faptul că unele animale posedă puteri paranormale prin intermediul cărora pot vindeca diverse boli, inclusiv cele considerate de medicina actuală ca fiind incurabile. Delfinii „radiografiază” cu ultrasunete organismele persoanelor aflate în apă, detectează disfuncţii psihice sau fiziologice, după care iniţiază tratamente pe frecvenţe adaptate fiecărui caz în parte. Alte animale, acvatice sau de uscat, se remarcă prin atribute senzoriale de-a dreptul incredibile. Rechinii-ciocan, de exemplu, reacţionează de la 1.500 kilometri depărtare la impulsuri electrice de numai 7,7 microamperi, rechinul alb este capabil să detecteze urmele unei picături de sânge dizolvată într-un milion de litri de apă de mare, balenele comunică prin infrasunete pe distanţe de mii de kilometri, pisica de mare şi ornitorincul percep câmpul electric al prăzii ascunsă sub depuneri aluvionare, iar fluturii-monarh dovedesc virtuţi de adevăraţi campioni în procesul migraţiilor anuale. La începutul verii pornesc în zbor către vestul Canadei şi după ce străbat o distanţă de 3.600 de kilometri – timp în care se succed 4 generaţii – se reproduc şi mor. La sfârşitul verii, urmaşii lor refac drumul în sensul opus, într-o singură super generaţie, urmând cu rigurozitate itinerarul transmis pe cale genetică de predecesorii lor. În ce priveşte miracolul supravieţuirii în condiţii extreme, cercetători austrieci au descoperit că ouăle unor crustacee supravieţuiesc mii de ani în terenuri aride, în aşteptarea ploilor necesare eclozării. Şi exemple de acest gen pot continua, cu zecile.

Se pune întrebarea, ce s-a întâmplat cu simţurile subconştiente ale omului pe parcursul evoluţiei speciei umane şi dacă aceste enigmatice abilităţi biologice au dispărut cu desăvârşire, sau se află în stare latentă, undeva în labirintul nemărginit al fiinţei sale. Cercetători din Rusia, SUA, China, Polonia, România, Bulgaria şi din alte ţări au ajuns în acest sens la concluzii relativ încurajatoare. Se pare că o parte însemnată a omenirii mai deţine în stare latentă mecanismul psihofiziologic ce determină activarea energiilor extrasenzoriale ale omului, transmisibil pe cale genetică de la o generaţie, la alta. S-a relevat totodată că, începând cu a doua jumătate a secolului precedent, numărul indivizilor cu potenţial extrasenzitiv latent este în continuă scădere, fenomen ce ar putea fi generat de poluarea excesivă a mediului ambiant, de procesul inversării actuale a polarităţii magnetice a Planetei, sau de alţi factori.

Pentru a ne forma o părere concludentă asupra consecinţelor „adormirii” supersimţurilor primordiale ale speciei umane, nu trebuie să facem uz de prea multă imaginaţie ca să ajungem la miezul problemei. Savanţii au elaborat deja scenarii pertinente, bazate pe date ştiinţifice concrete, în măsură să facă părul măciucă oricărui pământean care pune preţ pe efemera sa existenţă terestră. Tragica soartă împărtăşită odinioară de dinozauri, în urma coliziunii unui asteroid cu Pământul, paşte şi specia humanoidă bipedă supertehnologizată. Cercetătorii ne asigură că evenimentul va avea loc cu certitudine, dar nu se ştie când. Iată, pe scurt, unul dintre scenariile vizând  inevitabile pericole de natură cosmică, capabile să pună cruce actualei civilizaţii.

Cu câţiva ani în urmă, unul dintre cei 2050 de asteroizi cu dimensiuni apreciabile – până la 500 de kilometri în diametru! – ţinuţi sub observaţie ce se învârtesc haotic în jurul Pământului, era pe cale să pulverizeze omenirea,   cu computerele şi arsenalele sale nucleare, înainte de a avea măcar răgazul să înalţe o rugă de iertăciune către Cel de Sus, pentru nenumăratele blestemăţii săvârşite pe planeta altădată curată şi fertilă, luată cu de la sine putere în stăpânire. Norocul a fost că, în momentul în care asteroidul intersecta orbita terestră, bătrâna noastră planetă se afla în alt loc al mişcării sale de revoluţie. Cu alte cuvinte, specia homo sapiens a scăpat ca prin urechile acului de o împuţinare considerabilă, sau dispariţie totală.

Sub raport ştiinţific, efectele coliziunii unui asteroid cu planeta Pământ sunt, în mare măsură, previzibile; iar informaţiile acumulate până la ora actuală pe tema coliziunilor între corpuri astrale rătăcitoare şi planete tind să contureze un tablou distructiv catastrofal la scară terestră, comparabil cu ravagiile promise omenirii în Apocalipsa biblică.

După cum am precizat ceva mai devreme, animalele dispun de abilităţi senzoriale subconştiente active, prin care pot anticipa cu până la două săptămâni cataclisme telurice sau mareice, determinând totodată cu acurateţe şi zonele ce urmează a fi calamitate. Mai persistă, din păcate, credinţa eronată potrivit căreia omul, deşi e considerat drept un produs biologic evoluat din rândul speciilor animale, nu ar deţine atribute subconştiente asemănătoare cu cele ale necuvântătoarelor.  În realitate, majoritatea semenilor noştri au cu certitudine însuşiri paranormale latente care, dacă sunt activate şi corespunzător dezvoltate, pot extinde pe distanţe astronomice simţurile umane. Cel mai grăitor exemplu în acest sens este super-spionul PSI american, Ingo Swann. Pe parcursul unui experiment având ca obiectiv investigarea spaţiului extraterestru, Swann a văzut mental inelele planetei Jupiter, cu doi ani înainte să fie descoperite în mod oficial de sonda Voyager 1. În urma  cercetărilor experimentale făcute de oameni de ştiinţă americani şi ruşi, s-a demonstrat că undele telepatice străbat distanţe astronomice într-o fracţiune de secundă – fenomen considerat ca fiind o adevărată blasfemie la adresa fizicii moderne. La începutul anilor '80, cunoscutul fizician francez Alain Aspect a dovedit la modul concret, prin intermediul a doi fotoni-pereche rezultaţi dintr-un atom de calciu, că vitezele de propagare superluminice sunt o realitate incontestabilă în Universul în care trăim. Experimentul a fost reluat în anul 1997 de către o echipă condusă de dr. Nicolas Gisin de la Universitatea din Geneva cu acelaşi rezultat.

Să revenim însă la spinoasa perspectivă a celor 2050 de asteroizi, ce rătăcesc – fiecare în legea lui – prin sistemul nostru solar, reprezentând un permanent pericol pentru viaţa pământenilor. De câteva decenii, savanţii îşi muncesc mintea cum să contracareze, măcar parţial, imensa forţă distructivă a acestor bolizi cosmici, înainte să pătrundă în atmosfera terestră. Până la urmă, prin silinţă şi un dram de noroc, se vor găsi mijloacele tehnice pentru devierea sau fragmentarea unor asteroizi de proporţii rezonabile. Ce înţeleg învăţaţii prin „proporţii rezonabile” când se referă la un obiect cosmic, rămâne de văzut. Problema e să prinzi de veste din timp, care dintre cei 2050 de asteroizi legitimaţi oficial îşi va pierde la un moment dat busola şi se va precipita să pulverizeze civilizaţia noastră tehnologică. Or, se ştie sigur că, în pofida tuturor mijloacelor tehnice ultrasofisticate pe care le deţine la ora actuală omenirea, detectarea modificărilor energetice subtile din structura intimă a unui asteroid pus pe dezastre planetare, este imposibilă. Doar dacă...

Aţi reţinut, desigur, că animalele posedă un sistem biologic de detecţie a anomaliilor energetice, care preced declanşarea unor cataclisme la scară regională sau planetară. Mai mult, ele pot delimita cu anticipaţie zonele geografice ce urmează să fie calamitate. Oare omul, activându-şi zestrea ancestrală de supersimţuri, nu ar putea face acelaşi lucru în privinţa asteroizilor menţionaţi, se întreabă, pe bună dreptate, oamenii de ştiinţă. Pentru că, procesul „ruperii” echilibrului relativ dintre energiile interne ale asteroidului şi cele cosmice adiacente generează, la rândul său, alte forme energetice, mai mult sau mai puţin subtile, se crede că ar fi posibilă detectarea acestora prin mijloace extrasenzoriale. Aşa stând lucrurile – şi începând de aici, intrăm în aparenţă pe nisipurile mişcătoare ale speculaţiilor teoretice – ar exista şi alternativa ca operatorii PSI, ce vor fi antrenaţi să detecteze energiile premergătoare ieşirii asteroizilor de pe orbite, să poată intercepta extrasenzorial şi intenţile unor comandanţi militari – în fond, este vorba tot de impulsuri energetice – de a declanşa un atac armat asupra inamicului, de exemplu. Iar potrivit unor informaţii militare occidentale recent declasificate, asta pare să nu mai fie o speculaţie teoretică.

Vă amintiţi, desigur, pasajul din Biblie în care se consemnează cât se poate de limpede şi pe înţelesul tuturor că omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.  În mod logic, această menţionare include şi faptul că în timpul actului creaţiei, Dumnezeu a transmis omului şi o parte din energiile sale divine, statornicite să înlesnească supravieţuirea şi perpetuarea speciei umane pe o planetă stăpânită de violente fenomene tectonice şi atmosferice, cum era Pământul la începuturile sale. Unde au dispărut, între timp, acele misterioase puteri paranormale de provenienţă divină ale omului, ale căror ecouri încă mai reverberează în tradiţia engleză radiestezică, prin expresia „mâini divine” acordată operatorilor extrasenzitivi? Şi mai ales, cum se împacă textul biblic cu cele propovăduite de purtătorii Bibliei, care şi în zilele noastre umblă din poartă în poartă, dându-şi silinţa să încredinţeze pe cei ce vor să asculte că omul e o fiinţă neînsemnată, asemănătoare unui grăunte de nisip în praful drumului? Şi la uşa mea au fost nu demult doi inşi cu Biblia în mână, ce au încercat să-mi inoculeze ideea că omul e un biet vierme în faţa măreţiei lui Dumnezeu. Am replicat că, măreţia unu creator -  indiferent de speţă - se măsoară prin calitatea creaţiei sale. M-au privit câteva clipe cu surprindere, ca pe o ciudăţenie coborâtă din sferele celei de-a patra dimensiuni, după care au plecat grăbiţi spre alte orizonturi, mai primitoare. Cine are curiozitatea să răsfoiască publicaţiile distribuite cu dărnicie în toate colţurile planetei de aceşti aparenţi apostoli ai zilelor noastre, va descoperi cu siguranţă că în spatele luxoaselor broşuri ce ne îndeamnă la supuşenie totală şi necondiţionată faţă de mai-marii popoarelor  în schimbul raiului pe pământ, se află o gigantică industrie axată pe dezinformarea maselor umane îndeosebi asupra energiilor subconştiente ale omului, industrie ce vehiculează cifre de afaceri de sute de milioane de dolari. Care să fie scopul ascuns al acestei vaste campanii subliminale şi ce organizaţii secrete mondiale ar putea fi interesate de menţinerea ştachetei valorice a omului, la nivelul unui grăunte de nisip pierdut în praful drumului, se întreabă, nu fără temei, autori ce s-au încumetat să investigheze ceva mai de aproape acest enigmatic fenomen.

Înainte de a căuta răspunsuri la întrebări, ar fi necesar să cunoaştem la modul concret ce fel de „zestre” energetică subtilă se află stocată în subconştientul uman, pe care covârşitoarea majoritate a omenirii nu o foloseşte niciodată pe parcursul vieţii. În acest sens, prolifica literatură de specialitate, tradusă în aproape toate limbile pământului, nu este de mare folos, întrucât e clădită în general pe un eşafodaj informaţional nesigur, structurat pe adevăruri trunchiate, amestecate cu speculaţii teoretice fără finalitate practică. Iar aşa numitele protocoale pentru activarea şi exersarea supersimţurilor umane, cum ar fi telepatia, vederea la distanţă (remote viewing), teledetecţia extrasenzorială, etc., ce se găsesc pe Internet, par mai degrabă menite să încurce pe cititor, decât să-l lămurească asupra disponibilităţilor sale energetice subtile reale. Dacă nu credeţi, încercaţi şi dumneavoastră să deprindeţi, de pildă, vederea la distanţă urmând indicaţiile din acele protocoale. Deşi nu sunt novice în interacţiuni psihice la distanţă, rareori am găsit în literatura menţionată recomandări cu aplicabilitate practică viabilă, cu excepţia autosugestiei, hipnozei, relaxării fizice şi psihice. E posibil, totuşi, ca în urma declasificării unor noi dosare secrete pe tema energiilor subconştiente ale omului, să fie completate într-o oarecare măsură şi lipsurile semnalate. În consecinţă, în cele ce urmează mă voi referi cu precădere la unele observaţii personale, făcute pe parcursul câtorva decenii de investigare experimentală a unor fenomenologii de frontieră, ce îmi erau accesibile. Iată, pe scurt, câteva dintre abilităţile subconştiente ale omului ce pot fi dovedite pe calea experimentului ştiinţific controlat şi repetabil.

Simţul telepatic. Se manifestă cu pregnanţă la vârsta copilăriei, se menţine la cote  atenuate pe parcursul adolescenţei şi, de la caz la caz, pe toată durata vieţii.

Simţul premoniţiei. Dacă este activat în mod corespunzător, îşi păstrează viabilitatea toată viaţa, până în pragul trecerii omului în nefiinţă. Instinctul premoniţiei se poate activa şi de la sine în timpul copilăriei sau mai târziu, odată cu înaintarea în vârstă.

Simţul detecţei şi teledetecţiei extrasenzoriale. Este pronunţat în copilărie, atenuat la debutul adolescenţei, revine sporadic la vârstă adultă, iar dacă e reactivat şi corespunzător exersat, poate fi utilizat cu bune rezultate ani îndelungaţi, cu condiţia ca intervalul de lucru zilnic să nu depăşească 30 de minute (detecţia şi teledetecţia extrasenzorială sunt mari consumatoare de energie psihică). Din punct de vedere practic, 30 de minute sunt suficiente pentru a detecta, localiza şi jalona un zăcământ de ţiţei, de exemplu, economisindu-se în acest mod zeci de milioane de dolari, ce se cheltuiesc pentru căutarea  zăcămintelor de petrol şi a gazelor naturale prin foraje geotehnice.

Simţul proiecţiei în viitor (călătorii mentale în viitor). E o abilitate umană subconştientă mai puţin explorată la nivelul cercetării civile. Circulă totuşi unele informaţii credibile, potrivit cărora oameni de ştiinţă de la Universitatea Stanford (SUA) ar dispune deja de subiecţi umani PSI, antrenaţi special pentru călătorii în viitor.

Să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă energiile paranormale latente ale omului ar fi activate la scara populaţiei planetare. Fiecare cetăţean ar avea astfel posibilitatea să controleze pe căi extrasenzoriale sănătatea fizică şi psihică a conducătorilor politici şi militari ai lumii, să scotocească fără oprelişti după zăcăminte minerale strategice, să descopere silozurile cu arme nucleare şi oraşele subterane ultrasecrete în care „elitele” omenirii speră să se retragă cu discreţie în momentul premergător pârjolirii ireversibile a suprafeţei terestre.   

Comentarii

AM O VERISOARA A CARUI CANAR S-A ZBATUT PANA A MURIT VRAND SA IASA PRIN FEREASTRA INCHISA, ASTA LA CUTREMURUL DIN 1977.
SIMTUL PROIECTIEI IN VIITOR- NU EXISTA ASA CEVA, VIITORUL SE CREAZA AZI, ACUM , - EXISTA DOAR PERSOANE CARE POT PRIN CALITATILE LOR SA PLANTEZE UN VIITOR VIRTUAL CARE VA DEVENI REAL IN SPATIUL TEMPORAL.

Sunt o persoana simpla, pana la un moment dat. Dar, de la varsta de 5 ani, visez si se intampla.Nu chiar tot...anume lucruri, situatii, schimbari importante, din viatza mea, a cunoscutilor, apropiatzi sau chiar necunoscuti(dar ,cu care impart cunostinte comune).Am visat despre viatza, bucurii, suparari..moarte.Aceste vise vin de obicei dupa 3 dimineatza, caci de multe ori ma trezesc la 5 dimineatza, dupa vis; am invatat deja care vise sunt cu ''sens'', le deosebesc de cele banale, dupa faptul ca nu le uit si imi dau o stare anume.Pana acum un an, visam ''din viitor''; am avut insa un vis despre o persoana care murise acum 15 ani...i-am visat exact cauza mortzii.Cand m-am interesat, caci cunosteam indirect persoana, am aflat ca murise exact cum am visat, dar, ma repet, acum 15 ani.
Deci.....explicatzia este ca...cumva..traim toate ''timpurile'' timpului in acelasi timp.Sau?!

Georgiana_Geo's picture

Buna,mi-am facut cont pe site ptr. ca mi s-a parut foarte interesant,ia unele argumente m-au lasat masca. Ei bine imi este frica de un anumit lucru, (eu sunt foare pasionata de tot ce tine de paranoral) de mica mi s-au intamplat diferite lucruri, mai de mult , acum ceva ani puteam comunica cu gandul,spre ex: vorbeam in gand , si persoana de langa mine facea ce ziceam eu..(asta mai mereu) acum de fiecare data cand merg in cimitir -am o obsesie,imi place la nebunie locul ala!- simt mereu racoare,mai ales inauntrul meu,este incredibil! cand merg in grup se pare ca sunt singura ce vede siluete,nedefinite deasupra unor morminte O.O....In fine la un moment dat eram la mormantul unui copil ce a murit la 2-3 ani si dintr-o data m-a bufit plansul(chiar dintr-o data!) si o multime de evenimente ale micutului mi-au trecut prin fata ochiilor,si brusc mi s-a facut rau,de-atunci il salut mereu si simt ca ma aude si intelege..o alta intamplare din cimitir s-a manifestat astfel:in timp ce ma plimbam am vazut o pisica neagra si marisoara si i-am zis amicei mele:wow ce mai pisica! la care aceasta:Ce pisica visezi?! in secunda 2 pisica a disparut. Vad diferite entitati(asta nu demult) si cand ma gandesc la vreo melodie,spre exeplu cand sunt pe strada,nu stiu de unde naiba se AUDE! inainte ce visam a doua zii vedeam in realitate,am deja-vu-uri foarte des...

Georgiana_Geo's picture

Si am o varsta foarte-foarte frageda,se pare ca unele abilitati mi le-am inhibat,