În pofida unor sfaturi înțelepte primite de la prieteni, de a nu mai răspunde atacurilor unor mediocrități cuibărite pe f.Rufon ce își fac reclamă pe spinarea mea, cu îngăduința cititorilor mai postez un ultim mesaj.

        Viesparul stârnit pe f.Rufon la adresa mea, are, în principal, trei componente: articolele publicate în revista NEXUS new times magazine, tematica articolelor din Jurnal Paranormal și cursurile pe care le țin pentru activarea abilităților extrasenzoriale, existente în stare latentă în subconștientul uman. Menajeria ce m-a luat în colimator, nu îmi poate ierta faptul că gândesc altfel decât ea. „Cine nu e cu noi, e împotriva noastră!” – reverberează peste ani, sloganul bolșevic al anilor ’40. Cu alte cuvinte, cine nu gândește ca noi, este împotriva noastră. Câțiva internauți semidocți au sărit pe mine să-și verse complexele acumulate de varii neîmpliniri sociale, profesionale, domestice sau de altă natură.

         Făcând abstracție de puzderia de inechități sociale în care trăim, semidocții s-au axat pe un singur obiectiv: Vasile Rudan. Omul care și-a permis să gândească altfel, decât gloata. Nu contează că sunt autori care publică lucruri aberante și totodată periculoase pentru țară. Nu contează că suntem spoliați de o gașcă de politicieni fără scrupule. Nu contează că în inima țării, imnul și însemnele naționale sunt înlocuite cu altele de pripas. A fost găsit vinovatul pentru toate neîmplinirile postdecembriste ale românilor: ucraineanul Vasile Rudan. Și este bălăcărit ca atare, în țigănia găzduită de f.Rufon.

         Nu mai contează serviciile pe care le-am adus (și încă le mai aduc) cu sacrificii personale și ale familiei mele, patriei noastre comune, România. (A  se vedea în acest sens și articolul Enigma monumentului de la Adamclisi și editorialul din Jurnal Paranormal, întitulat Complexul limbii materne). Sunt amenințat pe internet, impreună cu familia mea, cu exterminarea fizică. Oare de ce au pierdut acei români și bruma de inteligență pe care o aveau?

        Nivelul inteligenţei umane diferă de la un individ la altul. Pretenția acelor troglodiți să gândim toți în același fel, este cel puțin deplasată. Dacă nu îi convine cuiva ce scriu eu, este liber să facă abstracție de acel text. Dacă nu crede ceea ce spun eu, este liber să nu creadă. Care este problema?

        Din pricina numelui Rudan și a faptul că își are originea în provincia persană Rudan, având capitala cu același nume – subiect ce îi privează de somn pe unii internauți -, familia mea a vut de îndurat ponoase pe vremea comunismului. Frații tătălui meu au fost condamnați pentru originea lor și deportați, împreună cu familiile lor, în Siberia. Prin ricoșeu, nu au scăpat de la deportare nici frații mamei mele. Noi am supraviețuit în România, schimbând temporar numele de familie şi adresele la care locuiam. Așa încât este neavenită speculația privind numele Rudan, pe care o face un “inteligent” pe internet. Dealtfel, niciodată nu am făcut caz de numele meu, fiind convins că nu numele îl face pe om, ci omul își făurește propria sa anvergură, în sens pozitiv sau negativ.

        Un internaut se arată grijuliu față de mine, scriind că, dat fiind faptul că mă aflu în fața morții, ar trebui să-mi fie frică. Încă nu mă aflu în fața morții. Și nici nu îmi este frică de moarte. Aștept cu detașare acel moment al vieții terestre. Voi fi bucuros când îmi va fi dat să plec în eternitate, pentru că știu sigur unde mă voi duce. Afirmația mea poate stârni nedumeriri printre neinițiați. Este dreptul lor să creadă ce vor.

        Același spune că am fost ateu. Inexact. Am fost cu credință în Dumnezeu din fragedă pruncie. Dacă nu credeam în Dumnezeu și în patria mea, nu puteam accede la gradul de principe al secretului regal, ce îl deţin într-o organizație inițiatică mondială.

        Un alt cititor se miră pe internet, cum de am scris în articolul Apocalipsa terestră, la 21 decembrie 2012? că sfrâșitul lumii (?) nu va avea loc, iar în alt articol susţin contrariul. Menționez, spre știrea dânsului, că în primul articol am dat o informaţie bazată pe propriile cercetări, făcute asupra focarelor geopatogene seismice. Și s-a adeverit ce am scris. Speram că mă exprim pe înţelesul tuturor. Nu ştiu ce s-ar mai putea adăuga în plus, la fraza: „în mod cert apocalipsa terestră nu va avea loc la 21 decembrie 2012”. Iar în finalul celui de-al doilea articol, am făcut referire la o posibilă extincţie a speciei umane, ce va avea loc, potrivit estimărilor făcute de oameni de ştiinţă, în anul 2075, când Terra va fi lovită de un asteroid cu diametrul de câţiva kilometri. Oamenii de ştiinţă, înclusiv cei de la NASA, au calculat că asteroidul va intra în coliziune cu Pământul în anul 2075. Pe de altă parte, coliziuni neprevăzute dintre asterozi și planeta noastră sunt posibile în orice clipă. Recomand cititorului nedumirit de pe site, să urmărească între două emisiuni la televiziunea sa preferată, şi filme documentare știinţifice pe această temă, certificate de oameni de știință, ce se transmit la alte televiziuni. Astfel va înţelege mai bine la ce mă refer.

        Închei acest ultim articol pe tema elucubrațiilor unor semidocți care nu pot dormi de grija mea, cu un pasaj din Prologul cărții de supraviețuire, scris pe patul de spital.

“În zilele şi în nopţile de chin ce au urmat, am ajuns la concluzia sinceră că nimeni - nici măcar cei mai inverşunaţi duşmani ai mei  -  să nu treacă prin suferinţele pe care le înduram eu. Şi atunci am simţit că mi se luminează mintea şi m-am detaşat de universul frământărilor omeneşti. I-am iertat pe toţi cei care mi-au făcut rău, m-am împăcat cu toată lumea. Pentru mine nu mai există inamici. Toţi sunt oameni. Unii indivizi sunt programaţi genetic să facă bine pentru semenii lor; alţi indivizi sunt programaţi să facă rău. Nu este vina lor că s-au născut cu un program cerebral negativ. Viaţa lor devine un coşmar, fiind nevoiţi să gândească în permanenţă cum să şicaneze pe semenii lor, în loc să-şi canalizeze energiile psihice către ceva cu adevărat notabil; iar plata pentru acest comportament, se află mai sus de vrerea noastră.”