Continuare din articolul "Efectele radiațiilor emise de pilonii și antenele de telefonie mobilă", de Andrei Drăgulinescu. Sursa: Sinaxa medicală. 

Orange, o staţie de emisie interzisă în Franța

Prin decizia din 5 martie 2009, Tribunalul din Angers a dat dreptate locuitorilor din Notre Dame d’Allençon, districtul francez Maine‑et‑Loire, care protestau contra instalării unei antene de telefonie mobilă Orange în clopotniţa bisericii. Magistratul a hotărât să interzică această ins­talare, relatează ziarul francez Le Figaro. Locuitorii au invocat pro­xi­mitatea grădiniţei de copii şi a şcolii primare, situate la mai puţin de 50 de metri.

După cum a spus magistratul, „există un risc sanitar pentru po­pu­laţiile riverane”. Judecătorul s‑a bazat pe un raport al Direcţiei Ge­ne­rale de Sănătate care precizează: „Este preferabil să se reducă la mi­nimum nivelul de expunere a persoanelor potenţial sensibile cum sunt copiii sau anumite persoane bolnave.”

 (Comunicat de presă al Asociaţiei Robin des Toits, 6 martie 2009)

Prin decizia din 5 martie 2009, Tribunalul din Angers a interzis societăţii Orange France să efectueze instalarea unei staţii de emisie de telefonie mobilă în clopotniţa unei biserici din Notre Dame d’Allençon, districtul francez Maine‑et‑Loire, invocând „riscul sanitar pentru po­pulaţiile riverane”.

După recentele procese prin care firmele de telefonie mobilă Bouygues Telecom şi SFR au fost condamnate să demonteze staţiile de emisie de telefonie mobilă din motive de risc pentru sănătate, această a treia decizie la puţin timp după celelalte două confirmă că Justiţia a început să ia măsuri într‑o problemă sanitară ce poate afecta populaţia în to­talitatea ei.

Extras din sentinţa judecătorească

„În condiţiile incertitudinilor asupra caracteristicilor tehnice ale instalării proiectate privitoare la riscurile dovedite pentru sănătatea publică în cazul depăşirii normelor actualmente în vigoare, norme care au fost dovedite că sunt extrem de puţin restrictive şi de­nunţate ca atare, în condiţiile incertitudinilor asupra garanţiilor aduse pentru protecţia clădirii sensibile pe care o constituie grădiniţa de co­pii, în sfârşit în condiţiile absenţei justificării imposibilităţii amplasării într‑un alt spaţiu, principiul precauţiei ne obligă să ordonăm in­ter­zi­cerea efectuării proiectului de amplasare a staţiei de emisie de te­lefonie mobilă pe clopotniţa bisericii din Notre Dame d’Allençon, in­ter­dicţie ce constituie o măsură potrivită şi eficientă ce urmăreşte să prevină riscul unor daune grave şi ireversibile ale mediului înconjurător, la un cost acceptabil economic.”

Telefonia mobilă – scrisoare deschisă din partea asociaţiei Robin des Toits adresată politicienilor francezi – februarie 2009

Aşadar Justiţia a mers mai repede decât Politica, aceasta din urmă continuând să servească interesele Industriei telefoniei mobile, în de­trimentul Sănătăţii Publice.

Starea lucrurilor

Curtea de Apel de la Versailles, printr‑o decizie judecătorească din data de 4 februarie 2009, a condamnat compania de telefonie mobilă BOUYGUES TELECOM să‑şi demonteze antenele amplasate în co­muna Tassin La Demi‑Lune ce face parte din Grand Lyon.

Această decizie judecătorească s‑a bazat pe necesitatea de aplicare a Principiului constituţional (în Franţa) al Precauţiei şi a menţionat principalele documente care în stadiul actual al cunoştinţelor de­mon­strează că vătămările grave ale Sănătăţii Publice în urma radiaţiilor emise de telefonia mobilă sunt recunoscute pe plan ştiinţific.

În lista documentelor enumerate la judecată figurează ca document principal „Raportul internaţional BIOINITIATIVE”, publicat în august 2007. Acest raport trece în revistă şi analizează mai mult de 1 500 de articole ştiinţifice publicate şi necontestate. Acestea corespund unei pe­rioade de peste 10 ani de activitate ştiinţifică. Toate capitolele a­ces­tui raport , prezentând diversele forme de patologii constatate, încep cu cuvintele: „S‑a dovedit că”.

Consecinţe politice

Având în vedere stadiul actual al cunoştinţelor şi extinderea pro­blemei, nu mai este posibil nici să ignorăm, nici să negăm vătămările grave ale sănătăţii publice în urma emisiilor de radiaţii generate în cadrul telefoniei mobile (GSM – UMTS sau 3G – WiFi – WiMax – DECT – BLUETOOTH etc.).

De aici – se propune în scrisoarea deschisă a asociaţiei Robin des Toits – trebuie să rezulte o linie clară de acţiune pentru toţi politicienii:

• să se distanţeze de dezinformarea organizată de grupurile din industria telefoniei mobile;

• să aibă acces la studiile ştiinţifice care au demonstrat efectele negative ale acestor radiaţii asupra sănătăţii;

• în consecinţă, să facă distincţie între interesele legate de economia publică şi interesele private şi să acţioneze pentru ca forţele economice să se pună în slujba interesului public.

Oferim în cele ce urmează un articol realizat în 2005 de Active Information Media, referitor la problemele pe care le pune amplasarea de antene de telefonie mobilă în vecinătatea locuinţelor noastre.

„S‑au extins amplasamentele antenelor de emisie‑recepţie GSM (microunde) pe blocurile de locuinţe şi, mai ales, la nivelul apartamentelor.

Acoperirea cât mai bună cu semnal în zonele locuite este o pro­blemă foarte complicată pentru inginerii care răspund de planificarea reţelei operatorilor mobili: nimic din ceea ce este pe hârtie nu se po­triveşte sută la sută în teren unde apar reflexii, perturbaţii, toata gama de bruiaje posibile. O soluţie la problema lor este coborârea antenelor spre nivelurile 9,8,7 ale blocurilor pentru o mai bună “penetrare” a clădirilor din jur.

Aici încep problemele. Lumea din apartamentele care au pe pereţii exteriori astfel de “monştri” a început să se plângă că nu mai merg bine televizoarele, radiourile, chiar şi telefoanele mobile (zumzăitul acela clasic) şi să acuze şi stări de oboseală continuă, ameţeli etc…

Pentru că în România nu sunt reglementări în privinţa am­pla­sa­men­tului antenelor GSM, ca în ţările civilizate (distanţa minimă de 150 m de şcoli, de spitale şi interzicerea amplasării pe blocuri de locuinţe etc), companiile de telefonie mobilă de pe piaţa românească licitează cu administratorii de bloc şi contra unor chirii grase (şi probabil a unor şpăgi la fel de grase), permit amplasarea unor BS‑uri (unităţi compuse din mai multe antene de recepţie şi emisie a microundelor) în de­tri­men­tul tuturor locatarilor, pentru că efectiv acestea sunt un mic Cer­nobâl pentru fiecare locatar.

Sfaturi

• Nu cumpăraţi apartamente care au astfel de BS‑uri pe bloc şi nici chiar în blocuri vecine care au antene pe ele.

• Evitaţi să locuiţi în construcţii care sunt vizate direct de la mică distanţă de aceste instalaţii.

• Refuzaţi‑le orice încercare firmelor de telefonie mobilă care do­resc amplasarea instalaţiilor pe locuinţa dumneavoastră sau în apro­pi­ere. E sănătatea dumneavoastră în joc.

După frecvenţele planificate, un BS poate să aibă de la un singur transceiver (partea de amplificare pentru o singură frecvenţă) până la 16 astfel de frecvenţe. Un transceiver are ca putere maximă de emisie 40 W pentru reţelele de 1800 MHz şi circa 36 W pentru 900 MHz (frecvenţele generale de operare a reţelelor de telefonie mobilă).

Dacă înmulţim 16 cu 40 avem o putere de emisie ameţitoare de 640 W, pentru un singur BS. Totuşi, în oraşe puterea nu are valori chiar atât de mari, datorită reflexiilor, perturbaţiilor şi a faptului că nu este necesară o propagare pe spaţii mari, deoarece celulele reţelei sunt apropiate una de alta, şi astfel se face un management strict al emisiei din punct de vedere al puterii.

Pe şosele, unde se folosesc de regulă maxim 3 frecvenţe (respectiv 3 transceivere), câte una pe fiecare din cele 3 zone sectoriale (de 120 de grade) în care se împarte câmpul geometric de 360 grade, puterea ajunge până la 500 W pe frecvenţă, pentru că se doreşte o acoperire foarte mare şi de obicei se folosesc şi antene combinate, adică transceiver‑ul se află montat în antenă. Normele de protecţie pentru cei care întreţin sau montează astfel de echipamente specifică clar să nu se intervină la un BS fără a fi total oprit. Când ele sunt în funcţiune nu se stă sub nici o formă în faţa antenelor, iar în spatele lor la minim 1,5 m, dar această distanţă este pur speculativă, fiindcă aria de acoperire reală a câm­purilor periculoase este mult mai întinsă.

Am urcat pe un bloc unde sunt 4 instalaţii sectoriale de la Connex şi o alta ce realizează o legătură dublă de la Cosmorom. Nu am putut sta acolo mai mult de 10 minute. Nu pot să descriu cum mă simţeam. Locatarii de acolo spun că, de când au fost puse antenele, au început să se defecteze frigiderele, televizoarele, şi acuza tot felul de dureri ciudate.

Preţul vieții

Exemplu: 2000 $ pe an (în Bucureşti) pentru o antenă Connex pusă pe un bloc plin cu locatari.

Stăteam la stop la Nerva Traian şi mă uitam la clădirea CONNEX, şi ce văd eu? NICI O ANTENĂ, DE NICIUN FEL pe clădirea lor şi nici în apropiere! Hmmm, am zis, ia să vedem, nu cumva şefii sunt aco­lo şi se protejează de radiaţii? Am verificat, şi, pe lângă Managementul superior Mobifon, tot acolo este şi partea de Vânzari şi Marketing. Concluzia este clară: ei ştiu pericolul la care s‑ar expune dacă ar avea echipamente de transmisiune pe clădire şi ne fentează pe toţi, inclusiv pe propriii lor angajaţi.

Să vedem ce e cu angajaţii. Mobifon are în Bucureşti 3 sedii mari. Unul din ele este cel de care v‑am vorbit mai sus, iar celelalte sunt: Avrig, mai precis lângă Obor, şi Valea Cascadelor pe Bulevardul Pă­cii. Acestea din urmă au turnuri de transmisiuni destul de bine echipate; la prima vedere, cel din Păcii pare mai “ocupat”.

Oricum, ideea e că sunt “tunuri” de microunde de putere foarte mare şi o serie de relee cu puteri relativ asemănătoare, TOATE con­centrate pe un singur stâlp, la o înălţime de cel mult 30 m în zonă locuită, astfel încât bate puţin deasupra blocurilor. La Obor, stâlpul este mai înalt doar pentru că sunt blocuri turn împrejur. Vă daţi seama că cei care stau pe acolo sunt practic nişte mici fiinţe radioactive de la atâta expunere, fie că sunt simpli locatari la bloc sau angajaţi în bi­rourile Connex. Probabil că angajaţii Connex de la tehnic, cei ce se a­flă în sediile acestea şi copiii lor vor fi cei care vor avea cele mai multe probleme cu sănătatea în viitor. Nu este de glumă cu radiaţiile. Tur­nu­rile ce găzduiesc “pădurea” cu antene de microunde (adevăraţi copaci artificiali) SE POT MUTA, dar lipseşte voinţa. Nu le mută nimeni, în­tru­cât aceasta ar însemna bani pentru investiţii, pe care nicio firmă nu este dispusă să îi dea. Patronii se gândesc doar la profit.

Problema este foarte gravă. Şi mai grav, guvernul nu face nimic pentru a reglementa această situaţie. În 1997, când a început am­pla­sa­rea intensivă a acestor antene pe blocuri, oamenii au fost încântaţi că vor avea mai puţin de plată la întreţinere. Ei nu ştiau (şi nu ştiu nici acum) ce cancer o să îi aştepte peste câţiva ani. Asta dovedeşte încă o dată că în România nimeni nu are vreun respect pentru viaţă şi să­nă­tatea oamenilor.”

(Va urma)