Vestigiile de la Sarmizegetusa Regia au fost preluate sub egida UNESCO, în urma cercetărilor efectuate în teren pentru Studiul multidisciplinar de evaluare, delimitare, protecție și conservare a zonelor arheologice din munții Orăștiei,comandat de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului. Numai că modul în a care arheologii au cercetat aceste situri – și au reconstituit vestigiile arheologice - este departe de adevărul istoric. Istoria antică a dacilor a fost clădită de către arheologi, cu bună știință, pe un eșafodaj contrafăcut. Săpătorii trecutului omenirii au ținut morțiș să implementeze ideea că, până la venirea romanilor în zonă, dacii se aflau la nivelul civilizației lemnului și a lutului. Drept care, au purces să reconstituie sanctuarele dacice în consecință. Astfel că UNESCO a luat sub protecția sa un fals istoric.

Cercetătorii arheologi au ignorat masa materialelor antice găsite în sondaje, le-au mătrășit cu târnăcoape, au aruncat prin pădure coloanele din piatră fasonată (foto 1) și alte artefacte care nu intrau în vederile lor strâmbe, unele vestigii au fost acoperite cu pământ, au turnat betoane monstruoase deasupra lor (foto 2, 3) pentru a opri accesul viitorilor arheologi să cerceteze siturile (ca să nu îi contrazică!), etc. Ipoteza ce a stat la baza finalizării cercetării vestigiilor de la Sarmizegetusa Regia, a fost elaborată de prof. univ. Ioan Glodariu din Cluj-Napoca, potrivit căreia dacii au fost neam migrator. “Nu se știe de unde au apărut în zonă pe la sfârșitul secolului II î.e.n și unde au dispărut după cucerirea Daciei de către romani”- ipoteză expusă de profesorul clujean și subsemnatului, la fața locului. Arheologii au procedat de-a-ndoselea: prima dată au elaborat ipoteza civilizației dacice a lemnului și a lutului, după care s-au apucat să cerceteze siturile, distrugând artefacte ce nu se potriveau cu prezumția plăsmuită de șeful lor.

Foto 1

Foto 2

Foto 3

Grăbiți să termine reconstituirea vestigiilor potrivit propriilor idei, arhelogii de sub comanda prof. univ. Glodariu au recurs la medode barbare de “cercetare arheologică”, folosind excavatorul și basculante pentru transportul pământului extras din situri necercetate din punct de vedere istoric (foto 4, 5). Astfel au fost distruse, sub șenilele excavatorului,  artefacte cu valoare istorită inestimabilă (foto 6). Ca să facă rost de pământ de umplutură pentru a acoperi adevărul istoric de la Sarmizegetusa Regia, au băgat excavatorul în siturile necercetate, existente în afară Porții de vest a incintei militare. Apoi au mărunțit materialul arheologic sub cupa excavatorului cu tot cu artefacte istorice, l-au încărcat în basculante și l-au răsturnat peste vestigii necercetate, aflate sub nivelul solului. Pentru că, potrivit declarației dată în ziarul Evenimentul zilei de directoarea Muzelului Civilizației Dacice și Romane din Deva, ori unde săpai, dădeai de materiale arheologice. Asftel că s-a luat pământ de umplutură de unde s-a putut (!).

Foto 4	Foto5

Foto 6

Sanctuarul mare patrulater din incinta sacră, parter și subsol, potrivit planului realizat de către arhitecți (foto 7), a fost acoperit cu un planșeu gros din beton armat, peste care s-au pus pietriș și replici turnate din beton, cu valoare istorică zero.

Foto 7

Referitor la propunerile făcute de arheologi pentru reconstituirea sanctuarelor dacice, aceștia au ignorat cu desăvârșire materialele existente în situri, cum ar fi coloane din piatră fasonată (foto 1), țigle și olane din ceramică (foto 9, 10, 11, 12) asemănătoare cu sancturele dacice figurate pe Columna de la Roma, și au propus reconstituirea acestora sub formă de șoproane din scânduri, cu stâlpi din lemn, acoperite cu șindrilă (foto 13).

Foto 9	Foto 10

Foto 11	Foto 12

Pentru că, potrivit părerii profesorului clujean Ioan Glodariu și a arhelogului  Mihaela Strîmbu, „Învelitoarea, după toate probabilitățile, putea fi din paie sau șindrilă, stuful fiind exclus din pricina zonei montane, iar țigla nedovedită de nici o descoperire, nu numai la sanctuarul A, dar nici la celelalte.” (Citat din Acta Mvsei Napocensis, vol. XVIII/1981.)

Țigle și olane există în situri. La fel și conducte din ceramică pentru aducțiunea și distribuirea apei potabile la Samizegetusa Regia și la așezarea civilă. Numai că aceste materiale nu au intrat în vederile arheologilor. O conductă de alimentare cu apă potabilă, localizată de echipa mea la Sarmizegetusa Regia, a fost spartă de către arhelogi cu târnăcoapele (foto 14), iar fragmentele au fost folosite pentru clădirea unei vetre, pe care a fost fiartă ciorba pentru muncitorii pe care au fost folosiți la săpături.

Foto 14

În ce privește dispunerea stâlpilor din lemn la sanctuarul mare circular (foto 15), aceștia au fost plantați în mod aleatoriu, fără plăcuțele din bronz originale cu  litere scrise pe acestea, doarece arheologii nu mai aveau timp să cerceteze cum au fost amplasați inițial, pentru că trebuiau să termine sanctuarul pentru inaugurarea oficială. (Din declarația făcută mie, de către directoarea Muzelului Civilizației Dacice și Romane din Deva). Istoricii români neagă faptul, împotriva evindețelor, că dacii ar fi cunoscut scrierea. Drept urmare, nu au mai montat plăcuțele de bronz cu litere incizate pe ele.

Foto 15. Sanctuarul mare circular, cu stâlpi din lemn așezați haotic. Arheologii au omis să decoperteze celelalte vestigii antice din subsol, amplasate radial împrejurul sanctuarului, ce au fost la origine integrate în construcția sanctuarului

La vremea respectivă am fost la reprezentantul României la UNESCO și l-am pus în temă cu cercetările cu excavatorul și cu târnăcopul pe care le fac arheologii la Sarmizegetusa Regia și i-am arătat fotografii cu distrugerile făcute de către arheologi. A refuzat să admită că ce spun eu este adevărat, în pofida dovezilor prezentate. Dimpotrivă, mi-a spus că arhelologii de la Sarmizegetusa Regia lucrează cu deosebită grijă în situri, că folosec numai șpacluri și pensule în cercetările pe care le fac. Pus în fața unui atare răspuns, am lăsat materialul informativ și fotografiile aferente și am părăsit sediul UNESCO.

În prezent, UNESCO girează un fals istoric la Sarmizegetusa Regia, comis cu bună știință de către arheologi.

Interesant este faptul că niciun partid postdecembrist din România nu a inclus în programul său politic prezervarea vestigiilor antice, ce  atestă vechimea și civilizația poporului român. Și să se țină de acest program. La Ministerul Culturii s-au perindat de-a lungul anilor titulari reprezentând minoritățile din România - unguri, evrei, macedoneni, etc. - care nu aveau interes să ocrotească vestigiile arheologice de pe teritoriul țării noastre; sau epigoni autohtoni, ce nu aveau nici în clin, nici în mânecă, cu tradițiile milenare ale culturii românilor. Când vor înțelege politicienii și românii în general că, fără o cultură proprie, cumulativă în timp, suntem pierduți ca națiune?

P.S. Prin grija prim-ministrului Victor Ponta și cu binecuvântarea președintelui României, Traian Băsescu, deunăzi a fost uns un nou ministru al culturii românilor, minoritarul maghiar Kelemen Hunor, de profesie medic veterinar. Fără comentarii.