Cităm din articolul Efectul placebo. Triumful minţii asupra trupului, de Peter Arguriou, apărut în NEXUS new times magazine, science &alternative news.

         „Unul dintre termenii cel mai frecvent folosiţi în limbajul medical este cuvântul placebo. „Efectul placebo” este folosit ca o scală evaluativă a eficacităţii noilor medicamente. Ce este în fapt efectul placebo şi care sunt consecinţele sale asupra structurii deterministe a medicinii occidentale?

         Efectul placebo a fost de multe ori folosit în mod abuziv de către profesioniştii din domeniul sănătăţii, pentru a desemna şi stigmatiza o fraudă sau o greşeală.

         Terapiile alternative au fost de multe ori caracterizate ca fiind pur şi simplu numai placebo. [...]

         Este un fenomen spontan şi foarte real care se referă la modalităţi de tratament bine observate dar necatalogate şi contigente, la ameliorări ale stării de sănătate care apar în absenţa unei substanţe active chimic sau farmacologic.

         Medicamentele simulate  - medicamente care nu conţin nici o substanţă activă chimic – acţionează deseori ca medicamente reale, producând asupra pacientului efecte terapeutice atunci când sunt administrate.

         În urma multor testări efectuate asupra unor medicamente, producătorii constată cu tristeţe că produsul lor nu este în nici un fel superior efectului placebo.”

         Mai apar medici la televiziuni autohtone ce înfierează medicamentele placebo ca fiind lipsite de eficacitate, pentru că nu conţin nici o substanţă activă chimic. În graba lucrurilor, uită rolul predominant al psihicului bolnavului în tratarea maladiilor. Printre avantajele folosirii medicamentelor placebo se numără implicarea pshicului bolnavului în procesul vindecării şi absenţa efectelor secundare ale medicamentelor de sinteză, care de multe ori produc pagube ireversibile în planul sănătăţii. Nu sunt puţine situaţii când un bolnav de inimă, de exemplu, este tratat cu medicamente de sinteză iar în final se alege cu funcţiile digestive, hepatice şi renale compromise. Unele medicamente au efecte letale asupra anumitor pacienţi. De exemplu, într-un spital din Pakistan au murit recent peste 140 de pacienţi trataţi de afecţiuni cardiace cu medicamente de sinteză. Producătorii de medicamente se feresc să notifice în prospect şi efectele negative rezultate din combinarea în timp a substanşelor chimice ale medicamentelor în organismul uman, în situaţia când un bolnav se tratează cu mai multe tipuri de medicamente deodată.

         Să revenim la terapia placebo.

         Într-o recenzie relativ recentă, făcută asupra a 39 de studii în privinţa eficacităţii medicamentelor antidepresive, psihologul Guy Sapirstein  a ajuns  la concluzia că 50% din efectele terapeutice se datorează efectului placebo, iar 27% datorită intervenţiei medicamentoase (fluoxetina, sertalina, paroxetina). Trei ani mai târziu, Sapirstein şi psihologul Irving Kirsch au analizat datele provenite de la 19 studii referitoare la depresie şi au ajuns la un procentaj de 75% vindecări în urma efectului placebo.

         Potrivit părerii exprimate de istoricul de ştiinţă Anne Harrington, placebo-urile sunt fantome care bântuie obiectivitatea noastră biomedicală şi demască paradoxurile şi fisurile din definiţiile noastre despre factori reali şi activi ai unui tratament. Mintea omului poate să exercite o influenţă benefică asupra proceselor somatice, inclusiv asupra bolilor. 

         În anul1959, chirurgul cardiolog Leonard Cobb a aplicat efectul placebo în operaţiile asupra inimii. În anul 1994, chirurgul J. Bruce Moseley a experimentat efectul placebo pe bolnavi de ostocartrită la genunchi. El a împăţit pacienţii în două grupe egale. Bolnavii din ambele grupe au fost inştiinţaţi că urmeză să fie supuşi operaţiei chirugicale. Moseley a operat primul grup, dar la pacienţii din cel de-al doilea grup a făcut numai o intervenţie chirurgicală superficială, falsă. Rezultatele videcării au fost aceleaşi la ambele grupe. Prin operaţiile făcute de doctoral Moseley, efectul placebo şi-a făcut drum în sălile de operaţii, relevă Peter Arguriou.

         În acest context doctorul Stewart Wolf a demonstrat că efectul placebo este un fenomen non-fictiv, foarte real şi a descris comportamentul farmacomimetic al acestuia.

         După această scurtă trecere în revistă a principalelor etape ale cercetării efectului placebo, să vedem cum se poate aplica această metodă curativă asupra bolnavilor de cancer, maladia Parkinson, nefrită endemică balcanică şi alte boli considerate incurabile de medicina alopată actuală.

         Condiţia esenţială este ca pacientul să nu ştie că este supus la un tratament placebo. Anterior aplicării tratamentului bolnavul trebuie să fie pregătit din punct de vedere psihologic, în sensul că i se va vorbi în prealabil despre un medicament miraculos, ce a fost elaborat recent pentru videcarea bolii de care suferă. Pacientul trebuie să aştepte câteva zile sosirea medicamentului. În acest mod, creierul său se pregăteşte pentru procesarea viitoarelor etape ale vindecării.

         Caz concret. La începutul anilor ’60 mama mea era bolnavă de maladie gravă,  în faza terminală. A fost externată din spital, întrucât medicii au fost de părere că mai avea de trăit cel mult două-trei săptămâni. Atunci am apelat la tratamentul placebo. Am spus mamei că la Moscova a fost pus în vânzare un nou medicament, ce vindecă rapid boala pe care o are ea. Printr-un pilot de la TAROM am cumpărat a doua zi de la Moscova injecţii cu extract de aloe şi  le-am trimis tot cu un pilot la Timişoara. Întrucât medicul a refuzat să-i aplice tratamentul (a considerat că respectivele injecţii sunt apă de ploaie), am recurs la o stratagemă nu tocmai legală. Am confecţionat, cu sprijinul unui tipograf pe care îl cunoșteam la combinatul poligrafic Casa Scânteii, două parafe cu numele a doi medici (unul de la Ambasada URSS, altul român), am scris recomandarea pentru efectuarea tratamentului cu injecţiile cu extract de aloe, am semnat cu numele doctorilor şi am aplicat parafele.

         În urma tratamentului placebo urmat, mama mea s-a vindecat şi a trăit încă 24 de ani fără probleme deosebite de sănătate. Nu i-am spus niciodată că am tratat-o prin placeboterapie. Nu se recomandă ca fostul bolnav să fie informat că a beneficiat de tratament placebo, pentru a se preveni o revenire a bolii.

         În cazuistica medicală sunt înregistrate şi cazuri în care bolnavii cu deosebită putere psihică s-au vindecat de boli incurabile, considerând că apa pe care o beau sau o anumită mâncare pe care o consumă au virtuţi vindecătoare.

         Efectul placebo poate fi utilizat cu succes şi în terapii şamanice, cu condiţia ca şamanul să creadă cu tărie în abilităţile sale vindecătoare, bolnavul că creadă că şamanul îl poate vindeca, iar rudele şi prietenii bolnavului să fie convinse că miracolul vindecării se va produce. Un şaman brazilian a vindecat trei oameni atinşi de turbare, ceea ce a produs emoţii în lumea medicală occidentală, întrucât medicina alopată actuală consideră că rabia odată declaşată are deznodământ letal, ireversibil.

         Triumful minţii asupra trupului îşi dovedeşte eficienţa şi prin terapia placebo.