Extratereștrii antici au influențat dezvoltarea omului?

Potrivit descoperirilor paleontologice și arheologice din ultima vreme, teoria evoluției speciilor care ne-a condus timp de un secol pe un drum eronat, a fost depășită. În prezent, teoria formulată de Charles Darwin a rămas doar cu statut de ipoteză, nemaifiind predată obligatoriu în școli. Descoperirile paleontologice și arhelogice din ultimii ani, atestă faptul indubitabil că omul a fost contemporan cu dinozarurii, care au dispărut de pe Terra de mai bine de 50 de milioane de ani.

În prezent, se găsesc cu duiumul “fosile” vii care au rămas de zeci și sute de miloane de ani “nedarwinizate”. Crocodilii sunt neschimbați de sute de miloane de ani, varanii din insulele Galapagos așiderea, rechinii supraviețuiesc nemodificați de 400 milioane de ani, ornitorincii deasemenea, crabii-potcoavă au rămas neschimbați de 500 miloane de ani (sunt dinaintea dinozaurilor), peștii cicari trăiesc nemodificați de 350 milioane de ani (din carbonifer), sturionii au rămas neschimați și ei de pe vremea dinozaurilor, echindele, țestoasele, libelulele, albinele, au supraviețuit milioane de ani fără a da curs procesului de evoluție a speciilor preconizat de Darwin, etc. Iar recent a fost descoperită în Africa de Sud, o fosilă de scorpion în “vârstă” de 350 milioane de ani, aidoma cu scorpionii actuali.

Spre consternarea savanților, au fost descoperiți pești pe care îi credeau dispăruți de sute de miloane de ani, la vânzare pe tarabele pescarilor din Madagascar și din alte locații exotice. Prin urmare, autorul teroriei evoluționiste a greșit profund, când s-a apucat să-și fundamenteze studiul. Care greșeală a făcut ca omenirea să piardă un secol de cercetare științifică, mergând pe un drum ce nu duce nicăieri.

Dată fiind situația creată, nu ne rămâne decât să dăm crezare (deocamdată) teoriei creaționiste, cu rezervele de rigoare. Ceea ce ne interesează în primul rând este creierul omului, cu labirintul său de conexiuni neuronale. Tot mai mulți cercetători ai trecutului omenirii înclină către ipoteza potrivit cărea am fi hibrizi rezultați dintre ființele terestre și extratereștri. O interesantă mențiune în acest sens găsim și în Biblie, la capitolul Geneza. Cităm din textul bilblic: “Când oamenii au început să se înmulțeascță pe fața pământului și li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase; și din toate și-au luat de soții pe acelea pe care și le-au ales. Deut.7.3,4.[…] Uriașii erau pe pământ în zilele acelea, și chiar și după ce fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor și ele le-au născut copii: aceaștia erau eroii care au fost în vechime, oameni cu renume.” (N.a. În Biblie se vorbește de “fiii lui Dumnezeu”, la plural, nu la singular…)

Dacă punem la îndoială textul biblic, deschidem cutia Pandorei asupra întregii Biblii. Dar încă nu a sosit timpul (pentru o parte însemnată a omenirii) să punem în cumpănă conținutul Bibliei. Prin urmare, potrivit textului citat, și Biblia atestă faptul că suntem hibrizi rezultați din încrucișarea oamenilor pământeni, cu ființe extraterestre. Așa s-ar explica o parte din genele noastre, în special în ce privește alcătuirea creierlui uman. Reamintim un fragment din articolul intitulat Să exersăm creierul nostru, apărut în Jurnal Paranornal.

 „Calea de acces către palierul paranormal al existenţei noastre, se află la îndemâna fiecăruia dintre noi, indiferent de vârstă, rasă sau convingeri religioase. Este creierul omului. Această fantastică îmbinare a materiei cu spiritul, poartă omenirea spre culmile progresului. Ascunde, totodată, energii latente nebănuite capabile să deschidă frontiere de nepătruns, să ne propulseze către depărtările infinite ale Universului.

Cu cele peste o sută de miliarde componente active ale sale (neuroni), cu o infinitate de legături interneuronale (sinapse) prin care circulă neurotransmiţători electrochimici şi de altă natură, cu formidabila sa capacitate de stocare şi procesare a informaţiilor, cu funcţiile sale cunoscute şi cu uimitoarele însuşiri ce se întrezăresc în mod accidental sau în urma unor investigaţii ştiinţifice, creierul uman va rămâne pentru omenire cea mai îndepărtată frontieră a cunoaşterii – o frontieră practic de neatins.

Pentru a ne face o idee despre fenomenala complexitate a acestei enigmatice structuri vii, ar fi suficient să amintim că, potrivit unor estimări făcute de oameni de ştiinţă, numărul posibil de variante conexionale între cele peste o sută miliarde de neuroni ar putea egala numărul atomilor existenţi în Univers. Comparativ cu funcţiile rămase necunoscute ale acestui miracol al viului, ceea ce s-a reuşit a se descifra până la ora actuală nu depăşeşte, metaforic vorbind, un fragment din partea vizibilă a unui aisberg. […]

Savanţii încă nu pot explica rostul evidentei supradimensionări a capacităţii cerebrale a omului, în comparaţie cu cerinţele sale existenţiale cunoscute. Să fie vorba despre un accident genetic, intervenit cândva pe parcursul evoluţiei speciei? Pentru că, dacă funcţia crează şi perfecţionează organul, nu era firesc ca în etapa evolutivă actuală, homo sapiens să dispună de un creier ale cărui funcţii să fie corelate cu imperativele fiziologice şi psihice necesare vieţii de zi cu zi?

Dacă creierul este un rezultat al evoluţiei speciei, supradimensionarea capacităţilor mintale ale omului nu ar constitui dovada că apogeul evoluţiei sale a fost atins cu mii de ani în urmă, iar în prezent cea mai „evoluată” specie din regnul animal se află în proces involutiv? Pentru că, forţează nota alţi cercetători, nimeni nu îşi cumpără cel mai sofisticat computer existent pe plan mondial, numai pentru a calcula ingredientele ce intră în compoziţia preparatelor culinare pe care le consumă zilnic.

Sau, pentru a păstra aparenţele, să înţelegem că omul e un hibrid rezultat în urma procesului evoluţiei speciilor, căruia i-au fost implantate câteva organe sofisticate, pe care va învăţa să le folosească la întreaga lor capacitate într-un viitor îndepărtat? Dar într-un asemenea caz ipotetic, cine a creat acele organe şi cine a făcut implantul, se întreabă, nu fără o anumită doză de sarcasm, adversarii teoriei evoluţioniste. E drept că în pomicultură se practică un procedeu întrucâtva asemănător, ce conduce la îmbunătăţirea parametrilor calitativi ai unor pomi fructiferi. Totuşi, altoiul de calitate superioară trebuie luat de undeva, iar altoirea trebuie făcută de cineva cunoscător în materie.

Alţi gânditori se întreabă dacă omul înţelege cu adevărat menirea sa pe Pământ. Covârşitoarea majoritate a omenirii se lasă în continuare mânată de insticte primitive, ce nu necesită efortul folosirii integrale a funcţiilor cerebrale şi a abilităţilor extrasenzoriale, ce se transmit genetic de la o generaţie la alta. Pentru a încurca şi mai mult lucrurile, părintele teoriei evoluţiei speciilor dă şi el cu parul în carul cu oale. În lucrarea sa de căpătâi, The Origin of Species – ediţia din anul 1902, Charles Darwin scria negru pe alb: „A presupune că ochiul s-ar fi putut forma prin evoluţie, pare cât se poate de absurd.” În acest context, ce ar fi putut adăuga celebrul naturalist despre creierul uman?” 

Putem conchide că, omul deține și gene extraterestre. Care gene și-au pus amprenta asupra volumului și alcătuirea creierului său. În privința conexiunilor  neuronale, creierul uman poate fi asemănat cu un computer sofisticat, căruia i s-a pierdut de-a lungul timpului programul inițial, prin nefolosirea întregii capacități cerebrale. Programul riminișcent se află în subconștietul nostru și se trasmite pe cale genetică de la o generație la alta. Este vorba de funcții miraculoase, aflate în stare latentă (în “adormire”) în subconștient. Vestea bună este că o parte din aceste funcții extrasenzoriale pot fi activate și utilizate în folosul nostru și al semenilor noștri. Comunicația telepatică, premoniția, detecția și teledecția extrasenzorială sunt doar câteva din abilitățile ascunse ale omului, care pot fi readuse la nivel conștient și să fie folosite de omul actual.