Geniu la orizontul așteptării

Alexis Martin, o fetită în vârstă de trei ani din orașul Queen Creek, statul american Arizona, are un coeficient de inteligență peste 160 IQ. Ea a fost primită în organizația MENSA, la care au acces cei mai inteligenți oameni de pe planeta noastră.

Alexiz citește de la vârsta de 1 an, a învățat limba spaniolă de pe i-Pad-ul părinților săi și se remarcă printr-o inteligență ieșită din comun. La vârsta de trei ani, are o inteligență comparabilă cu cea pe care a avut-o Albert Einstein la maturitate.

Este considerată ca fiind un geniu uman. Asta până când va “beneficia” de educație școlară. Când va încăpea pe mâinile unor educatori este de așteptat ca praful să se aleagă din inteligența sa genială. Ce este de făcut ca viitoarele genii ale omenirii, să nu se mai piardă în hățișurile educației școlare, care macină inteligența copiilor noștri? Adică, cum spunea deunăzi mai pe șleau un jurnalist român, educația școlară așa cum este concepută, raportată la calitatea generală a dascălilor care predau în școli, are rolul să-i îndobitocească pe copii. Și câți alți copii, aidoma fetiței Alexis, se nasc pe Terra dar sunt anihilați la capitolul inteligenței de părinți, mătuși, unchi și educatori!           

Este știut că la vârsta copilăriei, omul dispune de milioane de neuroni în plus, care pot să dezvolte miliarde de conexiuni inter neuronale, astfel încât să îmbogățească substanțial “hard diskul” său cerebral. Neuroni care nefiind folosiți, se pierd de-a surda în labirintul educației școlare.

Îi invit pe cititori să urmărească cazul Alexis Martin din SUA, ca să vadă ce se întâmplă cu inteligența sa pe parcursul procesului de educație școlară.