Martor: Nicolae Ceaușescu intenționa să renunțe la ideologia comunistă

Obișnuiți cu jaful și cu distrugerile economiei țării de către guvernații postdecembriști, uităm adesea să ne amintim de lucrurile bune făcute pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. Am avut fabrici și uzine în care se produceau mărfuri pentru export, pentru piețe de pe cinci continente. Au fost construite baraje și hidrocentrale electrice, prevăzute cu lacuri de acumulare a apelor. A fost construit Canalul Dunăre – Marea Neagră; a fost construită Centrala nucleară de la Cernavodă. Am avut rețele de irigații de care s-a ales praful. A fost furată până și suprastructura și vândută la fier vechi. Flota comercială a României, care dispunea de nave noi, a fost vândută străinilor pe un preț derizoriu, pentru comisioane ilicite. Combinate metalurgice au fost făcute cadou” unor întreprinzători pe peste hotare, în schimbul unor spăgi substanțiale; restul construcțiilor industriale au fost lăsate în paragină.

În cele ce urmează, depun mărturie asupra unor întâmplări mai puțin cunoscute de români, lăsând cititorilor posibilitatea să analizeze fiecare caz în parte. Am fost angajat la AGENȚIA DE PRESĂ ”AGERPRES” în perioada menționată, care aparținea de CONSILIUL DE MINIȘTRI și am avut acces la toate obiectivele industriale din România.

Reacția lui Nicolae Ceaușescu atunci când era informat corect asupra unor probleme economice

Șeful Securității portului Constanța m-a informat, aducându-mi și dovezi în acest sens - discuția a avut loc în prezența comandatului cargoului Galați, la bordul navei -, că directorul general al NAVROM este corupt și sabotează încărcarea mărfurilor românești pe nave și descărcarea navelor străine, ce se aflau la anoncoră în larg. România pierdea în acel fel milioane de dolari prin deprecierea mărfurilor românești depozitate pe cheiuri luni de zile și prin plata locațiilor pentru nave străine, care așteptau săptămâni în șir să fie descărcate. Și mi-a atras atenția asupra macaralelor Hercules de pe chei, care stăteau nefolosite, în timp ce cargoul Galați incărca laminate pentru Anglia, folosid macaraua mică de la bordul navei. Ofițerul de informații din portul Constanța a spus, nu putea trece peste prim-secretarul PCR județean, ce îi era șef și mi-a cerut sprijinul pentru informarea lui Nicolae Ceaușescu.

Despre aceste deficiențe l-am informat pe Nicolae Ceaușescu. Căteva zile mai târziu, Nicolae Ceaușescu a mers personal în Portul Constanța, l-a demis pe prim-secretarul PCR local, a înscăunat un alt prim-secretar pe care l-a adus din București, l-a demis pe directorul general al NAVROM-lui și în locul acestuia a pus un alt director geneneral.

Majoritatea prim-secretarilor județeni, precum și structurile de informații pe care le coordonau (un prim-sectretar al PCR era în acelați timp și șeful Securității județene) nu îl informau pe Nicolae Ceauseșcu asupra situației economice reale din județele pe care le păstoreau. De pildă, un prim-secretar PCR din județul Băzău a raportat lui Nicolae Ceaușescu, că silozurile fabricii de zahăr din județ erau pline-ochi cu zahăr, când în fapt nu conțineau nici un strop de zahăr. Prim-secretarii județeni mergeau adesea la cacealmale, când era vorba de raportat rezultate economice.

Rolul distructiv al Elenei Ceaușescu, în viața lui Nicolae Ceaușecu

Elena Ceaușescu a exercitat o acțiune malefică asupra soțului său. O descrie corect colonelul de informații Ion Pavel, care s-a aflat în preajma ei, în excelenta sa carte de memorii, intitulată Dincolo de aparențe. O viață pe malul celălalt. Despre cuplul Nicolae şi Elena Ceauşescu, autorul spune fără tăgadă: „Ea, ciuperca otrăvită, saprofită, el, planta devorată de acţiunea ei saprogenă. În simbioză trăind, i-a găsit şi noaptea de Crăciun a anului 1989, când gloanţele trase la comanda unor minţi tulburate de graba legitimării lor ca urmaşi de drept ai puterii deja picate, i-au trimis în veşnicia istoriei.”

Am fost de față la preludiul mazilirii lui Ion Gheorghe Maurer. Cuplul prezindențial tocmai se întorse cu avionul dintr-o vizită de lucru la Iași. Pe peronul Salonului oficial de la Aeroportul Băneasa, Nicolae Ceaușescu a hotârăt să își continue vizita de lucru în județul Constanța. Maurer, care era singurul demnitar comunist care îl tutuia, i-a spus: Nicule, du-te mai bine acasă, fă un duș, odinește-te, nu vezi ce prăpădit arăți?” Am auzit aceste cuvinte cu urechile mele.

În momentul acela, Elena Ceaușescu i-a aruncat lui Murer o privire de viperă călcată pe coadă. Nu mai văzusem asemenea privire încărcată de ură la o femeie. Știam că din acea clipă Maurer și-a semnat sentința. A urmat accidentul lui Ion Gherghe Maurer și plasarea lui pe linie moartă. Se vorbea pe unele canale de informații, că Elena ar fi năzuit să-l anihileze și pe Nicolae Ceaușecu, pentru a-i lua locul în mod oficial la conducerea României. Nicolae Ceaușecu a trăit sub umbra și teroarea Elenei. Când vorbea liber la congresele partidului, întorcea de fiecare dată capul spre ea, pentru a primi încuviințarea celor spuse de el.

Pe de altă parte, ofițeri din Serviciile de informații au intenționat să o elimine pe Elena Ceaușescu. Un colonel din Securitate mi-a spus la vremea respectivă, că au existat tentative de eliminare a Elenei Ceaușescu. Potrivit spuselor sale, în urma unui accident” aranjat cu o mașină, Elena Ceaușescu a fugit bezmetică pe câmp și s-a ascuns sub niște boscheți, dând de furcă Serviciului de pază până a găsit-o.

La începutul lunii septembrie 1988, după o întâlnire avută cu generalul Ilie Ceaușescu, acesta mi-a propus să fiu instructor la o unitate militară specializată în metode psihotronice de luptă, pe care intenționa să o înființeze în cadrul M.Ap.N. România ar fi devenit prima țară, care ar fi folosit interacțiunile psihice la distanță în domeniul militar. Drept urmare, a dat dispoziție să primesc un apartament cu 4 camere în unul din palatele construite pe Victoria Socialismului, pentru mine și familia mea și să am acces la magazinele cu circuit închis de la care se aproviziona protipendada comunistă.

La începutul lunii ianuarie 1990, apartamentul ce mi-a fost repartizat în blocul A2 a fost luat de o gașcă de revoluționari”, pe motiv că am colaborat cu generalul Ilie Ceaușescu.

Consilierul generalului Ilie Ceaușescu, care m-a condus cu mașina până acasă, a spus, că generalul i-a dat ordin să-mi arate ceva important. Drept care, a cârmit-o pe cheiul Dâmboviței și mi-a arătat, că pe grilajul ce mărginea râul regularizat Dâmbovița și pe stâlpii de fontă care au fost plantați pe marginea râului, până la barajul lacului Morii (regularizat și acesta), nu mai existau însemnele comuniste, steaua în cinci colțuri și secera și ciocanul. Ofițerul a spus cu acest prilej, că România a achitat până la ultimul leu datoria externă și de acum urmează un trai îmbelșugat pentru poporul român. România urma să încaseze zeci de miliarde de dolari, pe care le-a împrumutat țărilor în curs de dezvoltare.

Grilajul din fier forjat și stâlpii din fontă realizați pentru splaiul râului Dâmbovița, regularizat pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, nu mai erau prevăzuți cu însemnele comuniste, steaua în cinci colțuri și secera și ciocanul. Râul Dâmbovița înainte de regularizare colcăia de șobolani și a fost un focar de infecție pentru bucureșteni.

Problema succesiunii la Președinția României și soarta poporului român au fost tranșate la ruleta rusească în decembrie 89, când a fost semnată sentința de condamnare a cuplului Ceaușescu la pedeaspa capitală. Pedeapsă disproporționată în ce-l privește pe Nicolae Ceaușescu. Nicolae Ceaușescu a fost un sincer patriot român dar a trăit sub teroarea exercitată de acea ciupercă otrăvită”, care a fost Elena Ceaușescu. Blestemățiile pe care aceasta le făcea poporului român (Cabinetul 2, condus de Elena Ceaușescu a fost responsabil cu situația internă a României), se reverberau asupra lui Nicolae Ceaușescu, în calitate de conducător oficial al țării. Din acest motiv, românii când vorbesc de traiul greu pe care l-au dus pe vremea lui Ceaușescu (și încă îl mai duc!), aruncă vina în spinarea lui Nicolae Ceaușescu omițând faptul, că Elena Ceaușescu și al ei Cabinet 2 erau vinovați de tot ce se întâmpla pe plan intern în România.

Guvernanții postdecembriști omit faptul, că noi am depus lunar bani în contul pensiei noastre viitoare, banii care au fost furați în timpul ”revoluției” din decembrie 1989

Când se apucă guvernații postdecembriști să vorbească de pensiile noastre mizere, să țină minte, că din munca noastră au fost construite toate câte le-au înstrăinat dânșii, în schimbul unor comisioane oneroase. Noi am depus lunar bani în contul pensiei noastre viitoare, banii ce au fost furați în timpul revoluției” din decembrie 89. Banii noștri, munciți din greu, s-au transformat în vile și palate pe care le stăpânesc în prezent urmașii comuniștilor. Chiar nu au nici un pic de jenă guvernanții noștri actuali, când folosesc formula răsuflată riscăm să nu avem de unde plăti pensiile”? Pensiile speciale ale politicienilor postdecembriști, ce depășesc de zeci de ori pensia sărăcăcioasă pe care o încasează un pensionar obișnuit, nu se află sub incidența unor plăți restante. Numai pensionarii cu pensii deplorabile sunt terorizați zilnic, că ”statul nu mai are bani pentru plata pensiilor”. Să fie trași la răspundere hoții, care au furat din banii pensiilor noastre.

Vasile Rudan