Menționez că din frageda pruncie am fost cu credință în Dumnezeu și în patria mea, România. Altfel nu puteam accede la rangul de principe al secretului regal, ce îl dețin într-o organizație inițiatică mondială. Păstrez și acum, cu sfințenie, tricolorul cu care m-a încins mama mea la împlinirea vârstei de șapte ani, ca să mă închine la biserica din satul în care m-am născut, potrivit obiceiului din Bucovina de Nord. Așa încât nu pot fi bănuit de fățărnicie față de cele sfinte.

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, sfânt este epitetul dat divinității, considerată ca întruchipând suprema perfecțiune și puritate. Ca sinonime, același dicționar reține că sfânt înseamnă ceresc, divin, dumnezeiesc. De când semenii noștri au luat obiceiul să se autonumească sfinți, a început epoca ruperii omului de Dumnezeu. Popii speculează orice prilej pentru a-i ține pe români în negura Evului Mediu, epocă în care cel ce nu se conforma dogmelor religioase era declarat drept  eretic și ca atare era ars pe rug.

Moda sfinților făcuți la grămadă și a pupării moaștelor îi îndobitocește pe enoriași, făcându-i să se închine și să sărute te miri ce, chiar microfoane,  după cum se vedere în imaginile de mai jos. Biserica nu face nimic pentru trezirea din letargie habotnică a enoriașilor săi. Dimpotrivă, profită de  orice semn fizic ca să-i păcălească pe români. De pildă, icoane “făcătoare  de minuni”, “sfinți” care lăcrimează, noduri din butuci ce închipuie  portretul lui Iisus, etc.

Sfinți făcuți la grămadă

Biserica a prins obiceiul să canonizeze diverse personalități contemporane sau istorice pentru a le trece în rândul sfinților, chiar dacă aceștia au vădit cruzime față ce ceilalți semeni. Așa au fost sanctificați Ștefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu și alții muritori, care nu se remarcau prin supremă perfecțiune și puritate, potrivit definiției dată în DEX; și nici nu aveau proveniență cerească, divină sau dumnezeiască. Clerul îi pune pe credincioși să se închine la acești “sfinți” făcuți la grămadă, să bată mătănii și să aprindă lumânări, cumpărate tot din biserică. Am avut curiozitatea să urmăresc ce se întâmplă cu lumânările aprinse de credincioși, puse în nisipul și apa din recipientele destinate pomenirii viilor și a morților, după plecarea enoriașilor din biserică. Pe dată apar oamenii de serviciu care sting lumânările, le îndeasă cu talpa piciorului (!) în găleți, pentru ca ceara să fie din nou comercializată.

Botezul

La botezul copiilor, apa din cristelniță nu este schimbată de dejecțiile pruncilor, potrivit credinței că este apă sfințită și nu se transmit germenii maladiilor. Conform obiceiului existent la biserica ortodoxă, întâi sunt botezați băieții și pe urmă fetele. Dat fiind faptul că am fost în situația să duc trei copii la botez în perioade diferite, am urmărit apa în care au fost „creștinați” ceilalți prunci, când este vărsată din cristelniță de personalul de serviciu. Era plină de fecale. Când i-am atras atenția preotului asupra acestui lucru, a răspuns că de două mii de ani se procedează astfel și nu s-a îmbolnăvit nimeni. De unde “știa” preotul că nu s-a îmbolnăvit nici un copil de două mii de ani? Oare nu s-ar putea renunța la datina scufundării pruncului în apa din cristelniță, stabilită înainte de a se inventa microscopul și a se vedea ce microbi mișună în cristelniță?

Apa “sfințită”

De bobotează se înghesuie mii de credincioși să ia apă “sfințită”. Se îmbrâncesc, de spurcă între ei, care mai de care mai furios pe semenul său care i-a lut-o înainte. Să vedem cât este de “sfințită” apa din hârdaiele rânduite pentru actul religios. Am văzut în detaliu, la televizor, că preotul trece pe la fiecare hârdău cu apă și își înmoaie mâna, cu degetele făcând semnul crucii. (Alți preoți folosesc o legătură de busuioc sau o cruce din lemn.) Creștinii nu își pun întrebarea dacă prin acest gest, făcut de un popă plin de păcate omenești, apa este sfințită cu adevărat și capătă virtuți tămăduitoare; sau dacă este infectată cu microbi existenți pe mâna preotului, la care se adaugă microbii ce se dezvoltă pe doagele hârdaielor  insalubre în care se “sfințește” apa.

Patriarhul Daniel, om de afaceri recunoscut, supraveghează atent turma pe care o păstorește.

 

Preot, făcând gesturi „paranormale ”cu mâna în apa din hârdău.

Apă “sfințită” de preoți în hârdaie insalubre; care apoi este băută de către enoriași, pentru a se “vindeca” de diverse boli.

Enoriași se îmbulzesc să ia apă “sfințită”.

Îmbulzeală la apa “sfințită” (Detaliu).

Pupatul moaștelor

Moaștele sunt în fapt resturi biologice din cadavrele unor personaje,  având pe ele o diversitate de microorganisme patogene, personaje pe care biserica le-a sanctificat. 

Popii plimbă moaște, în loc să presteze activități utile neamului românesc.

Cultul moaștelor este întreținut stăruitor de biserica ortodoxă, deși mă îndoiesc că există măcar un singur cleric care să creadă în așa ceva. Dar este aducător de foloase preoților. Bisericii nu îi pasă că menține populația la un nivel de cultură specific Evului Mediu. De 2000 de ani biserica menține această situație, spunând credincioșilor că sfinții există în cer, să creadă și să nu cerceteze. Dar omit să spună că “cerul” nu există; există doar nemărginirea spațiului cosmic.

Ieșind de la pupat “sfintele” moaște, această enoriașă îndobitocită își face semnul crucii și pupă microfonul din mâna reporterului.
O altă enoriașă face același gest, pupând microfonul din mâna reporterului. Sursă: Jurnalul.ro.

Pupatul icoanelor

Existența icoanelor în biserici contravine celei a patra și celei de cincea porunci din Biblia ortodoxă. Trecând peste această interdicție, Biserica “sfințește” icoane făcute de zugravi și pictori, cu chipuri de “sfinți” făcuți după fantezia lor creatoare. Iar la îndemnul preoților, credincioșii se închină și pupă cu evlavie aceste icoane.

Credincioși pupând icoane, cu chipuri de “sfinți” făcuți după fantezia creatoare a zugravilor și a pictorilor.

Pupatul icoanelor este un obicei statornicit de Biserică pentru toți creștinii ortodocși. Medicii atrag însă atenția că această rânduială provoacă boli de care enoriașii scapă greu, adesea trebuind să se trateze prin spitale. Pupând icoane, ne căptușim cu stafilococi, streptococi, candidoze, etc., transmisibile prin salivă. Pe când autoritățile medicale din România se vor implica în controale și în biserici, aidoma instituțiilor civile și vor aplica amenzile de rigoare sau vor închide bisericile care nu respectă normele sanitare?
 

Papa Leon al X-lea, despre care contemporanii săi spuneau că era necredincios, desfrânat, corupt și avid de îmbogățire.

Iertarea păcatelor

În fapt, prin iertarea păcatelor Biserica încurajează comiterea lor în continuare. Potrivit acestei tradiții, printr-o simplă spovedanie, evident contracost, oricare credincios care a comis păcate împotriva semenului său este iertat de popi. Prin urmare este liber să comită și alte păcate, care îi vor fi iertate în aceeași măsură. Găselnița a fost aplicată prima dată de papa Iulius al II-lea și a fost dusă pe culmi nebănuite de către papa  Leon al X-lea, care oferea iertare pe loc – contra unei sume consistente de bani sau donații imobiliare - pentru crime, poligamie, sacrilegiu, sperjur și vrăjitorie. (A se vedea în acest sens și articolul din Jurnal Paranormal, intitulat Istoria crimelor papalității.)

Obiceiul lansat de papa Leon al X-lea s-a răspândit cu repeziciune și în alte zone geografice, inclusiv în cele în care religia ortodoxă este predominantă, culminând cu așa zisă Catedrală a mântuirii neamului, de la București. Potrivit numelui și destinației ce i-a fost dată, cine contribuie cu bani la ridicarea catedralei mântuirii neamului, inclusiv va cotiza în continuare la întreținea acestei construcții faraonice și la ridicarea nivelului de trai al clerului care va sluji în acest lăcaș, va fi “mântuit”, adică absolvit de păcatele  sale cele multe și grele. Ceea ce este o enormă păcăleală.

Românul de rând ar trebui să se întrebe cine le-a dat dreptul popilor să absolve de păcate pe cei care au comis blestemății la adresa semenilor. Dumnezeu în nici un caz. Pentru că unii preoți sunt mai păcătoși decât cei veniți să ceară iertarea păcatelor. De pildă, printr-un comunicat recent al Vaticanului, papa Francisc a cerut iertare în numele Bisericii Catolice, pentru traumele provocate de preoții pedofili. Nici clerul ortodox nu este mai breaz în privința păcatelor săvârșite asupra semenilor. Dar atunci cine a dat clerului dreptul să ierte păcatele comise de enoriași? Nimeni! Ei, cu de la sine putere, au perpetuat șmecheria cu “iertarea” păcatelor -  bănoasă de altfel -, scornită de papa Iulius al II-lea și dusă de papa Leon al X-lea pe culmi nemaivăzute.    
 

Insistențele Bisericii de a se preda religia în școli, ca obiect de studiu  obligatoriu

Frapează insistențele Bisericii de a se preda în școli religia ortodoxă, ca materie obligatorie. Adică copii să fie dopați de mici cu doctrine religioase deșarte, fără nicio acoperire științifică. Și suntem surprinși că nu suntem contactați de ființe extraterestre. Cu cine să ia contact extratereștri, atâta timp cât suntem ținuți într-un obscurantism cras, specific Evului Mediu? Rolul bisericii a fost și a rămas din toate timpurile să țină mulțimile în frâu, să fie menținute înapoiate în gândire și în fapte. Și în loc să indemne credincioșii să muncească, pentru a avea un trai mai decent, Biserica îi  sfătuiește – potrivit dogmelor religioase – să se roage ca pronia cerească să-i ajute să supraviețuiască; și să-i mântuie de cele rele.
 

“Preasfințitul” Ioachim Băcăuanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, a fost alungat de localnicii din satul Cernu, după ce a venit la o înmormântare cu o limuzină de lux Audi A8. Sătenii l-au acuzat pe Ioachim  Băcăuanul că ia șpăgi şi îi sfidează cu luxul pe care îl afișează. (Sursa: Gândul.info)

Sute de milioane de euro risipiți pe construcția unor noi biserici și catedrale

La români fenomenul a ajuns la cote îngrijorătoare. Sute de milioane de euro sunt dați pentru ridicarea unor noi biserici și a unei construcții faraonice, intitulată Catedrala mântuirii neamului, în loc ca acești bani  să fie alocați pentru bunăstarea românilor prin construirea de spitale, școli și alte așezăminte necesare protecției și perpetuării neamului în limite rezonabile. După evenimentele din decembrie ’89, politicienii   postdecembriști au înapoiat Bisericii averile mănăstirești, pe care le-a confiscat prin secularizare în anul 1863, domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

De ce politicienii au făcut pactul acesta cu Biserica, se vede după nivelul scăzut de trai al românului de rând. Biserica are rolul de a păcăli pe enoriași că vor avea parte de bogății în viața viitoare.

În loc să cheltuiască sute de milioane de euro pentru ridicarea unor noi biserici, catedrale, pentru mașini luxoase în care să se plimbe slujbașii săi, BOR ar face mai bine să îndrepte aceste sume fabuloase pentru construcția unor clinici și spitale pentru terapii complementare și alternative, întru vindecarea gratuită a turmelor pe care le păstorește. Nu prin păcăleli de genul  “apei  sfințite”, moaștelor și „icoanelor făcătoare de minuni”; ci sub control medical, prin plante medicinale pe care să le adune călugării și preoții în campanii destinate cu adevărat mântuirii neamului românesc. BOR să se implice direct în această inițiativă, nu să lase clerul să huzurească pe seama poporului, să facă burți până nu mai reușește să-și încheie încălțările și să-și dea ifose plimbându-și osânzele în limuzine luxoase, luate pe banii credincioșilor.
 

Sătenii de la Cernu, furioși pe luxul pe care îl afișează “fața bisericească”.

Clerul ortodox face paradă de limuzine luxoase și de trai îmbelșugat.

Goana clerului după îmbogățire a căpătat aspecte grotești. Nu trebuie să fii psiholog versat ca să observi privirile rele și fizionomiile descompuse de ură (ură față de credincioși?!) ale clerului, ca să îți dai seama de acest lucru. Iertarea păcatelor – contra unei sume de bani – pe care o practică aceștia, rămâne fără sens. Biserica nu poate ierta păcatele comise de către omenire. Între Dumnezeu și oameni s-a interpus cu brutalitate această șleahtă de muritori, plini la rândul lor de păcate omenești.

Pornim în călătorie spre eternitate cu păcatele noastre comise zi de zi pe Pământ. Subconștientul nostru înregistrează orice gând, orice faptă de care ne facem responsabili. Fiecare va fi judecat potrivit faptelor bune și faptelor rele comise în această viață față de semenii noștri, față de regnul animal și vegetal de pe planeta noastră, față de mediul ambiant. Animale și plante au și ele suflet, suferă la fel ca noi, oamenii; iar materia “inertă” nu este lipsită de viață cum se crede.

În viața viitoare, fiecare dintre noi vom accede potrivit faptelor noastre săvârșite pe Pământ. Unii dintre noi vor urca scara evoluției umane; iar alții vor urma calea involuției, cu toate neajunsurile pe care le implică un atare proces. Iisus a spus că raiul și iadul există în noi. Alegem raiul, vom avea parte de rai. Alegem iadul, vom avea parte de iad. Fiecare om este liber să aleagă calea pe care dorește să o urmeze în viață.

Jurnal Paranormal recunoaște totodată, dreptul fiecărui individ de a crede în ce consideră de cuviință. 

 

P.S. Iată că la numai o zi distanță de la publicarea articolului de mai sus, Adevărul.ro semnalează o nouă implicare profană a “Preasfințitului” Ioachim Băcăuanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. “Preasfinția” sa şi-a înființat o stână pe un teren donat de stat, ce trebuia să fie amenajat în adăpost pentru copii orfani. A deraiat serios Biserica ortodoxă de la menirea sa primordială! 

Călugărul Nicodim, administratorul stânei “Preasfinţitului” Ioachim Băcăuanul.

Oile şi caprele arhiepiscopiei. Foto: Adevărul.