Performanțele sportive, influențate de radiații telurice

    În urma unor dezbateri televizate pe tema influenţei radiaţiilor telurice asupra funcţiilor psihofiziologice ale omului, la care am participat ca invitat, mai mulţi împătimiţi ai fotbalului şi-au manifestat îngrijorarea că focarele geopatogene ar putea compromite performanţele echipelor favorite. Bineînţeles, în situaţii în care nu se pune problema unor înţelegeri necurate între cluburi, sau sleirii potenţialului fizic şi psihic al  fotbaliştilor prin cârciumi sau prin alte stabilimente croite după acelaşi calapod.

    Industria sportului de performanţă continuă să fie dominată de paradoxurile epocii actuale. Pe de o parte, se fac masive investiţii băneşti - de ordinul miliardelor de dolari - în baze sportive ultramoderne şi echipamente tehnice de ultimă oră, în personal uman specializat şi în sportivi de înaltă clasă, cumpăraţi cu milioane de dolari bucata în târgurile de resort. Iar pe de altă parte, importante sume de bani se duc pe apa sâmbetei, pentru că se neglijează întreţinerea la parametri psihofiziologici optimi  a „mărfii” umane achiziţionate. Şi aici mă refer la alte măsuri de prevedere, decât cele reprezentate de investigaţii clinice uzuale.

    În loc să fie interesaţi de protejarea potenţialului fizic şi psihic al sportivilor de performanţă pe care îi păstoresc, nu rareori pot fi văzuţi antrenori şi patroni de cluburi înghesuindu-se la făcut cruci şi mătănii, pupând cu disperare patrafire şi iconiţe sfinţite, cerând sprijin divin întru  bumbăcirea echipei adverse. Alţi patroni, cu dare de mână ceva mai consistentă, îşi umplu desaga cu „talanţi” verzi şi pornesc smeriţi în pelerinaj la Muntele Athos – nici acolo mila Domnului nu se dă pe gratis! – având convingerea deşartă că Cel de Sus nu are altă treabă, decât să pună în mişcare picioarele de lut şi mintea înceţoşată a unor fotbalişti vlăguiţi după nopţi de somn pe sponci, în camere de hotel aflate întâmplător sau nu pe focare geopatogene.

    După care, văzând că o iau iarăşi pe coajă, unor boşi ai fotbalului autohton le sare pârţagul şi ameninţă în faţa camerelor de luat vederi că vor da afară loazele cumpărate pe bani grei - „loaze” pe care tot dânşii le lăudau cu gura până la urechi, înainte să desfacă băierile pungii. Iar dacă vreun jurnalist în pană de inspiraţie pune întrebarea „cum se face că jucătorul Cutare fusese luat de bun, ţinându-se cont de raportul dintre preţ şi calitate, iar la ora actuală se mişcă în teren ca un cangur cu picioarele dindărăt innodate?”, răspunsul vine sec, lămuritor şi fără drept de replică: „Pentru că e muhaia! Prinde două-trei zile bune şi paişpe proaste”.

    Dar mă întorc şi zic: a verificat careva, cunoscător în materie, camerele de hotel ce fuseseră repartizate sportivului respectiv în nopţile premergătoare celor „paişpe zile proaste”? L-a atenţionat vreun specialist în efecte biologice ale radiaţiilor telurice că, după o noapte de somn chinuit pe un focar geopatogen, raţionamentul omului devine confuz, iar reflexele sale o iau razna? Bineînţeles că nu.

    Şi iată că din aproape în aproape, am atins miezul subiectului ce ne preocupă. Să nu ne facem însă iluzii că va fi uşor să desluşim prea curând modalităţile folosirii focarelor geopatogene, în scopul scoaterii din circulaţie a unor sportivi de performanţă sau a unor echipe pe ansamblul lor. Pentru că e mai lesne să cazezi portarul echipei adverse  într-o cameră de hotel situată pe un focar teluric, decât să încerci să-i dai şpagă pentru a face scăpată o minge în poartă, sau să tocmeşti haidamaci să-l ciomăgească înainte de meci, de pildă. Apelând la sprijinul gratuit al rediaţiilor geopatogene, rămâi şi cu banii în buzunar şi zice-se cu obrazul  curat.

    Ce sunt focarele geopatogene, cum acţionează asupra celulei vii şi care sunt consecinţele expunerii organismului uman la atari radiaţii telurice, s-a vorbit nu rareori în mass-media internaţională, cât şi în cadrul unor sesiuni de comunicări ştiinţifice girate de instituţii prestigioase de pe mapamond. În cele ce urmează, mă voi rezuma să indic câteva dintre simptomele specifice iradierii telurice, resimţite de sportivi: oboseală fizică şi psihică inexplicabilă, seara şi dimineaţa la trezire. Insomnii chinuitoare. Creşterea tensiunii arteriale. Aritmii. Greaţă. Cefalee. După mai multe luni de zile de dormit sub incidenţa unui focar geopatogen, apar tumori canceroase cu urmări letale.

    Ce e de făcut pentru a ne proteja, în limitele posibilităţilor, de acţiunea nocivă a focarelor geopatogene?

    În primul rând, este necesar să fie verificate locuinţele personale şi camerele de hotel în care sportivii de performanţă dorm şi îşi desfăşoară activităţile recreative diurne. În cazurile în care sunt detectate şi localizate focare telurice patogene, acestea trebuiesc evitate sau monitorizate săptămânal, întrucât contrar cunoştinţelor generale referitoare la acest fenomen, s-a constatat că suprafeţele de teren aflate sub incidenţa focarelor geopatogene relevă deseori fluctuaţii în timp şi spaţiu, inclusiv sub aspectul intensităţii radiante.

    La fel de importantă este scanarea extrasenzorială a spaţiilor destinate pentru antrenamente şi competiţii, în special în cazul activităţilor sportive care necesită amplasarea unor aparate de gimnastică, atletism, ringuri, podiumuri sau saltele de concurs.

    Se ştie deja cu certitudine că în situaţile în care aparatele menţionate se află sub acţiunea focarelor geopatogene, performanţele sportive se diminuează, au loc ratări „inexplicabile” şi există totodată riscul producerii unor accidente grave. De pildă, potrivit relatării unui cercetător din Ungaria, la un campionat european de gimnastică bârna a fost amplasată din neglijenţa organizatorilor pe un focar teluric, printre victime numărându-se şi gimnasta româncă, Andreea Răducan; iar la campionatul mondial de haltere de la Santo Domingo (Republica Dominicană), podiumul pe care se desfăşura competiţia era pus pe un focar geopatogen asemănător, ceea ce a cauzat ratări şi eliminări din concurs de-a dreptul incredibile. Situaţia de la Santo Domingo s-a repetat, ca trasă la indigo, la recentele campionate europene de haltere de la Kazan, Rusia. Au fost mai multe ratări decât încercări validate, s-au înregistrat şi inevitabile accidente. Am monitorizat prin teledetecţie extrasenzorială competiţia şi am localizat focarul geopatogen pe care era amplasat podiumul, înainte să înceapă concursul.        

    Să revenim însă la lumea bună-rea a fotbalului profesionist. Potrivit unor informaţii „declasificate” care circulă la ora actuală, reiese că în ultima vreme fotbaliştii oaspeţi riscă să fie cazaţi, prin „bunăvoinţa” gazdelor, pe focare geopatogene. Predilecţia gazdelor în special pentru portari, pare să fie întrucâtva justificată. Dacă un atacant, de exemplu, trage două-trei şuturi pe lângă poartă, se spune că a ratat câteva ocazii de gol; dacă portarul scapă din vina sa o singură minge în poarta proprie, acest lucru poate duce la înfrângerea echipei şi la compromiterea statutului său profesional.

    Iată câteva recomandări practice pentru antrenori, menite să menţină potenţialul fizic şi psihic al sportivilor de performanţă, dobândit în urma antrenamentelor specifice.

    Cereţi unor specialişti recunoscuţi în detecţia focarelor geopatogene, să scaneze prin detecţie extrasezorială camerele în care urmează să fie cazaţi sportivii. În situaţii în care radiaţiile telurice îşi fac simţită prezenţa, renunţaţi la încăperile respective. Nu folosiţi aşa zise remedii pentru „anihilarea” focarelor geopatogene, puse în vânzare de diverşi şarlatani. Contrar asigurărilor ce vi se dau, radiaţiile telurice nu pot fi „anihilate”. Verificaţi periodic dacă încăperile în care sunt cazaţi sportivii intră sau nu pe parcursul timpului sub incidenţa radiaţiilor telurice nocive.

    Energiile telurice se află într-o permanentă redistribuire în adâncul pământului, fenomen ce determină şi reaşezarea zonelor de incidenţă a focarelor geopatogene. Şi o ultimă precizare: efectele nocive ale radiaţiilor geopatogene se fac simţite şi la etajele superioare ale clădirilor.

    În ce priveşte practica apelării la sprijin divin pentru înfrângerea echipelor rivale, antrenorii şi patronii de cluburi ar trebui să ţină cont de faptul că adversarii lor aplică, cu probabilitate, aceeaşi strategie în preajma unor competiţii decisive.