Doi profesori universitari, care au participat anul trecut la o reuniune științifică organizată la nivel internațional, semnalează faptul că referenții continuă să confunde biocâmpul uman, cu așa-zisele aure umane, în special cu aura sau efectul Kirlian.

Pentru evitarea inadvertențelor ce se fac între biocâmpul uman şi pseudocâmp, ar fi necesar să reţinem următoarele:

Biocâmpul uman este structura energetică externă a organismului omului şi este generat de funcţiile sale psihice și fiziologice. Biocâmpul are o structură spectrală și se propagă omnidireţional în spaţiu, pe distanţe nederminabile, începând de la limita de separare a organismului uman faţă de mediul proximal. Biocâmpul este o caracteristică definitorie a viului. Organismele biologice aflate în stare letală nu generează biocâmp.

Pseudocâmpul este redat prin aure electrografice marginale, inclusiv aura Kirlian şi aure simulate. Totodată, trebuie să atragem atenţia şi asupra aurelor create prin programe de calculator de către diverşi întreprinzători în scopuri comerciale, aure care nu au nici o legătură cu biocâmpul uman.      

Aure marginale electrografice

Aurele marginale electrografice se realizează prin diverse metode tehnice în jurul unor țesuturi biologice de mică amploare spaţială, a unor obiecte sau preparate chimice. Primele înregistrări electrografice au fost realizate de fizicianul german G.C.Lichtenberg în anul 1777, prin efect ponderomotor al unor pulberi fine amplasate între doi electrozi. Imagini fotografice a acestor aure fost realizate în anul 1851, prin intermendiul dagherotipiei. Primele imagini prin eletroluminiscenţă au fost obţinute de medicul polonez Jacob Narchievich. S.D. Kirlian realizează în anul 1939 filme radiografice cu efluvii luminoase ale unor ţesuturi biologice expuse în câmpuri electromangnetice de unde ultrascurte. Investigarea prin mijloace tehnice a aurelor marginale a fost continuată de diverşi cercetători, printre care V. Adamenko în anii 1970 -1974 şi Inuşin în anul 1974.

În România au fost obţinute rezultate interesante în cercetarea electrodermală făcută de I. Fl. Dumitrescu şi colaboratorii (1964 – 1969), propundu-se o metodă de diagnostic complementar. I. F. Dumitrescu şi colaboratorii sunt autorii metodei electronografice de înregistrare a aurelor marginale.

Electrografia se bazează umătoarele efecte: efectul de penetraţie dielectrică; efectul ponderomotor (sau electrofotetic); efectul de electroluminiscenţă; efectul de încărcare eletrostatică; efectul de blocare a emisiei secundare de lumină; efectul electrotermic; efectul electronooptic specific; efectul electrochimic; efectul de absorbţie diferențiată a microundelor.

Aurele marginale electrografice nu reprezintă carateristici ale viului. Se pot obține aure marginale electrografice și în jurul unor ţesuturi biologice lipsite de viaţă, la obiecte materiale, la diferite substanţe chimice, etc.

Aura Kirlian nu face excepţie. Forma şi dimensiunile spaţiale ale efluviilor luminoase înregistrate pe filme radiografice sunt aleatorii, fiind în funcţie de o sumă de factori: presiunea atmosferică, temperatura aerului, umiditatea atmosferică, compoziţia chimică şi concentraţia de ionică a aerului unde se face înregistrarea, caracteristici ale curentului electric explorator, proprietățile fizice și chimice ale suportului filmului pe care face înregistrarea, însușirea fizică şi chimică a dielectricului folosit la înregistrarea aurei marginale, aciditatea dermală (pH) a subiectului uman supus investigaţiei, etc.

Aure simulate

Dr. Peter Mandel din Germania este de părere că anumite afecţiuni fiziologice pot fi vizualizate prin defecte ale imaginii aurelor marginale ale degetelor. Mandel avansează ipoteza că imaginea (aura) extremităţilor degetelor are corespondenţă cu organele corpului uman. Prin intermediul sistemului GDV camera Pro inventat de dr. Konstatin Korotkov din Rusia, se înregistrează digital aura fiecărui deget şi se poziţionează grafic aurele celor 10 degete în jurul schiţei corpului uman, pentru a simula o aură.

Aure văzute de ”clarvăzători”

Esoteriştii asociază aurele umane cu unele proprietăţi fizice speculative, cum ar fi culorile, sunetele, etc., pentru înlesnirea înţelegerii pe căi filosofice a acestui fenomen de frontieră, care nu poate fi investigat, potrivit preceptelor esoterice, prin mijloace materiale sau prin simţuri. Culorile sau sunetele asociate aurelor umane nefiind reale, nu pot fi văzute sau auzite.

Unele persoane pretind că ar vedea aure colorate în jurul semenilor noştri. S-a dovedit că acest gen de afirmaţii nu are suport fizic real, fiind simple speculaţii. De exemplu, din 11 subiecţi umani ce susţineau că văd aure colorate şi au acceptat să fie testaţi clinic, două persoane aveau deficienţe de vedere ce generau difracţia luminii, una era sub tratament psihiatric, iar restul „paranormalilor” s-a dovedit că practica impostura în scopuri comerciale.

Pe de altă parte, nu se poate exclude în totalitate nici posibilitatea,   ca prin autosugestie o persoană să vadă aure colorate în jurul unor semeni, după un model grafic văzut în prealabil. Pentru a vă convinge de acest lucru, puteţi încerca una dintre metodele pe care le-am „inventat” în anii ’60, pentru a demonstra puterea autosugestiei.

Aşezați-vă comod într-un fotoliu, pe un scaun sau pe canapea. Relaxaţi-vă. Închideţi ochii şi concentraţi-vă progresiv ca să vedeţi în faţa ochilor, la o distanţă  de aproximativ 5 - 10 cm, globul strălucitor al Soarelui. După un scurt antrenament, veţi vedea timp de câteva secunde o străfulgerare luminoasă puternică, urmată de senzaţia unei arsuri în retina ochilor. Gândul creează imaginea strălucitoare a globului solar, iar imaginea creată de gând provoacă arsuri asupra retinei ochilor.

Să nu omitem faptul că şi drogurile halucinogene pot genera halouri colorate, după cum există şi medicamente care pot provoca atari fenomene. De pildă, după două-trei zile de tratament cu soluţia oftalimică eta bicortilen, pacientul poate vedea în jurul surselor luminoase halouri irizate în culori.       

Aure comerciale

În această categorie intră aure de diferite forme şi culori realizate pe computer, pe care le prezintă unele persoane fără scrupule ca fiind aure autentice, fotografiate prin intermediul unor aparate miraculoase inventate de dânșii. Aurele comerciale nu au nici o relevanţă ştiinţifică, fiind făcute cu scopul păcălirii clienţilor cabinetelor de tratamente bioenergetice. Dacă cineva ar inventa un dispozitiv tehnic, prin intermediul căruia s-ar putea înregistra biocâmpul (aura) organismelor vii, ar primi premiul Nobel. Dar lucrul acesta nu este posibil, întrucât componentele spectrale ale biocâmpului se propagă în toate direcțiile în spațiul înconjurător, pe distanţe nedeterminabile.

Prin urmare, nu a fost atestată nicio legătură directă între biocâmp  și pseudocâmp, format din aure electrografice marginale, realizate prin mijloace tehnice. Precizez totodată, că așa-zisele instalații electronice pentru înregistrarea biocâmpului uman, sunt simple ficțiuni speculative.