Întrucât fenomenul supraponderabilităţii ameninţă în prezent peste jumătate din populaţia statelor industrializate, punând în real pericol sănătatea şi viaţa oamenilor, în cele ce urmează mă voi referi la contribuţia psihoterapiei în oprirea procesului dezvoltării obezităţii la copii, îndeosebi. Înainte însă de a recomanda modalităţi psihoterapeutice pentru combaterea acestui necruţător inamic al omului, având origini şi manifestări organice insuficient cunoscute din punct de vedere ştiinţific, cred că pentru început ar fi necesar să menţionez câteva date referitoare la proliferarea şi virulenţa menţionatei anomalii biologice.

În prezent, obezitatea este considerată drept flagel mondial, ce se propagă cu repeziciune mai ales în ţările dezvoltate economic. În SUA, de pildă, numărul persoanelor supraponderale se apropie de 100 de milioane, din care 9 milioane copii; în Australia, peste 60% din populaţia adultă este obeză, iar potrivit unor statistici publicate de Asociaţia Europeană pentru Studiul Obezităţii, numărul copiilor europeni supraponderali a ajuns la 14 milioane de cazuri, la care se adaugă anual încă 400.000 de copii atinşi de morbul obezităţii, în special fete. Acest nefast fenomen se extinde totodată şi în rândul populaţiilor din zone geografice aflate în curs de dezvoltare. În unele insule din Micronezia, de exemplu, 70% dintre femei şi 65% dintre bărbaţi sunt supraponderali.

Potrivit prognozelor recente, elaborate de prestigioase organizaţii internaţionale de luptă împotriva obezităţii, reiese că în scurt timp nivelul mortalităţii determinate de tarele supraponderabilităţii va depăşi pe cel al deceselor cauzate de fumat. Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că, supraponderabilitatea instalată la vârsta copilăriei este mai periculoasă decât alte forme ale acestei maladii, ce apar la maturitate. De cele mai multe ori, un copil supraponderal va deveni un adolescent supraponderal care, odată cu înaintarea în vârstă, va ajunge un adult obez. Or, se ştie că durata de viaţă a persoanelor atinse de obezitate este mai scurtă cu aproximativ 20%, decât a celor cu greutatea corporală normală, fiind predispuse totodată la contractarea unor afecţiuni fiziologice cu urmări grave, cum ar fi diabetul, hipertensiunea arterială, infarctul miocardic, cancerul la pancreas, cancerul la sân. Pe plan mondial, la ora actuală, la fiecare 6 minute o femeie moare din cauza cancerului la sân. Conform unei declaraţii făcute de preşedintele Federaţiei Internaţionale de Diabet, dr. Martin Silinik, diabetul reprezintă la ora actuală una dintre cele mai mari catastrofe cu care s-a confruntat vreodată omenirea.  La nivel global, se înregistrează deja în jur de trei milioane de decese pe an în urma complicaţiilor determinate de diabet, iar în următorii 20 de ani numărul diabeticilor va depăşi 350 de milioane.

Se consideră că, în general, apariţia obezităţii este determinată ereditar sau în urma unor dereglări endocrine dobândite pe parcursul vieţii şi, desigur, prin consumarea produselor alimentare nesănătoase de tip „junk food”(mâncăruri şi băuturi hipercalorice şi hipovitaminice). În privinţa produselor alimentare incriminate, organisme internaţionale abilitate cât şi instituţii guvernamentale din unele ţări dezvoltate au decis să treacă la măsuri radicale. La lucrările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de la Geneva, companiile producătoare de produse „junk food” au fost făcute responsabile  pentru epidemia crescândă a obezităţii infantile, iar ministrul britanic al educaţiei, Ruth Kelly, a anunţat la conferinţa anuală a Partidului Laburist că, în şcolile britanice va fi interzisă consumarea acestor alimente, pentru implementarea proiectului urmând să fie alocată suma de 280 milioane lire sterline. În acest context, este de aşteptat să fie luate măsuri şi la nivelul Uniunii Europene, în sensul că pe ambalajele preparatelor alimentare din gama „junk food” să fie inscripţionat un avertisment adresat consumatorilor, asemănător cu cel de pe pachetele cu ţigări.

Interesant este şi un document-manifest lansat cu prilejul reuniunii OMS pentru Strategia globală asupra dietei, activităţilor fizice şi sănătăţii, în care sunt incluse câteva paragrafe ce întregesc tabloul general al situaţiei actuale privind obezitatea infantilă:

„Pe întreaga planetă, obezitatea infantilă atinge nivele epidemice. Din ce în ce mai mulţi copii se îngraşă; şi nu printr-o coincidenţă, mulţi dintre ei sunt ţintele marketingului dezvoltat de industria alimentelor de proastă calitate, care încearcă să înlocuiască obiceiurile alimentare locale sănătoase, cu produsele sale bogate în calorii, grăsimi şi zaharuri.

A venit vremea să reafirmăm că educarea şi creşterea copiilor sunt rolul şi responsablitatea părinţilor, nu al industriei alimentare sau al orcărei alte industrii. Corporaţiile trebuie să se oprească  a se infiltra în relaţia părinte-copil. Trebuie să se oprească a mai goli bugetele familiilor, incitând copiii să solicite mâncare de proastă calitate.

Aceste coorporaţii trebuie să înceteze subminarea eforturilor părinţilor de a transmite copiilor felul tradiţional şi sănătos de a se hrăni şi trebuie să respecte sanctitatea mesei familiale şi întreaga moştenire culturală care o înconjoară.”

Eforturile cercetării medicale vizând stăvilirea proliferării obezităţii sunt apreciabile, însă rezultatele aplicative ale acestor strădanii se mai lasă aşteptate, pentru că nu au fost identificaţi toţi factorii biologici, biochimici, fizici, posibil şi de altă natură, ce contribuie la activarea fenomenului supraponderabilităţii. O ştire venită de pe frontul luptei omului cu această maladie necruţătoare poartă şi o urmă de optimism moderat. O echipă de cercetători de la Universitatea Wisconsin (SUA), condusă de doctorul Leah Whigham, susţine că a intrat în posesia unor date ştiinţifice, potrivit cărora obezitatea ar putea fi cauzată şi de alţi factori, în afara alimentaţiei nesănătoase şi a lipsei exerciţiilor fizice. Prin urmare, încă nu e cazul să smulgem acel hulit hamburger de la gura copilului nostru şi să-l aruncăm la câini, până ce lucrurile nu se lămuresc cum se cuvine. Mai ales că şi o echipă de cercetare autohtonă, din care face parte şi subsemnatul, a ajuns la concluzii asemănătoare cu peste zece ani în urmă, cu menţiunea că cercetătorii români au identificat şi principalul factor, de natură psihică, responsabil de activarea procesului obezităţii. În consecinţă, când fenomenul supraponderabilităţii apare la vârsta coplilăriei, poate fi oprit prin procedee psihoterapeutice şi prin expunerea subiectului uman la acţiunea unor factori de mediu, ce au rolul să dinamizeze procesele metabolice ale organismului. Totodată, este necesar ca persoana supraponderală să participe, în prealabil, la câteva şedinţe demonstrative de psihoterapie, pe parcursul cărora urmează să fie  instruită cum să-şi întărească voinţa prin autosugestie mentală pentru a rezista tentaţiilor culinare excesive, iar în final să preia controlul asupra cerinţelor alimentare ale propriului organism. Desigur că, în fapt, procedura psihoterapeutică e ceva mai complexă, trebuind să fie individualizată în funcţie de vârsta subiectului uman, starea generală a sănătăţii sale, volumul estimativ al ţesutului gras excedentar şi de alte criterii.

Faptul că oamenii de ştiinţă americani au identificat şi alţi factori determinanţi în procesul supraponderabilităţii, în afara produselor alimentare de tip „junk food” şi lipsei exerciţiilor fizice, constituie un stimulent îndelung aşteptat de cercetătorii români, pentru a relua investigaţiile experimentale în acest domeniu. Vorba românului: mai bine mai târziu, decât niciodată.