Potrivit legilor științei tradiționale, viteza de deplasare a unui corp fizic în vidul cosmic nu poate depăși viteza luminii, exprimată în unități din Sistemul Internațional de 299.792.458 m/s (metri pe secundă). Vidul cosmic nu este lipsit întrutotul de materii și energii, fiind ocupat prioritar de materie întunecată, care ține Universul indivizibil, ce dezvoltă energii corespunzătoare.

2.jpg

Distribuția materiei întunecate și a energiilor aferente în Univers. (Sursa: Enciclopedia Wikipedia).

Prin urmare, dacă este să dăm crezare opiniei majorității oamenilor de știință, viteza de propagare în spațiul cosmic este limitată în timp. Conform primei legi a termodinamicii, energia nu poate fi creată nici distrusă. Însăși viața organismelor biologice se desfășoară la infinit, după un program prestabilit. Nu există moarte în adevăratul sens a cuvântului; este doar un ciclu al vieții în Univers. Viața organismelor biologice se compune dintr-un cumul de energii subtile, care nu au început, nici sfârșit. Energiile nu pier niciodată. De pildă, stelele pe care le studiază astronomii, nu mai există sub aspectul fizic pe care îl vedem. Au rămas doar energiile acelor stele, care călătoresc la nesfârșit în spațiul cosmic.

”Găurile de vierme” – teorie science-fiction pentru dezinformarea maselor umane

”Găurile de vierme”” (sau Poduri Einstein-Rosen) sunt soluții pur teoretice, pentru ecuații ale teoriei generale a relativității. Au fost pentru prima dată enunțate în 1935 de către Albert Einstein și Nathan Rosen, ca o probabilitate pentru călătorii interstelare, nedepășind viteza luminii în vid. ”Găurile de vierme” sunt structuri topologice, care „leagă” zone îndepărtate ale universului printr-o „scurtătură”. (Sursa: Enciclopedia Wikipedia). Presupusele ”Găuri de vierme” fac parte din literatura science-fiction, nu au nicio legătură cu realitatea fizică a Universului. Știința tradițională a preluat această idee în scopul dezinformării maselor umane, pentru a demonstra ”imposibilitatea” călătoriilor spațiale cu viteze superioare luminii.

3.jpg

”Gaură de vierme” imaginată de știința tradițională, pentru dezinformarea maselor umane.

Cum funcționează propulsia astronavelor extraterestre, pentru a străbate distanțe galactice cu viteze superioare luminii în vid

Potrivit informațiilor furnizate de unii oameni de știință care au lucrat în zona secretă 51 a Pentagonului și a datelor prelevate din observațiile unor martori oculari, la care se adaugă constatările făcute de autorul acestui articol împreună cu o echipa de cercetători într-o zonă din Curbura Buzăului asupra zborurilor navelor extraterestre, propulsia astronavelor este realizată prin folosirea energiilor gravitaționale ale planetelor. În deplasarea lor prin spațiul cosmic, astronavele emit un fascicul de unde gravitaționale, orientat către o planetă - reper, care atrage astronava către planeta respectivă; iar după ce ajung în dreptul planetei - reper, emit un fascicul de unde antigravitaționale, care le îndepărtează de planetă. Procesul se repetă de ”n” ori în timpul zborurilor navelor extraterestre prin spațiul cosmic. Asta este explicația modului de deplasare a navelor extraterestre cu viteze superioare luminii în vid, pe o traiectorie în zig-zag.

Bob Lazar, expert în electronică şi în IT, care a lucrat în zona secretă 51 aparținând Pentagonului, a descoperit în anul 1989 elementul chimic super greu Uup 115, folosit pentru propulsia antigravitațională a navelor extraterestre. A fost ridiculizat de unii oamenii de știință până în anul 2015, când elementul chimic Uup 115 a fost confirmat, în mod oficial, de Uniunea Internaţională de Chimie Pură şi Aplicată (IUPAC). „Elementul 115 a primit atenţie în anul 1989, atunci când Bob Lazar a afirmat că navele extraterestre pe care el le-a studiat în interiorul bazei S4, ce aparţine de Zona 51, erau propulsate de acest element.” (Sursa: http://www.openminds.tv/).

4.jpg

Bob Lazar, expert în electronică şi în IT, a lucrat în zona secretă 51, aparținând Pentagonului. A descoperit, în anul 1989, elementul chimic super greu Uup 115, folosit pentru propulsia antigravitațională a navelor extraterestre.

În concluzie, viteza de propulsie în spațiul cosmic este nelimitată. Navele extraterestre zboară cu viteze superioare luminii în vid. Iar undele telepatice se propagă în spațiul extraterestru cu viteză instantanee. Am dovedit acest fapt, prin explorarea prin teledetecție extrasenzorială a subsolului planetei Marte. (A se vedea în acest sens articolul intitulat Teledetecția extrasenzorială – un mijloc miraculos pentru investigații extraterestre). Undele telepatice reflectate de solul marțian au recepționate instantaneu pe Pământ. Radiațiile electromagnetice fac același drum în aproximativ 8 minute.

Nu suntem singuri în imensitatea spațiului cosmic

Nu suntem singurele ființe inteligente în nemărginirea Universului. Există mii de miliarde planete cu civilizații tehnologice aflate în diferite stadii de dezvoltate, printre care sunt miliarde planete cu civilizații tehnologice superioare civilizației terestre. Nu suntem nici specia supremă pe Pământ, după cum ne place să credem. Pe Terra există specii de animale mai bine dotate din punct de vedere fizic și psihic, care sunt superioare omului în multe privințe. Și să nu ne formalizăm, că asemenea informații nu sunt accesibile maselor umane. Cu ce l-ar ajuta, bunăoară, pe omul de pe stradă să cunoască aceste lucruri, în timp ce creierul său este ocupat cu procesarea datelor în legătură cu viața sa cotidiană, ce include griji pentru traiul zilnic și refularea unor instincte primitive împotriva semenilor săi?