La începutul anilor ’90, în România au fost puse în circulaţie - nu se ştie de către cine şi cu ce scop - informaţii potrivit cărora clanul Ceauşescu ar fi avut o„armată” de paranormali, ce se antrenase în secret să activeze în domenii de interes economic şi militar, în ţară şi peste hotare. Întâmplător, în perioada menţionată apăruseră în Bucureşti şi în alte câteva oraşe ale ţării „impresari” străini ce se interesau de soarta extrasenzitivilor români, îndeosebi a celor specializaţi în localizarea zăcămintelor petrolifere. Ca fapt divers, „impresarii” cu pricină deţineau adresele şi numerele de telefon ale persoanelor căutate. Şi semnatarul acestor rânduri a fost contactat de doi emisari arabi, cu propunerea de a lucra într-o ţară din Orientul Mijlociu. Întrucât în acea vreme regretatul Ion Raţiu se oferise să finanţeze continuarea cercetărilor experimentale extrasenzoriale în Anglia (aveam deja o convenţie semnată pe 5 ani în acest sens şi viză britanică pe paşaport), nu am dat curs ofertei arabe, incomparabil mai rentabilă din punct de vedere financiar. Din motive obiective iniţiativa lui Ion Raţiu a fost amânată, iar ulterior, în urma unor împrejurări politice nefavorabile venerabilului politician român, acţiunea a fost contramandată.

În ce priveşte menţionata „armată de paranormali” din preajma foştilor dictatori, se pare că realitatea era ceva mai nebuloasă decât părea la prima vedere. Referitor la acest subiect, fostul general de securitate, Nicolae Pleşiţă, a făcut o declaraţie interesantă cu câţiva ani în urmă, consemnată de jurnalista Adina Mutăr în cotidianul Ziarul. Generalul relata că „auzise de paranormalii Armatei, dar de cei ai Securităţii nu”. Specialist recunoscut în răspunsuri ocultate, adăugase şi un amănunt aparent nesemnificativ, spunând că  „Elena Ceauşescu se ocupa cu chestii din astea la Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie” şi că „la CNST exista un departament care avea în plan cercetarea şi experimentarea unor astfel de fenomene”. Iar de la Elena Ceauşescu la Securitate – via CNST – se ştie, distanţa nu era foarte mare.

Să revenim la cercetătorii extrasenzitivi ai Armatei, mai puţin conspiraţi, care activau sub controlul generalului Ilie Ceauşescu (foto) şi să încercăm să limpezim motivele pentru care aceştia se antrenau de zor în anumite zone ale ţării, exersând localizarea extrasenzorială a zăcămintelor petrolifere. Dacă datele pe care le deţinem sunt corecte, cel puţin doi dintre acei cercetători sui-generis ajunseră la performanţe incredibile, reuşind să detecteze şi să localizeze în mod repetat, cu o precizie de-a dreptul fenomenală, zăcăminte petrolifere situate la adâncimi considerabile.       

În mod declarat, la prospectarea zăcămintelor petrolifere giganţii industriei de profil folosesc arsenalul tehnic convenţional. Acesta e constituit din aparatură electromagnetică performantă, instalaţii speciale pentru detonarea unor încărcături explozive de mică amplitudine în scoarţa terestră şi analizarea undelor reflectate de stratificările geologice, observaţii în teren asupra reliefului şi a rocilor de suprafaţă, reperarea plantelor indicatoare de hidrocarburi, fotografii satelitare; iar în final, se recurge la foraje geotehnice. Procedura este laborioasă, necesită timp îndelungat, mulţi bani şi nu e întotdeauna foarte sigură.

În cazul licitaţiilor internaţionale pentru prospecţiuni şi extracţii de petrol riscurile financiare sunt importante, pentru că participanţii nu au posibilitatea să verifice în prealabil dacă există cu certitudine hidrocarburi în perimetrele ce urmează a fi concesionate. Preţul unei parcele propusă concesionării porneşte în medie de la 30 milioane dolari, la care se adaugă alţi bani pentru plata caietului de sarcini aferent, bani pentru comisioane, etc., existând totodată riscul asumat de către competitor de a nu găsi nimic în perimetrul achiziţionat şi să plece acasă fără petrol şi cu banii luaţi.

Pentru prevenirea unor situaţii de acest gen, marile companii petroliere apelează, în secret, la spioni industriali şi la cei extrasenzitivi. Primii îşi dau silinţa să afle din timp care terenuri urmează să fie scoase la licitaţii, iar următorii se deplasează ca „turişti” în zonele respective şi scanează extrasenzorial subsolul geologic. Un spion extrasenzitiv bine antrenat poate afla în mai puţin de o jumătate de oră dacă într-o zonă geografică dată există petrol. Totodată, poate determina cu precizie suprafaţa zăcământului, estimează pe căi extrasenzoriale presiunea din interiorul acestuia şi verifică mental dacă petrolul este depozitat în anticlinal geologic, sau în roci. Odată treaba terminată, după revenirea din ”excursie” spionul extrasenzitiv pune la dispoziţia beneficiarului datele prelevate din teren, iar beneficiarul licitează în consecinţă.    

Spionul extrasenzitiv nu pote fi prins în flagrant delict, pentru simplul motiv că el nu posedă asupra sa nici un fel de aparatură electromagnetică susceptibilă a fi utilizată la detecţia zăcămintelor petrolifere. Totodată, nimeni nu poate dovedi că mintea sa era programată să detecteze hidrocarburi. Astfel se explică şi faptul că marile trusturi petroliere găsesc deobicei petrol şi gaze naturale în parcele dobândite prin licitaţii, în timp ce companiile mici înregistrează nu rareori pierderi financiare răsunătoare.

Spionii extrasenzitivi sunt de neîntrecut când e vorba de scotocit adâncul pământului. Ei pot atinge performanţe fantastice, fiind capabili să „vizualizeze” mental zăcăminte minerale, cavităţi subterane şi alte repere inaccesibile mijloacelor tehnice actuale. Privind lucrurile din această perspectivă, ne putem face o idee pentru  ce se antrenau de zor paranormalii generalului Ilie Ceauşescu.

Articol apărut în Nexus - New Times magazine, ediția în limba română