Terapie prin râs

Psihiatrii, neurologii și alți medici  - ca să nu mai vorbim de psihologi - recomandă râsul ca o terapie eficientă împotriva stresului. Din păcate, românii au uitat să mai râdă, grație politicienilor postdecembriști care s-au apucat să ne conducă destinele. Românul de azi tratează cu încrâncenare chiar și cele mai simple probleme cotidiene, cum ar fi bunăoară un biet articolaș scris ca drept de replică.

Pentru a veni în întâmpinarea semenilor mei întru disiparea stresului, m-am gândit că ar fi cu folos să public în Jurnal Paranormal câteva “pilule antistres”, cu întâmplări pe care le-am cunoscut în îndelungata mea carieră... “multifuncțională”. Așadar, începând cu acest număr, voi pune la dispoziția cititorilor “pilule antistres”. Nădăjduiesc că prin comiterea acestui fapt, cititorul își va descreți fruntea de cutele adunate de neîmpliniri zilnice.

Întâmplările pe care le voi povesti sunt autentice, pe care le-am cunoscut mod direct și se pot constitui într-o cronică socială a timpului în care trăim. Ca atare, personajele mele vorbesc așa după cum l-a făcut mă-sa pe fiecare. N-am căzut în patima scriitorilor ce pretind că se respectă, punând în gura unui căcănar oarecare (fie el vidanjor sau politician) expresii literare îndelung șlefuite şi eventual date cu odicolon, să nu pută a rahat. Dacă aş fi urmat exemplul acelor scriitori, eroii mei n-ar fi fost ei înșiși. Ar fi ieșit nişte mutanți genetici, având cu capul pus în turul pantalonilor şi viceversa. Prin urmare, l-am lăsat pe fiecare să debiteze ce are-n guşă şi-n căpuşă.

În privinţa numelor personajelor acestor întâmplări, situația rămâne cam învolburată. Nu este exclus ca după apariţia acestor nevinovate făcături umoristice, o grămadă de inşi să înceapă să facă tărăboi, mai dihai decât un cârd de maimuţe urlătoare. Unii oameni sunt sensibili când e vorba de imaginea lor publică. De aceea am cumpănit îndelung înainte de mă decide să folosesc nume reale sau măsluite. Cum întâmplările în care sunt implicaţi eroii mei sunt luate din viaţa de zi cu zi, oricât de idioate ar părea la prima vedere, am procedat după cum m-a dus capul. Nu pretind că am găsit soluţia de compromis cea mai grozavă.

Drept care, o parte din numele personajelor acestor schițe sunt reale. Aparţin unor oameni dintr-o bucată şi ştiu nu se vor supăra pentru că i-am încondeiat niţel. Alte nume sunt parţial modificate. Am ţinut cont de faptul că unora le-ar putea sări pârțagul, citind propriile elucubrații. Am lăsat în coadă de peşte numele lor, ca să fie lesne recunoscute de către prieteni şi cunoscuţi. În sfârșit, câteva nume sunt total schimbate, pentru că ştiu că posesorii lor sunt nişte zgârie-brânză, în stare să împuşte francu’ şi într-un hârdău cu boştină. Iar pentru că o vorbă din bătrâni zice că paza bună trece primejdia rea, fac umătorul anunţ oficial:

Scrierile mele umoristice pe care încep să le public în Jurnal Paranormal sunt pamflete – specie literară ce trebuie interpretată ca atare. Orice asemănare între numele, profesiile şi funcţiile personajelor din schiţe şi cele ale unor persoane reale este întâmplătoare.

 

Citiți aici LINIA FERATĂ FANTOMĂ