Recent, a fost transmis un film documentar, pe canalul de televiziune History, despre uriașii din vechime. Realizatorii documentarului  semnalează că pe teritoriul Americii de Nord există numeroase necropole (cimitire) antice cu schelete umane, având lungimea de 2,40 – 2,60 metri. Și numai pe teritoriul Americii de Nord au fost descoperite asemenea necropole, ci și în Spania și în alte zone geografice ale planetei noastre. Și în România, în județul Buzău, la marginea satului Scăieni aparținând de comuna Bozioru, a fost localizată o necropolă asemănătoare.

Savantul peruan dr.Javier Cabrera, a ascuns zeci de ani circa 10.000 de artefacte de la Inca, prelevate dintr-un sit arheologic cu vechimea estimată la 65 milioane de ani,  motivând gestul său prin replica ”nu suntem pregătiți pentru astfel de secrete”. Evident, nu sunt pregătiți oamenii de știință să renunțe la doctorate obținute pe criterii false, privind civilizația umană.

Motivul pentru care este ascuns acest lucru de opinia publică este unul banal, oarecum omenesc: antropologii și arheologii nu vor să piardă gradele științifice, dobândite potrivit teoriei tradiționale ale evoluției omului. Semnalăm unul dintre cazurile flagrante, cel al savatului arheolog peruan, dr. Javier Cabrera.

În anii ’70 ai secolului trecut, în urma secării râului Inca din Peru, a fost descoperită o așezare umană ce prezenta un înalt nivel de cultură, cu  vechimea estimată la peste 65.000.000 de ani! Cele aproximativ 10.000 de artefacte prelevate din așezare au fost luate în păstrare de un arheolog renumit din Peru, dr. Javier Cabrera, și închise într-o încăpere ascunsă. Pentru că, după cum afirma savantul peruan, "Nu suntem pregătiți pentru astfel de secrete". Este vorba de o civilizație necunoscută, dificil de încadrat din punct de vedere istoric, ale cărei artefacte depășesc imaginația arheologilor. Înainte de a muri în anul 2001, Javier Cabrera s-a destăinuit unor oameni de știință europeni, că a ținut într-o camera secretă aflată la subsolul muzeului, "obiecte cu totul speciale, a căror semnificație este imposibil de deslușit prin cunoștințele actuale". A se vedea în acest sens și articolul din JP, intitulat Istoria secretă a omenirii.

Revenim la scheletele de umanoizi uriași, ce se găsesc pe toate continentele Pământului. Prima mențiune ”oficială” privind existența uriașilor, o găsim în Biblie, Vechiul Testament:  „Fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase și din toate și-au luat de soții pe acelea pe care și le-au ales.” Biblia, Geneza 5.7. Deut.7.3, 4.  „Uriașii erau pe pământ în zilele acelea, și chiar și după ce fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor și ele le-au născut copii. Aceștia erau eroii care au fost în vechime, oameni cu renume.”  Cap.8.21. Prov.6.18. Mat.15.19.

Și pe metope ale monumentului antic de la Adamclisi se găsesc figurați umanoizi uriași, dar istoricii nu au ținut cont de acest aspect al problemei și au încadrat monumentul în cultura romană, în pofida evidențelor contrarii ce se găsesc din abundență. Au transformat sine die un monument funerar, cu simbolistica de rigoare, într-un monument triumfal închinat împăratului Traian.

Oșteni uriași, pe metope ale Monumentului colosal antic de la Adamclisi.

Pe metopa cu numărul de inventar 32, personajul imperial purta barbă și este însoțit de oșteni uriași. Emblema de pe platoșa personajului nu este romană, ci dintr-o epocă anterioară. Istoricii români au retușat fotografia metopei, făcută după un negativ existent la filmoteca Institutului Arheologic German din Roma și au transformat emblema originală într-o Gorgonă, asemănătoare cu cea existentă pe platoșa împăratului Traian. Autorul a fotografiat metopa originală din Muzeul de Arheologie de la Adamclisi și a reieșit cu totul altceva. Ulterior, fotografia falsificată de istorici a fost retrasă de pe internet.

Priviți, stimați cititori, această fotografie și judecați isprava făcută de arheologii români, la începutul secolului trecut. Au lovit cu barosul personajul reprezentat pe metopă, distrugându-i fața și emblema de pe platoșă, pentru a-l face să semene cu împăratul Traian. Noroc că am reconstituit prin fotografiere emblema originală. În a doua fază a măsluirii istoriei poporului român – și implicit, a istoriei omenirii – au scos din burtă că monumentul de la Adamclisi ar fi un monument triumfal roman (este în fapt un monument funerar, dintr-o epocă istorică anterioară) și că ar fi fost înălțat de împăratul Traian în anul 109 e.n., fără să existe în acest sens nicio o probă documentară. (A se vedea și articolul publicat în JP, cu titlul  Enigma monumentului de la Adamclisi ).

Nu era mai bine ca cele 22 milioane de euro, folosite pentru restaurarea monumentului de la Adamclisi sub formă falsificată și cu valoare istorică nulă, să fi fost alocate pentru fotografierea corectă a tuturor componentelor originale ale monumentului (la începutul anilor’80 am pus la punct un procedeu de fotografiere a metopelor, cu amplificarea detaliilor de peste 15 ori) și pentru continuarea săpăturilor arheologice în zona adiacentă monumentului, unde au fost localizate în subsol, prin detecție extrasenzorială, vestigii antice consistente? Cum se pot numi oameni de știință, istoricii români ce patronează un fals grosolan, aidoma celui comis de ”reputatul om de știință” peruan, dr. Javier Cabrera? 

De reținut că la marginea satului Scăieni, din județul Buzău, există o necropolă cu schelete gigantice, în medie de 2,40 metri lungime. Prin urmare, legenda uriașilor care au trăit pe Pământ se sprijină pe fapte reale și se cere investigată de către cercetători onești, fără idei preconcepute. Pentru localizarea gropilor în care au fost înhumați uriașii din vechime, se folosesc în prezent metode tehnice complicate și neperformante, cu scopul tergiversării viitoarelor descoperiri. De ce nu se folosește detecția extrasenzorială, procedeu prin care se poate determina operativ și cu precizie ori ce lucru îngropat în pământ? Am dovedit de nenumărate ori eficiența detecției extrasenzoriale. De pildă, în cadrul unui studiu multidisciplinar guvernamental, având în echipa de cercetare în teren pe generalul de divizie Vasile Dragomir, fost șef al Direcției Topografice Militare din cadrul M.Ap.N., am localizat cu precizie de plus/minus 10 milimetri, zeci de kilometri de conducte antice de aducțiune a apei potabile, kilometri de ziduri de apărare, zeci de așezări antice fortificate în subsolul Munților Orăștiei. Am dovedit că, prin detecție extrasenzorială se poate determina și forma și numărul blocurilor de piatră folosite în ziduri existente sub pământ și se poate stabili numărul de trepte dintr-o scară de acces. Generalul Vasile Dragomir inclus detecția extrasenzorială, în arsenalul mijloacelor de teledetecție a țintelor militare.

Prin intermediul telelecției extrasenzoriale, am localizat în subsolul planetei Marte, vestigii arheologice provenind din structuri artificiale făurite de mâna omului. În urma apariției în Jurnal Paranormal la data de 27 august 2013, a articolului intitulat Au fost detectate vestigii arheologice în subsolul planetei Marte, în care autorul afirmă că a descoperit, prin teledetecție extrasenzorială, vestigii arheologice în subsolul planetei Marte, sateliții Google Maps au localizat în luna ianuarie 2014, prima structură artificială de pe Planeta Roșie, declarată oficial ca atare. (A se vedea și articolul publicat în JP la data de 20 ianuarie 2014, întitulat Sateliții confirmă existența vestigiilor arhelogice pe planeta Marte). 
 

Una dintre imaginile surprinse pe planeta Marte de sateliți Google Maps, cu vestigii arheologice.

Revin la întrebarea, de ce nu este folosită detecția extrasenzorială pentru localizarea necropolelor antice, conținând schelete ale uriașilor din vechime. Simplu: savanții își protejează în acest mod titlurile științifice, dobândite pe ipoteze false privind istoria omenirii. Oamenii de știință contribuie astfel la menținerea populației la un nivel de informare specific evului mediu, ceea ce este în acord cu cerințele guvernelor și a religiilor de pe mapamond. Se știe că omul neinformat este mai ușor de strunit, decât cel care deține informații asupra realității din mediul în care trăiește. La ce bun ca oamenii să fie mânați ca oile în strungă, de vreme ce fiecare semen se trezește singur în fața morții, fără să ia nimic din ce a agonisit pe Pământ? Rămâne un mister de nepătruns al psihicului uman.